Magie pe fata

Mijlocul iernii in Marea Britanie plus cele mai extravagante două cabriolete produse aici. Atat de nepotrivit. Să punem maşinile astea in elementul lor avem nevoie de o vreme mai bună şi, sincer, un peisaj mult mai stralucitor decat imprejurimile Crewe sau Gaydon.

Avem nevoie de un fundal cu plajă aurie, albastru azuriu al cerului filtrat uşor de frunzele palmierilor, arhitectura in stilul tortului de nuntă a hotelului Posh in faţa căruia să parcăm noi un Bentley şi un Aston. Doar că nu poţi comanda vremea după plac. Pentru motoriştii cunoscători ai popasurilor de lux, aceste cuvinte pot trezi cateva amintiri frumoase.

Păcat doar că nu pot comanda vremea aşa cum vreau. Către seara primei zile reuşim să ne apropiem de Rhune Valley in timp ce profilul cauciucurilor aruncă cu presiune apa la interiorul panourilor laterale, ştergătoarele merg pe a doua treaptă de viteză iar cerul e de o culoare inchisă de un gri cu nuanţe combinate specifice plumbului şi mercurului.

Aston DB9 Volante e lung, are o poziţie joasă de drum şi e incărcat cu o mulţime de detalii plăcute. Din păcate, culorile interiorului maşinii de test afirmă sus şi tare bunăstarea şi excluivitatea, insă nu denotă şi bun gust in acelaşi timp. Piele neagră combinată cu faşii de “piele intoarsă” de culoare gri şi mult lemn de culoare inchisă, toate imi imi aduc neplăcute amintiri şi referinţe la poşetele doamnelor ce plimbă căţeluşii toată ziua prin Riviera.

Bentley Continental GTC, in special vopsit in culoarea cerului şi căptusit cu piele de culoarea nisipului de pe plajele din Riviera la care tot visăm noi, arată magnific. Subtil nu e şi nici nu cere scuze pentru tine sau pentru el.

Frumuseţea acestui Aston distrage atenţia de la şofer, ceea ce mie imi place. Maşina e pe primul plan aici. Motor cu o capacitate de 6 litri şi 12 cilindri inseamnă 450 CP pentru Aston şi 560 CP pentru Bentley. Foarte uşor, lin, suntem duşi de această bandă neagră transportoare de la Calais pană aproape de Lyon, in jur de 500 de mile.

Am tras pe dreapta, măcar pentru scurta perioadă ce a rămas din noapte, la unul din acele popasuri franţuzeşti decorate in intregime de companiile Fornica şi Artex. Trei obosiţi coborand dintr-un Aston şi un Bentley in faţa unui motel ieftin: nu ar trebui să cheme cineva poliţia?

Oricat de intunecoasă si neplacută ar fi dimineaţa, găseşti bucurie in despicarea aerului rece si tăios prin pornirea unui motor cu 12 cilindri. Bentley are un zgomot calm ce te duce cu gandul la adancimile oceanelor. In timp ce se tot intinde pentru a se trezi in intregime, produce o scădere temporară a presiunii indicate de barometre.

DB9 e mai ascuţit şi mult mai mecanic, ceva ce se poate distinge din multitudinea de componente exotice in funcţiune. Pe autostrada către Nimes, se observă primele faşii de lumină rozalie ieşind din intunecimea cerului ce incep apoi să se joace printre maşini. Se pare că pană la urmă vom avea parte de soarele pentru care am venit.

Fiind mijlocul iernii, totul e pustiu pe aici, ce scoate mai mult in evidenţă partea autoritară a acestei imagini utopice. Soarele ne face cu ochiul. Personalul clubului de yacht ce ne-a lăsat să facem cateva poze pe terioriul lor privat, curios insă că ne-a cerut şi bani pentru nimic mai mult decat o prezentare sincronizată a sistemelor electro-hidraulice de coborare a plafoanelor.

Ne-am plimbat cu plafonul coborat pentru tot restul zilei, ne-am invartit puţin prin zonă, apoi prin Montpellier, in mare am pierdut vremea de-a lungul coastei şi ne-am purtat ca şi cum am fi miliardari. Atunci Aston a inceput să prindă contur şi să capete sens pentru mine. Cu plafonul retras la viteze mai ridicate nu rişti deloc să rămai fără pene, iar nasul ce reacţionează ferm de fiecare dată cand accelerez pe langă acesti pereţi de piatră mă ajută să imi adaptez stilul şi să mă conformez in cel mai bun mod posibil.

Insă noaptea şi ploaia se grăbesc să işi ceară drepturile asupra noastră, acea răceală caracteristică de care tot fugim. De unde suntem acum, cea mai bună rută spre casă ar fi peste viaductul către Millau, o construcţie uriaşă şi sclipitoare din oţel adusă de undeva din spaţiu care levitează acum undeva la 275 metri peste văile agresive pe care le sfidează.

Gata cu intrecerile. E timpul să dăm acestor motoare uriaşe, franelor şi cauciucurilor ceva mai interesant de făcut. Ruta pe care am ales-o ne urcă puţin spre A75, nu pe A7 cum era mai la indemană şi ascunde dorinţa mea de a călători pe cateva din drumurile mele preferate ale Europei. Vorbesc de cele care se intrec prin Causses pană ajung pe unul din platourile sudice intesite de calcar din Massif Central apoi coboară folosindu-se de multe "ace de păr" spre alte zone minunate precum Tarn, Lot şi Aveyron.

