Istoria contraceptiei

Prezervative in antichitate

Primele informatii in legatura cu folosirea prezervativelor provin inca din anii 1350 i.e., cand in egipt barbatii se "oranamentau" cu o utilitate asemanatoare prezervativului de astazi. In anul 1564, renumitul anatomist italian, Fallopius a fost primul, care a propus invelirea protectoare a penisului, in vederea contraceptiei. Primul "prezervativ", care se putea numi eficace, era produs din intestin de animale.

Denumirea de "prezervativ" a intrat in uz verbal in secolul XVIII, cand pe langa functia de contraceptie se mai folosea si pentru prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala (ITS). Fabricarea in masa a prezervativelor fiabile s-a inceput dupa inventia vulcanizarii cauciucului, adica in anii 1840.

Metode contraceptive vaginale

Este vorba despre aplicarea intravaginala a unor substante contraceptive chimice, care provine tot din antichitate, cand, potrivit marturisirilor scrise din Egipt de exemplu, din materiile fecale a reptilelor s-au obtinut ovule contraceptive vaginale. De asemenea, in antichitate era uzuala spalarea intravaginala cu acid acetic sau alte substante toxice pentru a preveni sarcina nedorita, insa acestea aveau de multe ori rezultate fatale. Prostituatele foloseau des metoda spalarii intravaginale cu substante antibacteriene puternice nu numai in scop contraceptiv, dar si impotriva bolilor venerice. Buretele impregnate cu acid acetic sau diferite sapunuri erau folosite si in secolul anterior cu succes. Regresul folosirii acestor metode a fost cauzat de transmiterea numeroaselor infectii genitale, apoi, mai tarziu de aparitia tabletelor anticonceptionale.

Metoda contraceptiva intrauterina

Istoria mijloacelor contraceptive intrauterine IUD (intrauterin device) se intinde pe aproape 3000 de ani in urma. Printre primele IUD-uri figureata pietrele asezate in uterul camilelor folosite de caravane pe perioada calatoriilor de lunga durata. Renasterea metodei a avut loc la inceputul secolului XX. Formele primordiale a IUD-urilor erau produse din osul toracic (bifurcat) a pasarilor, mai tarziu din metal sau anumite unelte de acest gen erau manufacturate chiar din aur. IUD-ul, care se putea numi "filantrop" a aparut in anii ’50 si era deja din plastic. Pentru a creste efectul lor contraceptiv, acestea incepand din anii ’70 au fost combinate cu cupru, argint si mai tarziu cu hormonii corpului luteal.

Contraceptia hormonala

Ideea contraceptiei hormonale a aparut in secolul XIX., cand s-a constatat, ca in timpul sarcinei dezvoltarea ovulelor stagneaza. Ludwig Haberlandt, profesorul Universitatii de la Innsburck a fost primul care a observat posibilitatea "sterilizarii hormonale", propunand administrarea hormonilor ovarieni in scopul contraceptiei. Insa comunitatea domeniului stiintific nu a acordat atentie acestei sugestii aproape timp de douazeci de ani. Intre timp au fost descoperite hormonii estrogeni (1929), hormonii corpului luteal si progesteronii (1932). La inceput baza derivatelor semisintetice ale hormonilor corpului luteal a fost o substanta denumita cozgenina, un extras din radacini provenite din Mexic. Din acesta a extras Carl Djerassi primul derivat semisintetic al hormonilor corpului luteal, anume noretisterona (1950). Nu a trecut mult timp pana la nasterea noretinodrelii (Frank B. Colton). Acesti hormoni sintetici au primit denumirea de progestageni. Experimentele facute pe animale au dovedit efectul contraceptiv al progestinei, insa testarea clinica a avut loc doar in 1952 in Puerto Rico. Ca urmare, in 1959 a aparut in farmaciile americane primul anticonceptional combinat sub numele de Enovid.

De atunci progresul stiintific a luat amploare semnificativa. In Era micropilulelor si prezervativul a intrat in competitie cu "tabletele comfortabile" , astfel incat, dintr-o gama larga de metode contraceptive avem posibilitatea de a o alege pe cea mai potrivita organismului nostru.

Sursa: sfaturimedicale.ro