Cugeti, deci rezisti

Intr-o relatie de cuplu, femeia pare sa aiba marea raspundere. Ea trebuie sa se descurce, sa-si foloseasca imaginatia si sa mentina lucrurile la un nivel acceptabil. El, pe masura ce inainteaza in varsta e preocupat de alte lucruri. Dar, daca ea reuseste sa ii capteze atentia, are toate sansele sa tina cuplul functional…

Rolul de "creier" al cuplului ii revine adesea femeii. Daca el spune "peste ‘n’ ani nu-mi va mai veni sa sar pe tine", ea spune "bine, nu voi mai purta lenjerie scandaloasa cand stiu ca la ora cutare intri pe usa". Intr-o relatie se negociaza, iar, daca fata e jucausa si inventiva, gaseste solutii… Ei bine, de partea cealalta, unele femei ar putea fi de acord, iar altele ar spune ca toate aceste "lectii de viata" sunt mai degraba efectul eschivei in contextul asumarii unor responsabilitati. Auzind un barbat declarand cu patos ca ofera femeii carma relatiei, ele tind sa se gandeasca, printre altele, ca pentru ei e mai usor, la o adica, sa schimbe perechea de picioare intre care se vara, decat sa oboseasca umar la umar (sau gand la gand) cu femeia careia "ii este dat" sa treaca testul mentinerii pasiunii in cuplu. Desi i se pare putin nedrept, ea stie ca i s-a incredintat rolul pe care il joaca cel mai bine.

Cand sunt intrebati cum le-ar placea sa fie femeia din viata lor, barbatii nu ezita sa raspunda conform formulei clasice "si frumoasa si desteapta si (eventual) devreme acasa". Ca fiecare are standarde diferite ale acestor notiuni… In fine, despre frumusete se stie ca declanseaza o chimie care starneste interesul, iar interesul poate duce la ceva sau… la nimic. Principiul "sexul ca sexul, dar discutia de dupa ne omoara" intra clar in discutie cand vine vorba despre stabilirea compatibilitatii intre actantii din cadrul unei relatii cu forma si fond.

Din alte puncte de vedere, femeia ideala ar fi aceea care fie nu pune intrebari, fie isi raspunde singura. Nu ca barbatilor nu le-ar placea sa comunice mult si bine despre diverse, dar la ei lucrurile se concretizeaza in primul rand prin prisma unui context: al educatiei, al culturii, al religiei etc. Una e sa traiesti intr-o tara islamica si alta e sa te afli pe teritoriu vest-european. Raportul barbat-femeie dintr-un trib african bazat pe matriarhat difera de cel al eschimosilor. Daca uneori legea pamantului naste principii de genul "Asta e femeia mea, iar eu fac ce vreau cu ea", la extrema cealalta, unde emanciparea sexului slab depaseste limitele atat de mult incat devine un flagel, o obsesie, lucrurile devin hilare chiar prin stupiditatea lor. Si totusi, miscarea feminista si harassment-ul sexual au impus noi perspective.

S-ar putea ca, in final, sa fie vorba de o anumita teama reciproca a sexelor: barbatul e ingrozit de gura femeii (a se intelege "debit verbal"), iar femeia de tacerea barbatului. Ea se ambitioneaza sa il bombardeze cu intrebari din ciclul "Unde-ai fost, cu cine te mai culci, ma mai iubesti?", iar el isi vede de treaba, contrariat oarecum de atitudinea ei refractara si dezvolta o predispozitie catre statutul de "fiinta nearticulata", probabil in ideea de a evita orice conflict. In fond, ea nu se poate certa la nesfarsit de una singura… Dar, daca un barbat scapa de intrebari, e o chestiune temporara, pentru ca intrebarile au o mare calitate: sunt infinite – ele se pot adresa in "x" feluri, a cate "z" ori.

Fie ca esti puternic si hotarat, fie ca preferi sa fii calm si sa eviti disputele, faptul ca macar o data in viata te afli in coflict cu o femeie, nu tine de tipul personalitatii tale. Logica paraseste incaperea imediat ce incepi sa te certi cu partenera ta, dintr-un motiv simplu: ea nu va admite niciodata in mod direct ca greseste. Prin urmare, ai o singura posibilitate: dovedeste-ti ca ai dreptate in timp ce o faci si pe ea sa creada acelasi lucru.

Nu ridica tonul, pentru ca ea sta mult mai bine la capitolul comunicarii in Si bemol, fii pregatit sa asculti ce are de spus, nu incerca sa schimbi subiectul discutiei, iar, daca nu gasesti alta cale, spune-i ca ai gresit si castigi. Daca pornirea disputelor pare a fi in natura femeilor, sexului opus ii ramane sa-si mentina orgoliul intact. Si, uite-asa, se ajunge la… sex de impacare.

Un articol de Sway