10 tigle lipsa in filme nebune, nebune

Fascinatia cineastilor fata de rotitele din mintea umana, si mai ales fata de acea una mai aiurita care strica tot sistemul, nu are de ce sa ne mire – artistul e, prin definitie, anormal, in cel mai bun sens cu putinta, ca atare subiectul preferat de el nu va fi regularitatea vietii. De fapt, care dintre noi ar prefera-o, normalitatea proiectata pe ecran, fata de exceptia si exceptionalul care rareori ne permit o ferastruica atat de patrunzatoare in intimitatea lor? Daca filmele de mai jos au ceva in comun, deci, firul conector care circula prin toate este sindromul, tulburarea sau complexul – toate acele ciudatenii umane pe care nu ni le-am dori prin preajma, dar care ne starnesc curiozitatea voyeur-istica.

« Slide-ul precedent  |  Slide-ul 9 din 10 |  Slide-ul urmator »

2. Sindromul Stockholm: Numit astfel dupa un jaf la o banca din capitala Suediei, sindromul se refera la comuniunea care se instaureaza intre un rapitor si ostaticul sau si sub influenta careia cel de-al doilea incepe sa nutreasca sentimente de empatie si chiar afectiune fata de primul. Psihologii au extins aria de aplicabilitate a sindromului pentru a explica atitudinea femeilor abuzate, care le iau apararea sotilor. Instante de violenta domestica aplanata din dragoste, sau frica, sau ambele, se regasesc in “Sleeping with the Enemy” (1990), “This Boy’s Life” (1993), “Diabolique” (1996), chiar si in biopicul Tinei Turner “What’s Love Got to Do with It” (1993).