Nimic nu se compara cu Star Wars

Am vazut recent Pandorum. Il asteptam de cateva luni bune mai ales ca se anunta un SF psihologic. Implica nave spatiale, forte ale raului si un Dennis Quaid pe care il urmarisem cu placere in „The day after tommorow”, incrediente cheie pentru un SF reusit. In final, filmul a esuat sa ma implice, oferindu-mi o ora si ceva de imagini sumbre, lipsite de substanta, care nu au fost compensate de efectele speciale.

Mi s-a facut subit dor de Star Wars, cel mai bun SF al tuturor timpurilor, care desi filmat in anii 70, depaseste cu mult subiectele ce se perinda la ora asta in cinematografe. Lumile gigantice, dinamismul fiecarei scene, secondate de un soundtrack pe masura, imi eliberau mintea si ma transpuneau intr-o alta realitate, care desi nu era neaparat mai buna, imi suscita si ultima celula de imaginatie.