Viata e frumoasa. Pacat ca timpul nu prea ne lasa s-o traim.
Viata e frumoasa. Pacat ca unele lucruri nu prea ne lasa s-o traim. Inca de la inceput, trebuie sa ne supunem unor norme. Dincolo de copilarie, ajungem pe bancile scolii pentru a ne face un rost. Dupa scoala, ne chinuim sa ne gasim un loc de munca pentru a avea ce pune pe masa, pentru a plati o casa sau o masina. Sau pentru a multumi o femeie (invers nu se cade, se rupe de orice conventie). Muncim pana ne sar ochii din cap, fara sa mai avem grija de noi. Apar copiii si tragem pentru ei. Iesim la pensie dar, pentru ca toti am avut de infruntat cate si mai cate, etapa asta ne arunca boli crunte: o osteoporoza, o artroza, o coronara infundata, o ateroscleroza, un diabet. Ne trezim la capatul drumului, prea mari pentru a mai exista si prea mici pentru a o lua de la capat. Ce viata, domnule!
.jpg)
Iata cateva aspecte interesante despre viata noastra:
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: Ce viata, domnule!
Discutii asupra articolului "Ce viata, domnule!":