10 tigle lipsa in filme nebune, nebune

8. Tulburarea maniaco-depresiva: Cand actorul Stephen Fry s-a hotarat sa dea cartile pe fata in dureros de sincerul documentar “The Secret Life of the Manic Depressive” (2006), am aflat despre bipolaritate ca e greu de diagnosticat, ca implica momente de extaz si, la polul opus, stari depresive acute, si ca aparitiile si disparitiile lui Robbie Williams din lumina reflectoarelor se datoreaza ei. Cu totii avem suisuri si coborasuri, insa maniaco-depresivii se-avanta si plonjeaza mai intens si mai abrupt, o inconstanta riscanta pentru ei si cei din jur deopotriva. In micul film indie “Manic” (2001), Chad este unul dintre tinerii tulburati aflati in grija psihiatrului interpretat de Don Cheadle – iata-l mai jos in faza depresiva, care deraiaza in auto-mutilare si violenta. “Mr. Jones” (1993) zugraveste afectiunea in culori mai vii, insistand pe faza maniaca a protagonistului, caruia Richard Gere ii imprima accente aproape clovnesti.