doar cei ce nu vor nu cunosc adevarul

Mărturiile unui fost francmason, Albert Vigneau



de Mihaela Gheorghiu


Albert Vigneau a fost maestru în Marea Lojă a Franţei, fondator şi membru al mai multor loji franceze. În 1934 a părăsit masoneria şi a scris o carte intitulată „Loja masonică – revelaţiile unui fost francmason” în care dezvăluie rolul pe care această sectă satanică l-a jucat în timpul celei de-a treia Republici franceze.

Contextul socio-politic al vremii este unul extrem de tulbure. Anul 1934 a însemnat pentru Franţa „Afacerea Stavinsky” şi cele mai ample şi violente mişcări de stradă din Europa interbelică. Două milioane de francezi au luat atunci cu asalt sediile Camerei Deputaţilor şi ale unor loji masonice. Un adevărat război civil care a culminat cu căderea guvernului. Evenimentele s-au precipitat odată cu moartea în condiţii suspecte a lui Alexander Stavisky. Acesta fusese anchetat de mai multe ori pentru fraudă, însă de fiecare dată cercetările fuseseră stopate datorită protecţiei de care se bucura din partea unor oameni politici şi înalţi demnitari din guvernul francez. Odată cu arestarea lui Gustave Tissier, directorul unei bănci populare, s-a descoperit că acesta pusese în circulaţie bancnote false în valoare de 235 de milioane de franci la comanda lui Stavisky. Ancheta declanşată cu această ocazie a dus la descoperirea unei ample reţele infracţionale din care făceau parte poliţişti, oameni de presă şi din justiţie, politicieni şi membrii ai guvernului, care erau totodată şi francmasoni. În condiţiile în care multe persoane sus-puse aveau interesul ca Stavisky să tacă şi să nu le dezvăluie complicitatea, acesta este găsit mort într-o vilă din Chamonix. Ziarele scriu: „Stavisky s-a sinucis, trăgându-şi un glonţ de la 3 metri. Se pare că avea braţul cam lung!”

În urma acestor descoperiri, se declanşează pe 6 februarie 1934 ample mişcări de stradă. Milioane de francezi iau cu asalt clădirea Camerei Deputaţilor şi sediul masonic din strada Cadet. Autorităţile intervin în forţă pentru a înăbuşi manifestaţiile, bilanţul este de 17 morţi şi peste 2000 de răniţi. Masoneria este profund discreditată şi ruptă în două. O parte din membri vrea să se dezică de „fraţii” implicaţi în afacerea Stavisky, cerând o asanare morală şi foarte necesară a masoneriei. O altă parte se declară partizanii lui Stavisky. Se organizează un Convent extraordinar al Marii Loji Naţionale a Franţei care are ca rezultat excluderea a 637 de membrii şi 705 demisii. Cei excluşi sunt însă exact cei care au demascat corupţia din masonerie şi s-au ridicat împotriva lui Stavisky. Printre ei se află Albert Vigneau şi Amédée Dunet, fost secretar al Marii Loji Naţionale a Franţei. Acesta din urmă publică un articol intitulat: „Cum s-a amestecat mafia masonică în scandalul Stavisky”. Rolul jucat de masonerie în această afacere este cert, din moment ce toţi oamenii politici implicaţi sunt masoni, şi însuşi Stavisky era finanţatorul mai multor loji şi al campaniilor electorale ale unor partide, după cum dezvăluie Albert Vigneau în cartea sa.

Masonii sunt minţiţi încă de la început

„Am fost dezamăgit chiar din primul an de când am intrat în masonerie, scrie el. Mi-am dat repede seama că acela care dorea să intre în această societate era minţit încă de la început, ea fiindu-i prezentată drept ceea ce nu este, adică o societate de oameni liberi, cu bune moravuri şi o judecată sănătoasă, care caută să cunoască adevărul în toate domeniile: moral, filozofic, ştiinţific, economic. Minciuni! Eu, care sunt mason cu ştate vechi, fondator de loji, o spun clar şi răspicat: toate acestea sunt minciuni. Atelierele masonice nu sunt locuri în care se dă o iniţiere filozofică, unde „facem oameni demni de a se numi oameni, cetăţeni conştienţi şi luminaţi”, aşa cum se pretinde în publicaţiile lor de propagandă. Nu. În Atelierele masonice principalele ocupaţii sunt intrigile politice, anticlericalismul şi laicitatea în sensul peiorativ al acestui cuvânt. Este ceea ce masonii numesc „a lupta cu erorile, cu ficţiunile”. Pentru majoritatea francmasonilor însă patria este o eroare, Dumnezeu este o ficţiune. Am sperat multă vreme să pot reforma acest mediu corupt. Am luptat fără să mă descurajez împotriva relei voinţei care mă înconjura, dar nu am reuşit să ies victorios. Nu am reuşit decât să îmi fac numeroşi duşmani şi poate doar unul sau doi prieteni.

