Dublin by day, Temple Bar by night

Prima senzatie pe care o ai la intrarea in orasul lui St. Patrick este ca ai nimerit in Asia. Populatia de orgine asiatica este aici prezenta in numar impresionant. Vei vedea un chinez care serveste un alt chinez la Burger King, o casiera nipona la supermarket, un malaezian la Penny's, un asiatic te va intreba la bar: 'Carlsberg, you said?' si asa mai departe.

Minulescu ar fi fost mult mai deprimat daca ar fi trait “in orasu'n care ploua de trei ori pe...” zi chiar! Si asta se intampla mai ales in anotimpul pe care locuitorii din Dublin il numesc vara. Cu temperaturi care rar depasesc 20 de grade, lumea de aici nu are nicio problema in a-si lua patura pentru picnic si a se aseza relaxata in parc sub umbra copacilor, purtand tricou si pantaloni scurti. Oricare dintre persoanele care locuiesc sub paralela 45 s-ar simti ca in Groenlanda, dar pentru irlandezi vara incepe de la 12 grade in sus.

Orasul vikingilor pastreaza si astazi multe dintre vestigiile acelor vremuri. Pe tot parcursul zilei, capitala Irlandei este un adevarat spectacol vizual. Trinity College Dublin, The Dublin Castle, Phoenix Park, o intindere de 50 de hectare de vegetatie splendida, sau University College Dublin, o arhitectura cu totul si cu totul speciala, fac din capitala Irlandei un loc special in care ti-ai dori oricand sa ajungi. Dublin ar putea fi numit „orasul celor 3 etaje”, pentru ca nicio cladire nu are mai multe niveluri. Orice plan pentru constructii de tipul celor intalnite in marile orase ale lumii pare a fi respins inca de la inceput, pentru a nu 'degrada' imaginea generala. Este singurul oras care are un pod mai mult lat decat lung, cu trafic rutier lejer, in care nimeni nu alearga contratimp.

Strada iti ofera uneori senzatia ca te afli intr-un bar, din pricina normelor impuse de Uniunea Europeana aplicate cu strictete aici: fumatul este interzis in orice incapere publica. De aceea toti fumatorii sunt vazuti pe la colturi de strada, in fata restaurantelor, a magazinelor sau sub cate o statuie aprinzandu-si o tigara. Grafton Street este paradisul cumparaturilor. Marks'n'Spencer, The Westbury Mall, The Powerscourt Centre, Stephens Green Centre, etc. Si dupa cum era de asteptat, cam totul este colorat in verde. Carroll's este magazinul cu specific irlandez, Rai pentru turistii veniti sa cumpere suveniruri pentru ei si pentru prietenii ramasi acasa.

Totul insa se schimba odata cu lasarea serii. Temple Bar, splendidele strazi garnisite cu puburi irlandeze si baruri pentru toate gusturile, devine refugiul majoritatii. In esenta, Temple Bar este numele portiunii centrale dintre O'Connell Bridge, Westmoreland Streed, Catedrala Christchurch si Dame Stret. Inainte de anul 1980 cand irlandezii aveau planuri de a construi National Bus Station, aceasta zona nu era decat un peisaj cu depozite, case daramate si cladiri in paragina, resturi ale Dublinului medieval. Din 1991 insa, Temple Bar a devenit inima Dublinului. Toata agitatia intalnita pe strazi in timpul zilei se inghesuie brusc in perimetrul acestor pietonale. Inca de la ora 18:00 locurile in baruri sunt rezervate. In aceste locuri te simti ca si cum te-ai plimba intr-un minut prin toate colturile lumii. Italiana, spaniola, romana, chineza, germana, engleza, intr-un pub irlandez vei regasi o multime de accente cunoscute.

Conform statisticilor, Irlanda este cea mai tanara tara, din punct de vedere al mediei de varsta. Peste 70 % din populatie are pana in 25 de ani. Cu toate acestea, pub-urile nu impun anumite restrictii in privinta varstei... a treia. Conservatorismul intalnit in tarile est-europene nu gaseste loc aici. Oamenii trecuti de prima si a doua tinerete se bucura din plin de muzica, dans si... Guiness. Lipsita de inhibitii, intreaga populatie a Dublinului isi incheie ziua in Turks Head, Buskers, The Czech Inn, Bruxelles, Doyle's si multe, multe altele.

Desi te-ai astepta sa gasesti mult mai multa agitatie inauntru, mare parte din distractie se petrece in fata sau in spatele barurilor, unde intalnesti toti fumatorii constransi sa iasa din incinta localului de fiecare data cand li se face pofta de nicotina. Totul insa se scufunda in liniste incepanad cu ora 02.00, cand puburile isi inchid portile. Imediat se pun in functiune autobuzele de noapte, probabil cam scumpe pentru asteptarile multor straini, 4 Euro biletul, dar parca mai convenabile decat un taxi. Acalmia se mentine desigur pana a doua zi, cand irlandezii se trezesc dis-de-dimineata pentru a-si relua activitatile obisnuite. Pana la ora 18.00...

Articol de Andrei Dutulescu