Sfarsitul lumii bate la usa

Sfarsitul lumii bate la usa

Sa-i deschidem, zic. Sa-l primim cu politete. Sau sa-l lasam sa mai astepte un pic, cat sa ne mai facem noi de cap putintel? N-o sa avem incotro.

S-ar putea sa te rog sa ma consideri, draga cititorule, un innebunit dupa natura, dupa Pamant, in sensul chiar obsedant al cuvantului. Pare contrastant cu tendinta generala a oamenilor, manifestata in ultimul timp sub forma unei detasari de planeta pe care traim. Oamenii nu iubesc aceasta planeta. Si am sa-ti spun si de ce. Suntem cu cateva miliarde mai mult decat ar trebui sa fim. Un amic mi-a spus candva “eu ii urasc pe chinezi!” I-am raspuns fara sa stau mult pe ganduri “cum poti sa urasti atatea miliarde de oameni, in acelasi timp?” Nu cugetase amploarea vorbelor inainte sa vorbeasca si si-a cerut scuze.

Planeta asta incearca sa se descotoroseasca de noi, domnule! Da, da, exact asta vrea sa faca. Ne-a dat SIDA, acum ne pune la incercare cu fel de fel de gripe. Vor urma si altele. Si suntem atat de prosti, dar multi. In ultima suta de ani, ne-am rasfatat cu transporturi. Pasari de metal umplu cerul, serpi cu zeci de tone alearga pe sine, masinile sufoca orasele. Au autopropulsie si merg pe baza de combustibili fosili, care nu prea mai sunt. Ultimele pungi din adancuri sunt motive de razboi, dorinte nebune ale milionarilor care vor sa devina miliardari, cu averi mai mari decat bugetele statelor Mali sau Luxemburg. Chiar si la un loc. E foarte bine asa.

Cateva genii “proaste” au creat bomba atomica sau pe cea cu hidrogen. Spun proaste in sensul de “usor de influentat”, care habar nu aveau ce puteau face armele respective. Dupa ce le-au construit dupa calcule si experimente numai de ei stiute, s-au asigurat ca functioneaza corect. Americanii terminasera razboiul cu Japonia (pe care, sinceri sa fim, l-au cam pierdut) insa au tinut sa le dea un leac de frica, asa cum mai obisnuia Lapusneanu pe la noi. Au ras Hiroshima si Nagasaki de pe fata pamantului in cateva secunde. Probabil ca nu stiti, insa si Yokohama trebuia sa fie raschetat, cu o a doua aeronava, numita Joy’s Pride. Enola Gay isi facuse de minune treaba, omorase cateva zeci de mii de indivizi. Oho. Dar vorbim despre americani si numarul asta e cam mic, ce naiba. Noroc ca drintr-o pornire interioara inegalabila, pilotul a intors avionul de deasupra Yokohamei si a crutat vietile civililor absolut nevinovati. Sa continuam si cu bomba cu hidrogen? Minunea asta tehnologica ii apartine unui rus, Andrei Saharov il chema. Dupa ce a vazut el cam ce potential are arma, a inceput sa strige in dreapta si-n stanga “bai fratilor, terminati cu armele astea! Haideti sa promovam pacea”. Sa va mai spun ca rusul a luat un Nobel in 1975 pentru lupta sa impotriva armelor? Sa va mai spun de submarinele alea nucleare care stau sub o bucata de gheata si cateva sute de zile, asteptand un semnal si putand sa distruga toata lumea intr-o clipita? Da, clipesti dintr-un ochi si gata, s-a terminat totul.

Cel mai trist este, dupa cum marturisea si genialul Kurt Vonnegut, ca Pamantul va spune dupa “plecarea” noastra: “Se pare ca nu le-a placut aici.” Omul traieste pentru maine si poimaine, uitand ca totul este un prezent perpetuu. Traieste clipa de fata, scrie o poezie pe o bucata ingalbenita de hartie, canta pe strada sau in baie, bucura-te de fiecare moment. Am si uitat ca nepotii sau copiii nostri vor trebui sa locuiasca tot aici, in multime, printre arme, ura, bani, invidie. Suntem prea multi, prea prosti in orgoliul inteligentei noastre.
Naiba stie prin ce eroare am aparut noi aici. Cert este ca, din cele mai vechi timpuri, am inceput sa stricam totul. Au disparut animalele asa, de capul lor? S-au topit ghetarii aia de nebuni? S-a acumulat dioxidul de carbon ca asa avea el chef, din plictiseala? Nu. Felicitari, dragi oameni. Ati avansat frumusel. Frumos foc, chiar. Suntem cele mai scarboase, terifiante, grotesti animale de pe fata pamantului. Desigur, de aici ne excludem eu si cu tine, cititorule. Mai stii cum se joaca pustanii aruncand cu pietre in lac?

Apophis? Slabe sanse ca un pietroi, fie el si din spatiu, sa puna capat circului. Avem noi grija, noi oamenii, sa facem asta inaintea lui. Daca Dumnezeu ar cobori acum pe pamant, si-ar face cruce…

Se pare ca nu le-a placut aici…

Un text de: Ianis