I-am avertizat pe fraţi că îi voi demasca pe cei implicaţi în afacerea Stavisky. Au început atunci să curgă împotriva mea plângeri peste plângeri la Consiliul federal al Marii Loji a Franţei. Vroiau să mă pună pe mine sub acuzaţie. Iar la puţină vreme s-a organizat o întrunire extraordinară în cadrul căreia s-a decis excluderea mai multor masoni, adevăraţi patrioţi, prin violarea tuturor tradiţiilor şi regulamentelor masonice. Printre aceştia mă aflam şi eu. Astfel, loja a dovedit că pentru patrioţi are alte regulamente decât pentru masonii părtaşi la afacerea Stavisky. ”

Intrigi politice şi anti-spirituale sub paravanul sinistrelor jurăminte masonice

În cartea sa, Albert Vigneau povesteşte în detaliu cum a fost iniţiat în masonerie, redă sinistrele jurăminte pe care le-a depus şi apoi cum şi-a dat seama că a fost minţit, fiindu-i speculate cele mai frumoase idealuri.

„Jur şi promit în prezenţa Marelui Arhitect al Universului şi a acestei respectabile adunări de masoni, în mod solemn şi sincer, să nu revelez niciodată nici unul din misterele francmasoneriei care îmi vor fi încredinţate, decât unui mason legitim sau într-o lojă regular constituită. Dacă nu voi repecta acest jurământ, pedeapsa va fi să mi se taie gâtul, să mi se smulgă limba şi să fiu îngropat în nisipul mării, pentru ca fluxul şi refluxul să mă ducă într-o uitare eternă...”

„După ce am fost acceptat în masonerie, continuă el, eram un participant asiduu. „Ornam” de 2-3 ori pe lună coloanele lojei de care aparţineam şi făceam numeroase vizite şi în alte ateliere. Trebuia doar să merit „mărirea de salariu” pe care o primisem în urma intrării în masonerie. Ceea ce mă uimea cel mai tare era faptul că, pentru o societate care se vroia iniţiatică se punea foarte puţin problema iniţierii, în timp ce timpul era petrecut în intense discuţii privind probleme sociale, antireligioase şi politice, cu toate că articolul 23 din Constituţia Marii Loji era clar: „este interzis în mod expres să se provoace sau să se înceapă în lojă discuţii politice şi religioase.” Eram mason, acest gând mă îmbăta precum vinul. Am atins gradul 3 şi mi s-a spus că aparţineam unei „omeniri superioare”. Începeam astfel să înţeleg ceea ce acum mă scandalizează. La opt luni după intrarea în masonerie am fost primit calfă, am îndeplinit „cinci călătorii” în cadrul cărora mi s-au dat toate „uneltele” necesare acestui nivel şi am putut să contemplu „Steaua sclipitoare” pe care oricum o mai contemplasem la fiecare întâlnire de vreme ce ea strălucea tot timpul, fiind un bec electric aprins în templu. Şi aşa am ajuns la vârsta de cinci ani. După încă 14 luni am fost admis ca Maestru, am cunoscut „salcâmul” şi mi s-a spus că am şapte ani şi ceva. Prima oară când m-am îmbrăcat cu însemnele de Maestru am avut impresia că într-adevăr sunt altfel decât omenirea „profană” (termen cu care masonii îi numesc la propriu pe cei din afara masoneriei n.n.). Făceam parte dinte ei, iniţiaţii, cei care primiseră lumina, care cunoaşteau secretele naturii şi Cosmosului (sic). Noi, iniţiaţii, ştiam că suntem independenţi de Creator a cărui operă imperfectă trebuia să o desăvârşim, cădea în sarcina noastră să construim Templul Umanităţii, nu mai aveam nevoie pentru aceasta de Dumenzeu, fie el şi Marele Arhitect al Universului. De altfel loja din care făceam parte se debarasase de acest personaj demodat şi îl mutase de tot în magazia unde se ţineau tot felul de lucruri inutile. ”

