Trup frumos, creier... lipsa

Sexualitatea in zilele noastre este supra-evaluata. In acest sens nu voi lua ca exemplu nici un cuplu monden arhi-mediatizat. Vreau doar sa spun ca unii se indragostesc doar de o imagine, un trup frumos si uita sa privesca si gaura neagra din capul unor femei.

Nu vreau sa fiu interpretat gresit. Nu este o problema de misoginism... in definitiv, se poate purta acesta discutie si in privinta barbatilor. Totusi, am intalnit mai frecvent cazuri in care femeia reprezenta subiectul.

Poate ca vina apartine in totalitate barbatilor... este adevarat ca avem o puternica chemare catre femeile frumoase. Dar ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place. Sunt sigur, insa, ca prostia nu atrage pe nimeni. Poti doar sa-ti calci pe "inima" si sa-i suporti perlele pentru o noapte.

Dar de aici si pana la a o lua de nevasta, e drum lung!!! Eu as innebuni de rusine sa am o sotie pe care sa o iubesc doar pana deschide gura.

De ce preferam frumusetea in defavoarea inteligentei? Se spune ca aspectul exterior este efemer; ca ramane sufletul si mintea. Pretutindeni in jurul meu vad ca oamenii nu respecta aceste vorbe intelepte...

Am ajuns pana la a spune ca un om urat este neaparat inteligent. E drept, exista un argument logic in acest sens, pe care l-a punctat o profesoara de comunicare si care mi-a ramas adanc intiparit in minte. Era primul curs, in primul an de facultate. O femeie mica si tare urata a intrat in amifiteatru, a salutat si a pus ochii pe una din colegele noastre destul de aranjata si coafata. A catalogat-o din prima drept "pipita proasta" argumentand ca si-a pierdut primii 20 de ani din viata privindu-se in oglinda si pregatindu-se pentru diferinte intalniri, prin urmare n-a avut niciodata suficient timp pentru a pune mana pe o carte.

Colega mea s-a dovedit a fi isteata, nu neaparat geniala, dar citita. Prin urmare nu cred ca este neaparat valabil ca un trup frumos sa fie insotit de un un creier microscopic. Tind insa a crede ca acesta colega a mea este una din putinele exceptii si inclin sa cred ca acea profesoara avea argumente logice in gandirea sa.

Am inceput sa scriu aceste randuri pentru ca in ultimul timp am cunoscut tot soiul de femei, fiecare cu defectele si calitatile sale... totusi, in esenta ele pot fi incadrate in doua categorii: frumoase si proaste sau destepte si urate ca noaptea. Ma inspaimant teribil si ma gandesc cu oroare: unde gasesc si eu una care sa aiba cate putin din fiecare?

Acum ceva timp mi s-a cerut sa scriu pentru o revista de femei un articol despre "femeia ideala". La acel moment nu reuseam sa ma incadrez in numarul de caractere cerute in incercarea mea disperata de a da cat mai multe detalii despre ceea ce trebuie sa aiba acesta "zana" din mintea mea. Astazi, mai "intelept" decat acum cateva luni, ajung la deprimanta concluzie ca "femeia ideala" trebuie sa nu fie "nici prea proasta si nici foarte urata".

Un articol de Jiji