(P)Telefonul altcuiva

Motto-ul zilei: Always remember to express yourself. No one else will do it for you. ( Skript King, Luca)

Max crede ca m-a convins in trei minute sa nu ma mai intorc ca un fiu risipitor acasa in Ecuador. O sa ii trimit si lui mesajul vocal primit de la tata. Asa o sa inteleaga ca am facut-o pentru niste principii, cele in care am fost educat. Si bineinteles, o sa se simta bine ca el a fost cel care mi-a adus aminte de principiile mele.

Julia, daca ar sti ca nu mai plec maine in Ecuador, ar incepe deja sa viseze la povestea noastra de dragoste si la cum am ramas eu in Los Angeles ca sa nu o pierd. De ar auzi mesajul mamei...

Sau poate nu sunt bun la jocul asta de-a „ Convinge-te singur ca esti un tip dur si independent”. Nu e evident ca dependent mea e maxima? De prieteni, de muzica,de imagini..mai ales de imagini. Un buton e de ajuns sa apas si pot sa fac un intreg film numai cu imaginile si clipurile salvate in telefon. Si n-ar fi un scurt-metraj, asta-i clar. Poate asta am sa fac. Poate asta mi-ar deschide portile Hollywood-ului . Si tata..si mama..nu s-ar mai rusina cand ii intreaba toate rudele ce face baiatul lor, daca a devenit deja faimos , daca sa se uite la televizor dupa el..dupa mine..dupa Luca…

Mi-e dor sa vad mesajele alea de la inceputul anului, pe care mi le trimitea mama ca sa nu simt distanta; si am nevoie mai mult decat oricand de binecuvantarile tatei. Sper sa ii raspunda la mesajul ala. De el depinde pana la urma hotararea mea. Nimeni nu trebuie sa stie, nimeni nu va sti..numai ca am nevoie sa vad un semn de la el mai repede.

Regizorii nu raspund, decat sa iti spuna..multumesc, la revedere..poate si abordarea mea e gresita..dar chiar asa..poate am primit vreun raspuns si nu am vazut. Nu mi-am mai verificat mesageria de aseara. Ia sa vedem…si duse mana in buzunarul de la piept. Telefonul nu era in locul lui obisnuit. Unde putea sa fie? Incepu sa scotoceasca. Vru sa il sune pe max.Max intotdeauna stia unde isi rataceste el lucrurile..nu avea cum..nu avea telefon. Vru sa se sune, va auzi soneria pe undeva..nu avea de pe ce sa sune…simtea cum ii creste tensiunea si fata i se face toata rosie-rosie de furie, disperare, enervare. Inca un lucru ratat. Nici de telefon, unde isi tinea toata viata, nu reusise sa se tina..era sigur ca pe asta nu il va pierde niciodata.

Insemna ca odata cu telefonul, plecau si toate visele, ideile si sperantele lui..pentru ca acolo isi notase cele mai multe idei, acolo avea toate numerle de telefon care contau..acolo erau toate povestile lui…doar daca il apela cine trebuia iI se transformau proiectele in realitate. Cine sa fie atat de crud incat sa ii gaseasca si sa nu ii dea inapoi telefonul? Ce ar face altcineva viata lui? Deja emitea judecati de valoare, deja teoretiza pierderea telefonului, scena se transformase necontrolabil ca si cum ar fi tras o drama pe pelicula. Se gandea doar la el, care i-a gasit telefonul….nu ii trecuse un moment prin minte ca ar fi putut fi o ea, care ar fi vrut si ar fi stiut poate sa il ajute.

Daca mi-ai gasi telefonul, tu te-ai uita in el?

Sau nu e stilul tau?