„Venerabilul nostru de la acea vreme era fratele François Martin, chiar cel care mă sfătuise şi mă protejase la intrarea mea în masonerie. Simţeam faţă de el o admiraţie profundă, iar el mă numea cu emoţie „fiul meu”. Dar şi această iluzie se sfârşi repede. Împotriva lui se formase un grup în lojă. De ce? Motivele nespuse: gelozie, ambiţie, invidie... Motivele de faţadă: fratele Martin îl vizitase pe Gaston Vidal, subsecretar de stat pe vremea Blocului Naţional. I s-au făcut o sumedenie de reproşuri pentru această vizită. Şi evident cei mai indignaţi erau chiar cei doi fraţi care râvneau cel mai mult la sceptrul lojei, adică fratele Lagorgette şi fratele Voogt. Lagorgette, politician barbar, adusese cu el în lojă spiritul arivist şi deviza: să parvii, să parvii, să parvii.... Spera să obţină şi în masonerie, ca şi în societate un post de comandă şi pentru aceasta utiliza orice mijloace. Într-o seară, în timpul unei „ţinute” furtunoase (termen masonic utilizat pentru a desemna întâlnirile n.n.) Martin vorbea despre doi fraţi care îl vizitaseră pe Gaston Vidal pentru a intra cu ajutorul acestuia în graţiile unui personaj important şi a-i cere acestuia protecţie, decoraţii, etc. Strigăte indignate, urlete furioase din partea celor doi fraţi menţionaţi, un limbaj total lipsit de respect faţă de Venerabilul lojii care era înjurat. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina acest tablou – o lojă în ţinută solemnă care îşi insultă venerabilul cu un limbaj de mahala. „Sunteţi un hoţ! ” striga unul dintre ei. „Fiind membru al Comisiei de Control al Asociaţiei Republicane a foştilor luptători l-aţi ajutat pe trezorier să fugă cu banii asociaţiei. Sunteţi un hoţ! ” Ieşeau astfel la iveală tot felul de lucruri. Oh, frate Martin, dumneavoastră care într-un mod atât de curajos aţi luat în public apărarea masoneriei atunci când ne-am întâlnit prima dată. Dumneavoastră care mi-aţi vorbit cu atâta pasiune de cele mai înalte virtuţi masonice....Toleranţă! Fraternitate! Cinste! Nu! Mai degrabă ambiţie! Rea credinţă! Minciună. După această seară memorabilă, mi-am pierdut o jumătate din iluziile legate de masonerie! ”

Masoneria dezvoltă în fiinţele umane slăbiciuni pe care le prezintă drept mari calităţi

„Dacă ar trebui să vă povestesc toate scandalurile şi intrigile din lojă, ar rezulta un volum întreg şi foarte gros. În loja Jean Jaures ţinutele aveau ca subiecte socialismul, comunismul, anarhia, antireligia. În loja „Les amis du progrès” fratele Lebey a declarat în timpul unei ţinute: „creştinismul este responsabil de toate nenorocirile omenirii”. O bună parte din şedinţe, şi ţin să subliniez aceasta, erau consacrate multiplelor intrigi ale masoneriei,” scrie Albert Vigneau.

„În cartea sa satirică Diavolul încălţat, Le Sage povesteşte că diavolul a ridicat într-o noapte acoperişurile caselor din Madrid, descoperind astfel secretele intime ale fiecărei locuinţe. De s-ar putea face la fel şi cu lojile! Să ridicăm şi noi acoperişul templului şi să aruncăm un ochi în Atelierele acestei masonerii albastre, atât de active şi nefaste. Masoneria este antireligioasă, antipatriotică şi se ocupă în mod ilegal de politică. O afirm cu tărie. Marele Orient respinge fără îndoială ce se spune împotriva lui. A publicat chiar o broşură cu titlul: „Documentele timpului prezent!”, care sunt în realitate documentele timpului trecut. O cărţulie drăguţă, plină de poze care incită curiozitatea şi sunt instructive, al căror text este în mod savant, redactat de Andre Lebey, om de litere şi fabricant de pipe. Dar de ce se adăposteşte Marele Orient Francez în spatele masoneriei engleze? Căci trebuie să ştiţi că masonii englezi nu se amestecă niciodată cu cei francezi, iar aceasta fratele Lebey a uitat să o precizeze. În această broşură sunt publicate fotografii cu monarhii Marii Britanii ca şi cum ei ar face parte din Marele Orient francez. ”

„Marea Lojă şi Marele Orient sunt corupte în mod iremediabil, ele l-au izgonit pe Dumnezeu din templele lor, sunt precum o maşină care separându-se de motorul ei pretinde acum că poate merge singură.

Visam la o masonerie creştină şi filozofică. Nu ştiam însă care este puterea Marii Loji a Franţei şi cât de bogată este ea în crearea de iluzii, speram să îmi pot realiza acest vis frumos. Aşa că am fondat Loja Eleusis. Mi-am împărtăşit proiectele câtorva masoni cu care mă înţelegeam şi care erau la fel de dezamăgiţi de masonerie ca şi mine. Mi-am dat apoi repede seama că pentru o mare parte dintre ei, ceea ce îi determinase să facă acest pas erau mai cu seamă ambiţiile şi ranchiunile lor exagerate. Doar trei sau patru dintre ei mi-au dovedit o adevărată prietenie. Aşadar, toţi aceştia au fondat alături de mine „respectabila lojă Eleusis” faţă de care au arătat apoi o totală lipsă de respect. Aceşti oameni nu erau răi, unii aveau calităţi, însă atmosfera lojilor riscă să îi corupă chiar şi pe cei mai buni. De ce? Pentru că ea dezvoltă în fiinţele umane slăbiciuni pe care le prezintă drept mari calităţi. În masonerie, umilinţa este înlocuită de mândrie şi orgoliu, caritatea este înlocuită de urmărirea intereselor de grup, iar în locul sentimentelor religioase, aceasta dezvoltă raţionalismul. Nu există respect pentru celelalte fiinţe umane, şi cu atât mai puţin respect faţă de femei – masonii nu au deloc aşa ceva. Adulterul este ceva curent în lumea lor, ar trebui numai să îi auziţi cum vorbesc despre femei...