Pe aici ai parte de tot felul de şicane, intinderi, multă varietate. Şi dacă treci iarna prin aceste zone te poţi bucura in linişte de peisaj, fiindcă pentru francezi nu prea e o zonă dedicată vacanţelor la fel cum era La Grande Motte pe unde am trecut ieri, aşa că in afară de iulie şi august cand e super aglomerat nu prea vezi pe nimeni pe aici. Dacă luăm in considerare că sunt la volanul unui Aston, cu 450 CP şi tractiune spate, sunt foarte bucuros că rulez pe suprafeţe din ce in ce mai uscate.

Control stabilităţii mă gandesc că va rămane tot pe pozitia on” chiar şi aşa. Da aşa e, deşi nu am de ce să imi fac probleme. Direcţia Aston-ului e de incredere, şi chiar dacă in momentele de accelerări puternice iţi dă senzaţia de uşoare abateri de la traiectorie, in viraje te poţi baza pe ea fiindcă iţi comunică foarte precis cată tractiune mai ai de rezervă.

Asta face mult, şi DSC-ul te ajută foarte subtil. Rulează foarte rigid, insă nici caroseria nu permite alte mişcări sub tensiune, ceea ce inseamnă ca nu vei fi deloc deranjat de denivelări. Se simte greutatea botului datorită motorului V12 la virajele stranse. Aşadar motorul acesta impresionant face gălăgie prin localităţile din afara oraşelor din Franţa, consola schimbatorului de viteze răspunde la toate comenzile mele, şi pe faţa mea se poate citi interesul pe care il am in continuare.

M-am urcat la volanul din Bentley convins că, cu faimosul lui bagaj de putere in plus, va fi mult mai agil in faţa lui Aston pe aceste drumuri. Te instalezi in scaunele inalte, te prinzi de un volan imprumutat parcă de la yachturi şi porneşti. La inceput toate butoanele par izolate, chiar impachetate, in comparaţie cu cele de pe Aston.

Pe autostradă parcă nu vrea să te implice in treburile ei murdare legate de cum isi face treaba. Intr-un mod mai nepoliticos, ne inţelegem pană la urmă. Poţi trage de ea la viraje cat vrei, că suspensia adaptabilă iti va da tot timpul un răspuns. Pană la urmă chiar şi direcţia imi dă cateva răspunsuri iar tracţiunea integrala te scoate cu forţa unui magnet din viraje. Balaurul ăsta imens ştie să danseze. Poate tine pasul cu Aston chiar dacă cere mai puţin efort din partea ta. Care de fapt e substanţa diferenţei dintre o maşină sport şi un GT. Şoferii maşinilor sport vor să participe intens, şi la volanul lui Aston chiar asta faci.

Revigorat după incursiunea asta in afara oraşelor, pot reveni pe autostradă să pornim spre casă via Orleans, Chartres, Rouen şi să ajungem la coasta Normandiei. Ar mai fi o comparaţie de făcut pentru care avem nevoie de o porţiune intinsă de asfalt. Unul langă altul, ne-am aliniat cam pe la 40, după care am apăsat pedala pană jos.

Amandoi pot bate suta sub cinci secunde, ce dovedeşte că vor accelera la fel de greu şi după aceea. Aston ia puţin avans (eu am schimbat deja) şi rămane acolo pană trecem bine de vitezele de croazieră. Surplusul de putere de pe Bentley a de ajuns să recupereze dat fiind şi faptul că are aceeaşi greutate ca şi un DB9 care a inghiţit o catedrală. Burp!

Franţa nu e in aceeaşi siuaţie ca şi Anglia: aici incă mai este loc şi, din cate văd multă pricepere, pentru a construi drumuri noi. La un moment dat rulam cu vreo 95 pe o suprafaţă nouă şi sclipitoare a unui drum cu două benzi pe sens, la care văd pe cineva de pe prima bandă că ne face semn cu farurile. O dubiţă Berlingo Dangel 4x4.

E clar că şoferul a făcut ceva pact Faustian cu zeii fricţiunii la rotaţie. Noi luăm asta ca un semn că nu mai trebuie să fim la fel de precauţi cu cruise control-ul. Neincrezătorii din fotoliu ar spune că Bentley-ul e doar o versiune decapotată, turbo a Phaeton-ului care are o tracţiune prea integrală, şi e prea grea.

Imi pare rău: Chiar şi in competiţiile motorizate dinainte de razboi era peste rivalii săi Bugatti şi Invictas cu acele şasiuri joase specifice. Cat priveşte greutatea, nu asta e plăcerea de a conduce un Bentley şi anume să simţi că te alfi in capul unui ciocan ce sparge tot? Bentley sunt maşini uşor de condus, iar tractiunea integrală la asta contribuie.

Maşina asta face tot ce zice că poate face. De fapt e chiar ingenioasă. Răspunde ataaat de usor chiar la viteze mari. Poate ocazional se poartă uşor superior. De cele mai multe ori are şi de ce. Nimic nu poate strica parada pe care o face.

Sursa: topgear.ro