Ar trebui

Poate ca nu ar trebui sa ajungem in situatia cand sa ne intrebam despre oportunitatea de a-l pastra sau nu. Poate ar trebui sa fim mai responsabili. Altfel nu avem motive sa ne plangem daca suferim dupa.
Poate ca dragostea ar trebui mai intai "simtita", si abia pe urma "facuta"... Cat despre articol, se vede treaba ca e scris de un barbat. Numai un barbat ar putea vorbi cu atata degajare de renuntarea le un copil. Nu faptul ca barbatul ar veni cu ea la cabinet ar face ca femeia sa mai aiba vreo urma de sentiment pentru el... Prea multa degajare in privinta asta. E vorba de o suferinta, totusi. De o posibila trauma...

Eu sut o peroana de sex masculin si consider ca daca iubesti persoana de langa tine trebuie sa fii responsabil chiar si in momentele in care "atingi cerul"!In nici un caz nu e numai vina ei daca sa intamplat un "accident"!!!

Un tata,

Oamenii de azi a luat-o razna nu mai stiu care sunt placerile adevarate si bucuriile nemarginite, PENTRU CA REFUZA COPII, oare stiti cat este de placut ca un copil de doi ani sa-ti spuna te iubesc si sa te mangaie cu manuta lui mica, calda si pufoasa?
Pentru cei care sunt adeptii avortului si considera ca au facut o "greseala" le doresc sa fie mangaiati de bani si atunci cand au nevoie de ajutor sa cheme BCR-UL.

Pana la urma decizia de a avea un copil nu o vom lua noi barbatii. Nu vreau sa fiu misogin, insa daca o femeie vrea copil, va avea copil orice ai face tu, asa ca reprosurile, rugamintile ulterioare sau ideea ca el barbatul e vinovat de asta nu isi au rostul!

Ne este usor sa vorbim de "crima", de "BCR", de "Dumnezeu", de procente (cifre), sentimente etc. fara insa a incerca sa le insumam pe toate si sa gandim in viitor. Binenteles ca se poate pune un semn de intrebare la acest titlu. Intrebari sunt multe si intr-adevar un om iresponsabil n-o sa si le puna pe toate, ci doar pe acelea care-l intereseaza. Este o crima sa omori un copil aflat in "burta" mamei sale -avort? Este o crima sa pastrezi un copil cand stii clar ca esti in imposibilitatea de a-i asigura nu doar viitorul dar mai ales ziua de maine? Ca exista riscul sa ajungi cu el in brate sa soliciti ajutor social, sau sa-l lasi la o casa de copii pe mana unor straini? Daca pentru aceste intrebari raspunsul este afirmativ urmatorul pas pentru o persoana responsabila este foarte greu de luat. Oricare ar fi solutia aleasa "fapta" te va urmari intr-un fel sau altul in restul vietii. In general, in astfel de cazuri esti obligat sa alegi intre doua CRIME. Trebuie avute in vedere toate circumstantele, incluzand aici si "BCR", "Dumnezeu", „procente”
Eu personal, cu discernamantul de acum, as fi preferat sa nu fi fost pastrat decat sa fi crescut intr-o casa de copii sau pe strazi, prin gunoaie etc. Multumesc Lui Dumnezeu ca nu am fost inclus in „procentele” aflate in aceasta situatie, ca a existat un amarat de „BCR” care sa imi asigure educatia si viitorul.
Binenteles, daca desi nu sunteti pregatiti sa pastrati un copil (pentru ca aveati alte planuri etc.), dar aveti totusi posibilitatea sa va ocupati de educatia lui din toate punctele de vedere, atunci avortul ramane "pacatul" cel mare.
Autorul materialului cred ca a vrut doar sa treaca in revista responsabilitatile unui barbat in cazul in care hotararea de a nu pastra copilul este luata.

da!

Shaytan, eu, una nu am vazut niciun barbat distrus ca partenera lui trebuie sa faca avort. TREBUIE, pentru ca lui, in general, un copil i-ar putea parea o povara nedorita. Tocmai de asta spuneam ca mai intai dragostea ar trebui simtita, si abia apoi facuta. In plus, nu am vazut femei care sa poata viola un barbat. Asa ca sa fim seriosi. Cei care nu isi asuma din start decat cu greu ideea de a avea un copil sunt barbatii. Cu toata parerea de rau... Barbatii se simt bine, e vorba doar de o distractie, dar nu se gandesc la urmari. Ca dovada, pentru a nu-si diminua placerea, multi refuza pur si simplu prezervativul. Noroc ca s-au inventat contraceptive si pentru ei...