Am ales numele de Eleusis în amintirea misterelor antice, însă am uitat că Misterele Greciei antice duceau la divin, pe când cele din strada Puteaux unde se afla loja noastră, operau în sens contrar. Cu mari eforturi loja mea a fost recunoscută şi instalată oficial, însă din acel moment a fost în mod fatal pierdută. Opera pe care mi-o dorisem să fie una bună s-a dovedit a fi total contrariul, ceva nefast. Am făcut rău, dorind să fac bine.”

„Masonii pângăresc tot ceea ce ating şi cum sunt nişte teribili „ating tot”, vai de ţara în care puterea lor creşte. Masonii lucrează în societatea noastră precum termitele. Elemente de dezintegrare, aceşti aşa-zişi constructori sunt în realitate distrugători, ei omoară suflete. ”

Asasinatele în scop politic sunt perfect justificate pentru masoni

„Să facem acum o scurtă întoarcere în timp, pe vremea preşedintelui Etienne Alexandre Millerand (n.n. preşedinte al Republicii Franceze între 1921-1924), care a demisionat din funcţie. Într-o seară eram într-una din lojile Marelui Orient şi îl ascultam pe unul din membrii Consiliului Ordinului. Referindu-se la demisia preşedintelui, el a făcut atunci o declaraţie de un mare cinism: „Masoneria poate să se mândrească cu faptul că a reuşit o faptă de arme.”

Acest membru al Consiliului Ordinului ne-a povestit apoi un mare secret: Millerand a fost determinat să plece prin intermediul unor fraţi masoni de la Sureté (n.n. Siguranţa franceză) şi al unui medic mason care avea uşile deschise la palatul Elysee. Acesta a avut o întrevedere între patru ochi cu Millerand în cadrul căruia i-a dat de înţeles că, dacă nu pleacă de bună voie, atunci i s-ar putea petrece vreo nenorocire...”

„Referitor la acest aspect, continuă Albert Vigneau, îmi aduc aminte că mă aflam, cu vreo 15 ani în urmă, în loja Jean Jaures, care avea în acea seară pe lista de discuţii tema: „Trebuie să aprobăm sau să dezaprobăm asasinatele politice?” La această întrebare fratele Fabius de Champville, grad 33, membru al Consiliului federal, figură marcantă a Partidului Radical socalist, a luat cuvântul pentru a emite o opinie care, dat fiind statutul lui, este aceea a unui mason model şi este reprezentativă pentru masonerie:

„Din punct de vedere religios şi filozofic nu putem admite crima politică. Dar când este vorba de a apăra regimul republican consider că totul este permis. N-aş ezita să folosesc în unele cazuri o otravă care nu lasă urme, spre exemplu. Într-un caz de acest gen ne putem folosi şi de hipnoză. Vom dirija un braţ criminal către cel pe care vrem să îl lovim. Fraţilor, poate vă îndoiţi de teoriile mele, dar ştiţi desigur că eu sunt şi preşedintele Societăţii Magnetice Franceze. De la distanţă, putem acum să ne facem stăpâni pe o conştiinţă sau pe o voinţă pentru a le pune astfel în slujba răzbunării noastre.”

Mişcările anti-masonice nu sunt atât de ineficiente pe cât vor masonii să credem

„La ce bun să combaţi francmasoneria din moment ce nu o poţi stopa, se vor întreba cei mai pesimişti. Francmasoneria este precum hidra cu 100 de capete; ştim că e imposibil să omori acest animal diabolic. Aceste raţionamente ale pesimiştilor sunt absurde pentru cei care i-au auzit pe masoni cum discută despre aceste lucruri în lojă. Anumite articole sau reviste izolate nu îi impresionează prea mult. Dar nu este la fel cu cele care atrag un număr mare de oameni, cum este cazul „Cuvântului liber” (publicaţie a vremii n.n.).

Există şi masoni vechi care având curaj au îndrăznit să demaşte Marea Mincinoasă şi au revelat aspecte secrete precum comploturile masonice împotriva statului şi a bisericii. Aceşti masoni au avut curajul să acţioneze aşa după ani de zile în care au fost înşelaţi.

Spre exemplu, Amedé Dunet a făcut revelaţii de cel mai mare interes care au fost publicate de ziarul „Le Jour” din 7 şi 14 mai 1934 cu privire la mafia masonică şi jocurile fraţilor în privinţa sistemului asigurărilor sociale.

