Tragand linie si recapituland: Karate kid nu este un film extrem de bun si daca ti-a placut cel vechi, sunt mari sansele ca acesta sa te enerveze. Cu toate acestea, nu ai de-a face cu o experienta foarte proasta. Dar parca ii lipseste ceva.
Vreau sa incep spunand ca filmul din 2010 nu este Karate kid. Poate este Kung fu kid (cum a fost promovat prin alte tari), poate este MMa kid, sau chiar American kid goes to China, dar in mod cert nu este Karate kid, intrucat in aceasta pelicula nu exista sub nici o forma Karate.
Titlul a fost ales, desigur pentru o promovare mai buna, bazandu-se pe renumele seriei devenite deja celebre. Este adevarat ca si povestea are cateva asemanari, dar cam atat.
Merita sa mentionez aici ca mie nu mi-a placut deloc seria originala Karate kid. La momentul respectiv mi-as fi dorit sa vad lupte spectaculoase si nu o drama in care un pusti striga obsesiv “Mr Miyaghi” de cate ori nu este in sare sa faca fata unei provocari.
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: Recenzie film The karate kid
Discutii asupra articolului "Recenzie film The karate kid":