yBlog: Cocalari si pitzipoance in tara Nustiucui

As vrea sa scriu mult. Pana nu ma obisnuiesc iar cu tara asta si cu mentalitatea de periferie. Cat inca ma socheaza prostia, nesmitirea… lista e lunga si virgulele multe.

Am devenit intoleranta.

Ca in fiecare dimineata de Bucuresti astazi am coborat iar la metrou pentru trei statii - Universitate - Victoriei - Aviatorilor. Mirosul de transpiratie mi-a adus lacrimi in ochi. Scaunele rosii si murdare din subsolul umed erau ocupate iar de anonimi cu priviri pierdute. Reclame proaste pe panouri insalubre iti promiteau fericirea eterna in schimul catorva lei. Zambetele nu erau decat vulgare, privirile agresive sau libidinoase, pasii grabiti, vorbele grele.

In spatele meu trei pustani murdari isi laudau betia de Costinesti. La doi pasi mai spre dreapta o fata de vreo saispe ani privea fix catre tunelul negru. Avea o plasa rosie in loc de bluza, rimel 5 kilograme, sandalute verzi fosforescente cu tocuri cat blocurile turn (alea singurele din Sinaia, de langa hotelul International).

N-am nimic cu oamenii astia. Mi se par disperati si atat. N-am nimic cu pustanii care conduc Ferrari. N-am nimic cu multimea de Jeep-uri care inunda Bucurestiul si il blocheaza zi de zi. In doar o saptamana m-am dezobisnuit sa vad masini scumpe cand saracia lucie urla la fiecare colt de strada. M-am dezobisnuit sa vad ghiuluri, lanturi si push up-uri, vulgaritate si badaranie afisata cu maxima ingamfare. Am avut timp - in atat de putin timp - sa intalnesc oameni obisnuiti fara fite, complexe, lumi paralele, mentalitati prajite etc, etc, etc…

Nu am nimic cu Romania. Tocmai de aceea Romania nu ma mai reprezinta. Imi pare rau. Pur si simplu vreau sa raman dezobisnuita.

N.B.: Orpilati-va pe pitzipoanca.org. De inspiratie mioritica. Realitatea romaneasca. Pfuuu...

[Via]

Post-ul original se afla pe blogul Mariei. De ce am ales sa vi-l prezentam? Pentru ca ne place stilul autoarei, pentru ca temele abordate sunt dintre cele mai interesante, altfel spus, pentru ca Maria are yBlog.