Articolul din 7 mai începe aşa: „De fiecare dată când izbucneşte un scandal la conducerea ţării, puteţi paria că masonii sunt eroii principali ai poveştii respective. Acest lucru îl spuneam şi pe vremea când făceam parte din masonerie. Eram ascultat cu politeţe, informaţiile mele erau notate şi apoi se spunea pe la colţuri: „Dunet ăsta e un pesimist.” Şi Dunet, pesimistul, care vorbeşte acum despre lucruri pe care le cunoaşte foarte bine, continuă: este foarte uşor de demonstrat că afacerile Route (trafic de decoraţii), American Foreign Oil, Gazette de France, Oustric etc. îşi au sursa în masonerie. L-am urmărit foarte atent pe Stavisky şi banda sa, dar „pesimismul” meu a fost întrecut de realitate.”

Cele trei scopuri secrete ale masoneriei: distrugerea creştinismului, crearea statului planetar, pervertirea familiei prin "emanciparea" femeilor şi copiilor

„În şedinţa din 11 octombrie 1934, în cadrul căreia am fost huiduit de fraţii prezenţi, scrie Albert Vigneau, pentru că am îndrăznit să vorbesc despre ateismul şi materialismul din masonerie, fratele Offner a luat cuvântul şi a spus: „Nu fac parte din Consiliul Ordinului, dar vreau să le vorbesc fraţilor. Noi masonii suntem superiori oricărei religii şi suntem toleranţi, cu excepţia Bisericii Catolice, căreia îi declarăm un război pe viaţă şi pe moarte. Noi nu suntem însă pentru violenţa imediată. Trebuie să lucrăm în secret. Dacă nu ar exista secretul, imediat ce se va afla ceva despre proiectele noastre, toată munca ne va fi năruită. Ascunzându-ne, vom putea lucra nestingheriţi şi deodată totul va exploda precum o bombă, dar atunci va fi prea târziu pentru duşmanii noştri. Din păcate, unele din lucrurile pe care ei le-au aflat despre noi sunt prea exacte şi prea bine documentate. ”

Tot Albert Vigneau publică o scrisoare, redactată pe o hârtie ce poartă antetul Camerei Deputaţilor, scrisă de parlamentarul şi masonul Rucart: „Am putut deja constata că avem multe idei comune şi mă bucur că îmi confirmaţi acest lucru. Am considerat mai ales că mandatul de parlamentar este un instrument suplimentar pentru a lucra la Marea Operă.” Ce este Marea Operă a masonilor, aflăm în continuare.

„Am fost convocat de marele maestru în persoană, fratele Jacques Marechal care m-a întrebat: „Dumneavoastră aţi scris acea scrisoare domnului Chastanet, spunându-i că doriţi să ţineţi în lojă conferinţe cu privire la comunităţile religioase din Franţa?

– Da, frate, eu sunt acela.

– Din punct de vedere al logicii pure, aveţi fără îndoială dreptate. Din punct de vedere masonic însă, nu. Domnule Vigneau, nu cunoaşteţi marile secrete ale francmasoneriei. Nu uitaţi că vă vorbeşte un grad 33, membru al Supremului Consiliu. Mai este necesar să vă spun că printre scopurile secrete ale francmasoneriei se află decreştinizarea Franţei?

Supriza mea s-a transformat în stupoare, căci domnul Marechal avea reputaţia unui om tolerant, care respectă tradiţia. Iar ceea ce spunea acum era exact pe dos faţă de ce i se povestea candidatului la intrarea în masonerie.
Atunci Marele Maestru mi-a reamintit care sunt scopurile masoneriei:
• Să răzbune moartea templierilor (n.n. Ordinul Templierilor a fost desfiinţat în mod brutal de Biserică în secolul XIV, iar Marele Maestru al templierilor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug pe 18 martie 1314. Din acest motiv ziua de 18 martie are o semnificaţie deosebită pentru masonerie, iar Biserica este considerată răspunzătoare pentru moartea templierilor). Cu această misiune sunt însărcinaţi masonii de grad 30, cavaler Kadosh.

• Să distrugă frontierele pentru a stabili statul universal, misiune cu care sunt însărcinaţi cei de grad 32, Sublim Prinţ al Secretului Regal (n.n. acest stat universal planetar este acelaşi lucru cu „Noua Ordine Mondială” către care ţinteşte fenomenul actual de globalizare).

• Să suprime familia tradiţională prin emanciparea femeilor şi copiilor după morala laică, misiune cu care sunt însărcinaţi cei de grad 33, Suveran Mare Inspector General.

