Mitul educatiei superioare, sub lupa

Adică nivelul de studii şi notele şcolare, pe baza cărora se făcea repartizarea la locul de muncă. De atunci, sistemul s-a schimbat, iar noua generaţie de angajatori ne ia pe foarte mulţi dintre noi prin surprindere. Pentru că deşi criteriile lor de angajare s-a schimbat simţitor, noi reproducem incă, de la o generaţie la alta, vechiul model de pregătire profesională. Ca urmare, vedem oameni care fac cate 2 facultăţi şi 3 masterate, şi totuşi nu au parte de succes profesional. Avem nevoie de cineva care să ne scoată din acest model, iar eu sper că voi contribui la exact acest lucru, analizand un mare mit educaţional. El sună cam aşa:

Trebuie să fac facultate şi/sau masterat intr-un anumit domeniu şi să iau note foarte bune, pentru a mă dovedi specialist in acel domeniu, şi a mă angaja cu succes.

In ultimii ani, am intrebat in stanga şi in dreapta, manageri de HR din companii de top, traineri, consultanţi HR, recrutori, despre criteriile de angajare ale tinerilor, şi am descoperit un tipar:

1) In mod direct, angajatorii sunt interesaţi de un singur lucru: capacitatea ta de a produce rezultate;

2) Această capacitate este dată de 4 elemente: atitudinea şi motivaţia, abilităţile şi cunoştinţele tale. Aceasta este şi ordinea descrescătoare a importanţei acestor criterii la angajarea tinerilor;

3) Educaţia, experienţa profesională, activitatea voluntară, comportamentul tău sunt doar potenţiali indicatori ai celor 4 elemente. Dar aceşti indicatori nu sunt ficşi, ci au nevoie să fie interpretaţi.

4) Angajatorii cei mai buni au devenit foarte buni la a interpreta indicatorii, pentru a determina ce spun ei cu adevărat despre tine şi pregătirea ta. Sunt inteligenţi, pragmatici şi desfiinţează mitul de mai sus.

In primul rand, e important să inţelegi că titulatura de "specialist" pe care o obţii la absolvirea unei facultăţi sau a unui masterat, este doar un punct de vedere, al mediului academic in care ai absolvit. Angajatorul nu va accepta necritic această etichetă, in condiţiile in care sistemul educaţional romanesc este proiectat deficitar:

• Se ignoră aproape complet formarea atitudinilor şi abilităţilor;

• Se pune excesiv accentul pe transmiterea de cunoştinţe;

• Cunoştinţele transmise sunt deseori hiper-abstracte, invechite şi inutilizabile in practică;

• Cadrele didactice au o formare excesiv teoretică şi folosesc metodologii de formare depăşite.

Notele mari obţinute in timpul studiilor superioare, date fiind cele de mai sus, au o relevanţă mare doar in interiorul mediului academic. In afara lui, ele iţi vor oferi un avantaj minor, iar uneori pot fi chiar un dezavantaj. Aceasta pentru că o persoană cu activitatea academică foarte multă dar mai nimic altceva in CV este deseori considerată prea teoretică, lipsită se simţ practic şi iniţiativă.

Faptul că ai studii intr-un anumit domeniu, te poate ajuta in a te angaja in acel domeniu, insă mai ales prin prisma faptului că dovedeşte motivaţia ta pentru acel domeniu, nu prin calitatea studiilor in sine. Există bineinţeles şi excepţii. De exemplu, dacă vrei o profesie in drept sau medicină, este esenţial să ai studii in acel domeniu. Insă dincolo de unele excepţii ca acestea, vei fi surprins să descoperi absolvenţi de politehnică in resurse umane, absolvenţi de teologie in management etc.

Dacă ai avut ocazia să mergi la interviuri făcute profesionist, poate ai observat că mai singura intrebare legată de studii este: "De ce ai ales acest domeniu?" Dincolo de asta, recrutorul va căuta să afle despre activităţile tale şi rezultatele pe care le-ai produs, felul in care te-ai comportat in situaţii reale sau in care te-ai comporta in situaţii ipotetice.

Şi atunci, de unde acest mare mit al educaţiei, care se propagă? Eu cred că este printre altele, 1) un simptom al unei lipse de contact intre mediul academic şi cel de afaceri, dar şi 2) un semn de disperare al multor tineri şi adulţi. Intr-o lume competitivă, dinamică, in care prea mulţi dintre noi am fost invăţaţi să ne simţim inferiori şi nesiguri, incepem să ne agăţam de orice şansă pe care o avem la indemană de a ne ridica valoarea personală pe piaţă.

Insă dincolo de poveştile pe care le auzi in jurul tău, o facultate in plus, un anume masterat, doctorat, reprezintă doar o cale de a face anumite achiziţii şi a iţi creşte un pic şansele de angajare şi promovare. Ceea ce se ignoră este existenţa atator alte căi, mai puţin facile dar mult mai eficiente, de la activităţi voluntare, proiecte in ONG-uri, la cărţi, training-uri, conferinţe sau experienţa reală de muncă.

Aşa că tot ce imi mai rămane este să iţi doresc multă inţelepciune in a alege.

Autor: Eduard Ezeanu, Career Experts

Sursa: ejobs.ro