Iar faptul ca tu, barbatul, ai stiut ca ea isi doreste un copil, dar nu ai luat nicio masura, nu mi se pare chiar o dovada de iubire...

sunt o femei casatorita de 16 ani ,in luna de miere am ramas insarcinata,eu mam bucurat,dar nu acelasi lucru pot sal spun despre sotul meu.el mi-a spus foarte transant,nu e binevenit acum acest copil,sa faci ceva.
am mers la medic sa fac avort,medicul mi-a spus e prima sarcina ,e mic mergi acasa si te mai gandesti 2saptamani daca te hotarasti sa renunti la el,revino si vom face avortul.
am mers acasa si,,,,acasa am ramas amandoua,in ciuda sotului meu.care pot sa spun ca acum iubeste acest copil mai mult ca orice,xandra ne-a luminat viata.
in timpul sarcini am facut analize si am constatat ca este singurul copil pe care pot sal fac sanatos,daca mai faceam alti ,ii faceam bolnavi cu handicap.de atunci pentru a evita orice complicatie folosesc anticonceptionale.
pot sa spun ca eu am fost norocoasa am un copil sanatos,dar,,,,,,puteam sa nu-l am.
sfatul meu inainte de a face avortul gandeste de doua ori,sau inaite de a face amor gandeste macar o data.

eu am trecut prin asa ceva...adik prietena mea a facut avort si sa stiti ca fiindca era in prima luna nu a durut-o,dar pe plan psihic a schimbat-o definitiv,,,,nush ce sa spun ...am vrut sa pastrez copilul,,,dar pana la urma e corpul ei asa ca am lasat-o pe ea sa aleaga...acum ma gandesc zi de zi...ce e mai moral sa fci un copil si sa il abandonezi sau sa fci avort,,,pb nici o varianta...oricum asta te schimba definitiv,,,indiferent ca esti fata sau baiat,,,te invata sa fii mai responsabil,,,eu am ales sa iau toata vina asupra mea...poate a fost bine ,poate nu,dar nu puteam sa o invinuiesc stiind prin ce va trece,eu am vrut copilul ,dar e corpul ei asa ca am lasat-o pe ea sa aleaga....ps dupa ne-am despartit,,,,acum ma gandesc ce e mai moral sa fci avort sau sa faci un copil si sa nu ai cu ce sa-l cresti...pb nici una din variante,,,,

m-a impresionat raspunsul tau.si eu cu iubitul meu am fost in situatia asta dar spre deosebire de voi noi l-am pastrat.ne-a si apropiat dar ne-a si bulversat decizia luata.intr-un fel el nu a fost pregatit de fapt nici tu ca femei nu esti f pregatita, dar ca mama inveti din mers.oricum nu stiu exact ce urme lasa in sufletul unui barbat un asemenea act dar pt o femei e crede-ma un motiv de cosmar.sunt sigura ca fosta ta iubita regreta enorm actul facut.totae bune pt tine si sa ai si tu odata parte de un bebe sanatos, cand o fii timpul:)))

e adevarat ca responsabilitatea in asemenea cazuri revine ambelor parti ..insa din pacate multi barbati considera,fie datorita educatiei sau felului de a gandi,k doar femeia ar trebui sa rezolve aceasta "problema" daca o putem numi asa.exista situatii neasteptate si nu este vina nimanui daca ele apar..desi cei doi nu sunt pregatiti pentru un copil,sau pur si simplu nu si-l doresc.asta e una din marile poveri pe care o femeie trebuie sa le duca..un gest pe care din pacate multe il fac de nevoie.nu pot sa judec o femeie din acest pdv,pt ca nu am fost pusa in fata uei alegeri de acest gen, dar cred k o relatie nu poate fi la fel dupa un avort..ceva se distuge si numai cei care se cunosc si au incredere foarte multa pot trece complet peste.