Stupoarea mea era fără margini, iată deci care erau principiile reale ale masoneriei. […] Din acel moment am rupt orice legătură cu această societate criminală care a recurs la toate mijloacele posibile pentru distrugerea creştinismului în lume şi a sentimentului naţional în Franţa. Consider că este de datoria mea, cunoscând aceste lucruri, să le demasc, să denunţ acţiunile sale periculoase şi perfide, dorindu-mi în cel mai sincer mod ca fiinţele care s-au rătăcit în acest mediu masonic să îşi dea seama cât mai repede de aceasta şi să îl părăsească.”
Vă recomandăm să citiţi şi:
Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni
Creierul diabolic din umbră: faţa ascunsă a globalizării
Catafalcul, sicriul, scheletul – decoruri sataniste în templele masonice


Bibliografie:
Albert Vigneau - La loge maçonnique. Révélation d’un ex-Franc-Maçon, Paris, 1935.

yogaesoteric
octombrie 2007

chiar te asteptai ca cineva sa citeasca acest comentariu? oricum tema aceasta cu francmasoneria este mult prea delicata pentru a fi discutata aici ad-hoc

black ai cartile alea in format digital?
daca le ai trimitemi-le si mie pe mail te rog frumos

pt.black beberengine yahoo.com poti sami trimit şi mie daca ai carti digital pls :D

Ca orice organizatie secreta Francmasoneria fascineaza prin mister si lipsa de cunoastere (la unii).Amestecul de teama,entuziasm si curiozitate exercita o nevoie de cunoastere atat de mare incat pe alocuri apar si fabulatii pe tema Masoneriei.Adulata si blamata Masoneria impune respect prin integritate,loialitate,respectul pt. valori(muzica,pictura,literatura,istorie-pe care a schimbat-o si "nuantat-o").Nu invit la polemica,ci la o discutie obiectiva vis-a-vis e un subiect mult disputat.Sa nu-i uitam pe Voltaire,Montesquieu,Talleyrand,Rouget de Lisle-autorul Marseilez-ei,George Washington,Benjamin Franklin,Simon Bolivar(erou al independentei Venezuelei),Victor Hugo,Leonardo da Vinci,Balcescu,Kogalniceanu,Sadoveanu(gr.33),Pittis(gr.33)si lista poate continua cu o pleiada de personalitati ce pot promova ideile Masoneriei.Pt. cei ce nu stiu :crucea de pe drapelul Elvetiei(tara dorita de "unii" independenta),svastica ,"secera si ciocanul" de pe steagul comunist,elemente de pe drapelul S.U.A si al dolarului,precum si unele simboluri din Biserica sunt sau au origini masonice.INTERPOLUL,O.N.U.,CRUCEA ROSIE,sunt organizatii ce-si au originea in lojile masonice.Lista poate continua si aici.Bunicii ATM-ului de astazi sunt Cavalerii Templieri ce transportau valorile(in diferite locatii) depuse in "bancile " lor de persoane cu o stare financiara ridicata.Subiectul Masoneriei nu e nici pe departe adus la cunostinta publicului prin aceste discutii,ci instiga la nevoia de cunoastere si aprofundare."Libertate,Egalitate,Fraternitate" o regula masonica ce in timp a devenit simbol si crez al Revolutiei franceze.ILUMINATI-va!!!
P.S Nu toti "dizidentii" din loijle masonice au interes sa spuna adevarul.Cercetati si apoi credeti !!!

casper fum fara foc nu exista :D

:))doar nu te gandeai ca l-a redactat el

Dumnezeu e marele conducator,noi oamenii cind suntem in puteri suntem mari,dar cind boala ne face doar ,,legume",ce mai facem?!...ne dam seama cit de neinsemnati suntem.Cine va crede ca are puterea absoluta de a conduce lumea,se inseala,au incercat mai multi,rezultatul,se cunoaste.Necazul in toate aceste nazuinte e unul singur,mor oameni nevinovati,dar si cele bune si cele rele sunt de Sus.

Oare va veni timpul,cind oamenii vor sti ca cel mai important lucru pe acest pamint este sa se iubeasca si sa se respecte?...oare gindim noi,cit de importanti suntem unul pentru celalalt?!

aorta ....bia ....Ati deviat un pic de la subiect.Sa nu uitam ca Universul a aparut in urma unei explozii.Asadar interactiunea-"ciocnirea"-dintre noi oamenii are ca scop modelarea propriilor noastre universuri.Nu putem pleca de la general acuzand individul ci de la individ incercand sa-i imprimam o constiinta de sine,un standard pt. valori,si o misiune in viata-intamplator nu asta e un scop al Masoneriei?.Binele si raul sunt doua concepte morale si RELATIVE(nu-ti vei da seama de culoarea unei bile negre intr-o urna decat daca celelalte sunt de alta culoare).Fara sa ne dam seama,noi oamenii traim totusi intr-o simbioza perfecta;ne oferim unul altuia ce avem nevoie-pana si raul este necesar pt. a mentine un echilibru.Pentru a nu va supara pe mine am sa inchei in spiritul vostru dar un pic mai poetic:„Imi pare asa ciudat,/
c-avem atata vreme pentru ura,/
cand viata nu-i decat o picatura/
intre acest moment si celalalt.../
Si e de neinteles de trist/
ca nu culegem flori,/
ca nu privim la cer mai des,/
ca nu iubim.../
noi, care-atat de repede...murim!”
Jean Cocteau------Mare Maestru al Prioratului din Sion--- alaturi de Leonardo da Vinci,Isaac Newton,Charles Nodier,Victor Hugo,Claude Debussy.Somn usor!

