dragoste tarzie...

...sunt matura, realizata social,casatorita ,dar nu ca urmare a unei iubiri patimase!Viata mea a fost cu prea multa indulgenta fata de comportamentul brutal al sotului!Cu toate ca am fost inselata,jignita verbal si fizic, mi-am continuat viata alturi de el,muncind ,calcandu-mi orgoliul ranit pentru ca, pentru mine, familia era sacra si ca ,,ceea ce Dumnezeu a unit ,omul sa nu desparta''!In ciuda suferintelor mele(fizice si sufletesti), refugiul il gaseam in respectul cu care eram inconjurata pe plan profesional!Din punctul asta de vedete ,eram bucuroasa! Aici l-am intalnit pe,,EL'',care in ciuda aspectului falnic si matur al infatisarii,era mai tanar decat mine! Totul a inceput de la jocul privirilor, al conversatiilor pe teme comune,al dorintei de a-mi incerca puterea de seductie!Totul s-a transformat intr-o iubire arzatoare!Simteam cum gandul meu zboara continuu spre el,nu puteam sa stau fara sa stiu ce face!Reactiile lui erau reciproce!Am ajuns sa ne sarutam,simteam ca ne dorim,il iubeam cum n-am simtit niciodata in viata mea!Stiind ce simt pentru el, mi-a zis ca ,,ceea ce simt e iubirea de care n-am avut parte in tineretea mea''!Il simteam ca si el ma iubeste, dar amandoi stiam ca nu poate fi mai mult decat atat,iar asta ne durea si mai tare! Nu puteam sa ne intalnim pentru ca ochii celor din jur ar fi fost pe noi si nici sa dam prilej de barfa!Vorbeam la telefon, mesaje...pana cand a trebuit sa se mute intr-un alt loc de munca,fiind avansat!Am simtit ca viata mea nu mai are rost!Il iubeam si stiam ca n-o sa fie niciodata al meu!Il iubesc inca si ma doare asta!Totul s-a intamplat in urma cu un an! Departarea nu mi l-a scos din suflet!Candva mi-a spus ca i-am intrat in suflet si ca acolo am sa raman si ca daca nu s-ar fi indragostit de mine nu m-ar fi iubit!El imi este si acum confident, prieten ,sfatuitor, desi nu ne mai vedem,ne despart peste o 100km!Ne auzim in schimb,dar din ce in ce mai rar!Ne-am propus sa ramanem prieteni, pentru ca altceva nu se poate!Dar eu inca il iubesc si stiu ca nu e bine,dar nu pot sa-i dictez inimii altceva! Mi-am zis de multe ori sa intrerup orice legatura:n-am avut puterea,deoarece vocea lui mi-aducea mangaierea sufletului meu indurerat!Amandoi suntem implicatii in casnicii pe care le ducem mai departe, pentru ca asa trebuie, chiar daca ceea ce simtim ne doare!Stiu ca nu pot sa-i fac alteia ceea ce mie mi-au facut altele,as fi la fel ca ele si nu vreau sa fac pe nimeni sa sufere! Daca e de suferit,eu sunt aceea ,pentru ca am simtit ce inseamna sa iubesti ,sa simti cum fiecare parte din tine striga dupa celalalt si cum din ratiune,sa-ti omori in tine pornirile!N-am crezut niciodata ca pot sa traiesc astfel de sentimente!Mi s-a parut ceva de condamnat!Dar ceea ce inainte condamnam ,simt pe propia-mi fiinta ce inseamna!Sa iubesti ceva ce n-o sa ai,neconditionat, nerecuperabil si ...totusi sa faci fata vietii care merge inainte!