Ar fi chiar foarte interesant subiectul, Bia. Tocmai fiindca e foarte controversat. Daca s-ar face un referendum (nu vorbesc de cel de acum) as spune un DA.

Eutanasia,Bia,asta când nu putem accepta că mort fiind clinic,prelevarea de organe ar putea salva nenumărate vieţi???,când în numele nu ştiu cărei morale oameni bolnavi de pană encefalită sunt ţinuţi în viaţă,mâncând nu doar banii şi toate resursele familiei ci şi viaţa celor din jur,Bia e bine că un suflu de aer proaspăt ne bântuie în persoana ta,având în vedere ce deja ai spus,întreabă-ţi părinţii despre aceste subiecte şi hai să le comentăm,oricum bine ai venit,sper să vorbim mult,mult şi bine

păi,ce ar fi,dacă tot spui că eşti vorbăreaţă,să ne spui mai multe despre tine,asta ca să nu gafăm,despre monştrii sacrii ai acestui site,îţi vom spune fiecare câte ceva,suntem şi fete şi băieţi pe aici uniţi într-o gaşcă faină,acuma mă rog cu amendamentele de rigoare,aici suntem ceea ce suntem,în viaţa reală !!!!!!???bine să nu amestecăm deocamdată lucrurile

Bia e de ajuns sa citesti comentariile fiecaruia si sa-ti dai seama de caracterul poate chiar si fizicul persoanelor, nu suntem pe un site de intalniri... nu vreau sa te superi pe mine. Din cate am prins eu Casper nu te-a intrebat de varsta di aspect. Inca odata scuza remarca mea umila. Cred ca ceea ce ai zis ca vrei sa devii spune multe dar aici in tara cu o meserie ca asta vei cam muri de foame...
Eu sunt inginer proiectant (Designer), deci imi place sa combin artisticul cu utilitatea, sacrul cu profanul... cred ca asta spune multe...
Mi-ar place mult sa dezbatem tema eutanasierii.

Sincer eu incep sa am dubii, inclinam spre factorul sentimental ca moartea nu e un lucru bun! Cu ceva timp in urma am purtat o discutie interesanta cu un DOCTOR care m-a lasat cu gura cascata. Era adeptul principiului ca antibioticele sunt cea mai mare prostie inventata de un om, argumentatia e simpla (zice el): toti virusii ce sunt pe planeta exista pt a pastra un echilibru si daca se intervine in acest echilibru, in cazul nostru cu antibiotice... continuarea e logica si oricum nu exista medicament care sa omoare un virus acesta este doar "imobilizat". Sincer i-as da dreptate, dar stau si ma intreb ca in momentul in care ar fi o persoana draga pe patul de moarte as mai gandi la fel? Oare nu as incerca sa sper intr-o minune (ca doar s-a mai auzit ca dupa nustiu cati ani s-a iesit din coma)... deci inca nu stiu ce sa zic... poate ma lamureste cineva!

Deci minuni se intampla! Oare nu ar trebui sa le dam dreptate celor ce lupta impotriva eutanasierii?

dacinus cunt de acord cu tine.. Eu sunt o persoana hiperactiva si la propriu si la figurat chiar sufar de aceasta boala ca urmare a unui soc din copilarie, nu ca m-ar deranja dimportiva imi place asa si nu as vrea sa se schimbe chestia asta, daca mie mi-ar intampla ceva si as fi nevoita sa-mi petrec tot restul vietii ca o leguma as alege sa mor, din 2 motive 1 nu mi-e frica de moarte mi se pare un lucru natural, si 2 pentru ca nu as suporta. Traiesc viata la maxim (asta imi place sa gandesc) iar pentru mine miscarea de orice fel (dansul in special) este vitala, nu as suporta o viata de "leguma" si nu as suporta sa-i chinui pe ceilalti.

credeti ca e ceva dincolo?

dap :). Eu am propriile mle teorii in legatura cu aproape orice dar mereu am fost curioasa sa aflu teoriile altora

Buna sa va fie inima...din nou!Subiectul este mult mai complicat decat pare la prima vedere!Teoria "legumei" am auzit-o si o vom mai auzi.Una dintre chestiuni??!?!Donam organele celui eutanasiat ?!Daca da,cui?Daca respectivul peste 2-3 ani va fura,viola sau produce un accident?!Cum se va simti familia donatorului??!!?!?A CUI "CONSTIINTA" E VINOVATA ? A "fostului" sau actualului proprietar de organe?BIA prin ce experiente ai trecut sa poti fi atat de sigura de opinia sau dorinta pe care o ai?!?Ce te face sa crezi ca ar fi o solutie ?Daca si dupa 20 de ani si-au revenit din coma in anii 2000 de ce nu s-ar putea acum sau in viitor sa-si revina chiar mai repede?Oricum pentru cazuri atat de grave nu stiu daca se plateste atat de mult sau va suplini si statul sau unele ONG-uri sau organizatii de profil.Poate chiar,DISCOVERY TV considerindu-l un caz special!!!!Nu sunt religios asa ca nu-mi voi gasi un pct. de sprijin in religie;insa moralitatea ne nu ne indeamna la eutanasiere!Eu nu cred nici în Iehova,/
Nici în Buddha-Sakya-Muni,/
Nici în viaţa, nici în moarte,/
Nici în stingere ca unii.-M.Eminescu.Din pct. de vedere practic DA.Suntem singura specie de animale care-si protejeaza rebuturile si ar fi in stare sa-si dea viata pt. ele.Daca din pct. de vedere fiziologic nu ai fi in stare sa procreezi sau sa duci la sf. o sarcina?Asta nu inseamana ca esti o nulitate pt. rasa umana?Daca in urma unui accident iti pierzi mainile ,viitorii probabili copii ar trebui sa te renege ca parinte si sa te eutatasieze ptr. ca nu-i poti mangaia sau munci pt. a le oferi un viitor? Ce articole,in baza caror legi,ce parametrii,criterii ar trebui indeplinite pt. a fi eutanasiati?Iar daca nu suportati povara unui membru al familiei,ignorati-l sau oferiti-l obiect de studiu vreo unei universitati,poate va fi mult mai bine! Respect pt. opiniile voastre si NU eutanasierii!!!---P.S---Eu nu m-as gandi daca as fi pro/contra eutanaierii ci cum sa nu ajung in stadiul de a ma gandi la eutanasie.

băi,frate,ionuţ,tu habar n-ai ce se vorbeşte aici,eutanasia s-ar putea aplica unor bolnavi în fază terminală,unor metastaze extrem de dureroase,organele celor ''să zicem eutanasiaţi din astfel de motive'' nu se pot dona,pentru că sunt bolnave ,despre donarea organelor ,ne refeream la cei aflaţi în moarte cerebrală,care nu mai au nici o şansă să-şi revină,fii şi tu atent,şi vis-a-vis de ce ai spus tu,dacă ţi se întâmplă un accident din n-şpe mii de motive,nici unul ţinând de voinţa ta şi ajungi o legumă ,ce preferi????? să fii în continuare o povară pentru cei dragi sau să fii bărbat...

Eutanasierea nu intra in discutie la persoane constiente, handicapate sau retardate, este vorba de coma profunda atunci se intra in discutie cu eutanasierea pt ca in orice alt caz se numeste crima! Deci inactivitate cerbrala de obicei se numeste moarte clinica (e posbil sa ma insel), dar de asta se poate discuta de eutanasiere!

Boala vine de la lucrul numit,,pacat''.Ce facem daca prelevam organe de la persoane in ultima faza?...prelungim o viata egala[poate],cu a celui in suferinta.Un om fara credinta,asa ar fi de acord,cu acest mod.Nimeni nu are dreptul sa curme viata unui om,decit Dumnezeu,El stie rinduiala cind ne vine timpul.Lumea e plina de fff.multe pacate,de acea a crescut nr.bolilor,spunindu-se ca sunt diferiti virusi.Inainte nu erau atitea medicamente,la preturi exorbitante si nici atitea boli.Nu era atita invidie si dorinta de a cistiga bani depasind ori si ce limite omenesti.Ar fi bine sa spuna masonii obiectivul si in ce cred ei,de ce se tine atita de secret.Oare e adevarat ca ei l-ar fi condamnat pe Isus?...de ce?..findca ar fi contribit la cresterea dragostei dintre oameni pe pamint,acest lucru ar fi devenit periculos pt ei,picau afacerile,deoarece educatia oamenilor era alta.

dar ,Bia dragă,nu-i aşa că de fapt nu ştii??? doar presupui că masonii ar fi buni,şi că ar avea o credinţă???

Bine ai facut, Bia, cu "pasul" facut. Chiar din povestile voastre de pe aici a reiesit ca nici in cadrul masoneriei nu sunt toti buni. Sau putem sa ne intrebam: sunt buni sau cati sunt buni?

Chiar si cei in faza terminala ar putea intra in discutia eutanasierii... de exemplu cineva imi povestea prin ce chinuri trecea o cunostinta de-a lui balnava de cancer in faza terminala, astfel s-a trecut la morfina care mai mult il tinea in stare semiconstienta... plus implorari sa se faca ceva sa moara mai repede... deci totu-i relaitv... cine poate decide ca omul e in deplinatatea facultatilor mintale in astfel de cazuri?
Revenind la masoni daca sunt ei asa de buni de ce recruteaza numai din randurile celor bogati? Sa daruiasca si celor saraci? Ma indoiesc, astfel si "bunatatea masonilor" e relativa!

ce ai inteles casper?

NU! eutanasierii. Recent am auzit un caz cu un tip care era in coma de 2 luni si s-a trezit pe masa de operatie cand medicii incercau sa ii ia organele. Ce se intampla daca era omorat? Mie nu mi-ar fi placut sa fiu in coma si si cei din jur sa ma omoare. Voi?

Casper.. :) Nu am gresit varsta..