eu pianist (ca profesie)...din pianist am devenit lautar ,si din lautar fotograf, apoi am facut decoratiuni din baloane, apoi am ajuns sa vand aparate de sudura apoi am ajuns sa vand remorci...iar acum mi-am facut firma mea...full service party... dar de munca nu m-am lasat...vand remorci,agent de vanzari, sunt fotograf la o revista si aranjez si nunti...iar tot ce castig investesc in firma, am capital mare care este al firmei si io tot sarac ca la inceput sunt...odata cu cresterea veniturilor cresc si pretentiile si cererile... de ce sa iti dai demisia cand poti avea 3 job-uri... em am invatzat ca daca ai vointza e adaptezi oriunde si inveti orice...
Trimis de ionut_baboo la 12 Decembrie 2007, ora 05:57
bv
Trimis de vectorialpx la 12 Decembrie 2007, ora 08:58
cam asa e... dar depinde si asta de multe aspecte. Se intampla ca cineva sa te vrea afara si sa-ti faca "viata grea" asa ca... e mai bine sa renunti sau sa mergi inainte? [chiar mi-am pus intrebarea asta de ceva zile]. Daca pleci poti fi considerat las insa vor vedea cum e fara tine, daca ramai poti sa ai ceva "mai mult de munca" insa rezisti... So... nu intotdeauna lucrurile sunt roz la locul de munca, deci partial nu sunt de acord... Te adaptezi oriunde dar cu conditia sa fi lasat in pace :)
Salutare! Din punctul meu de vedere, de cele mai multe ori ti se face viata grea atunci cand tu lasi ca asta sa se intample. Daca totusi ai probleme, este de preferat sa pleci atunci cand iti vine tie bine si nu celui/celor care vrea/vor sa pleci. Eu unul as strange din dinti, mi-as cauta alt angajament si as demisiona abia cand as avea ceva sigur. Dar asta depinde de toleranta si de ce nu, de resursele fiecaruia. E ok sa ai 15 joburi cum spune jazzboy, dar asta presupune un anumit jen de job-uri. Sunt sujbe care nu-ti permit sa mai faci ceva in paralel. Dar asta e alta poveste. Toate cele bune!
Trimis de Imperatore la 12 Decembrie 2007, ora 20:32
facand o favoare angajatorului sau colegului sau chiar clientului nu este intotdeauna un act de caritate simpla. este mai mult o srasnire de dinti, un stres interior. de aceea, nu am fost niciodata de acord sa fac pe plac altora, ci pur si simplu sa imi fac treaba. de aceea am parasit un job cand am simtit ca atmosfera in cadrul firmei/societatii/personalului etc, devine tensionata din cauza acestor mici favoruri (care favoruri, ca si supararile, mici si dese devin STRES). s-a facut un studiu prin care se arata ca functionarii publici au probleme cu inima si conexiunile neuronale pentru ca sunt nevoiti sa zambeasca mereu, chiar daca situatia nu este de asa natura sau clientii nu o merita (vorbesc de functionarii straini, deoarece la noi nu se aplica formula "comunici cu clientul, zambeste/prefa-te interesat"). asa ca fratilor, aplicand formula "favoruri mici/dese=stres=demisie=2-3 luni de cautare intensiva a job-ului dorit=angajare cu rezultatele dorite", eu nu cred in spusele semnatarului acestui articol. bafta!!!
viat a ecu si-o mai face si omul... daca esti calculat si iti vezi de treava ta , nu are nimeni cu tine... sunt si exceptii dar daca nu merge nu merge... nu merita sa te chinui... " cauta sa faci ceea ce iti place si nu vei fi nevoit sa muncesti niciodata"
In 1984 am inceput un sport care din 1991 l-am transformat in meserie. In 2007 mi-am dat demisia si am devenit administrator de complex hotelier. Nu m-am putut desparti de iubirea vietii mele si am ramas ca instructor voluntar pentru a-mi trai visul mai departe.
Demisia a venit dupa 4 ani de tracasari si piedici din partea catorva "sefi".
Credeti ca se merita sa mai astept si sa inghit batjocura?
Viata este prea scurta si nu ne-am nascut presuri de sters pe picioare pentru unii catarati pe scaune inalte!
Ar trebui sa regret schimbarea radicala facuta sau sa fiu multumit de curajul pe care l-am avut in ceasul al 13-lea?
Nu am fost cel mai bun si nici cel mai slab angajat, dar mi-am pus tot sufletul in slujba muncii si a copiilor pe care i-am pregatit. Imi pare rau pentru ce am lasat in urma dar privesc cu speranta viitorul.
Cine stie ...
Trimis de cosmin_tolbes la 18 Decembrie 2007, ora 19:43
Pentru inceput...majoritatea sunteti pe langa subiect...multumesc personal celor care au reusit sa-mi consume 10 sec din viata aiurea.
Si acum...asa o fi cum zici tu dar vezi tu ai incercat sa vezi ce merge dar ce te faci cand ai vointa, ai ce invata, poti (psihic)sa-ti iei si 20 joburi dar simti ca totusi ceva te tine pe loc si guess what...poate ar fi mai bine in alta parte.
Cat despre omul neimplinit care tot cauta sa sti ca mie unul nu mi se pare ca ai un drum foarte coerent , profesiile tale sunt foarte" dupa ureche" si deci fara legatura cu ce se vrbeste aici...imi car la sfarsit scuze daca ar trebui sa fiti mai pe subiect , si mai la subiect!
Trimis de vladurash la 29 Ianuarie 2008, ora 09:12
da...in articol nu s-a pus o problema:ce te faci cand, dupa 6 luni de la angajare, seful nu-ti ofera o marire de salariu decat cea pe care ar fi trebuit s-o primesti dupa primele 2 luni, conform interviului si angajamentelor luate?si...tot legat de bani si interviu...cand ti se spune pt ce vei fi platit si te trezesti ca primesti sarcini in plus care l-ar costa pe angajator dublul salariului pt ceea ce faci,dar primesti afirmatii de genul:"face parte din fisa ta de post"...ce faci?(fisa mea de post se refera la emitere de facturi si ce tine de ele;cat ar trebui sa cer pt poze si retusari in Photoshop+postarea lor pe magazinul virtual pe care tot io il intreti???).multumesc si astept raspunsuri...daca se poate
oioioiii tulai....
Comentarii pe articolul "Iti pregatesti demisia? Gandeste-te mai bine!"
Demisia a venit dupa 4 ani de tracasari si piedici din partea catorva "sefi".
Credeti ca se merita sa mai astept si sa inghit batjocura?
Viata este prea scurta si nu ne-am nascut presuri de sters pe picioare pentru unii catarati pe scaune inalte!
Ar trebui sa regret schimbarea radicala facuta sau sa fiu multumit de curajul pe care l-am avut in ceasul al 13-lea?
Nu am fost cel mai bun si nici cel mai slab angajat, dar mi-am pus tot sufletul in slujba muncii si a copiilor pe care i-am pregatit. Imi pare rau pentru ce am lasat in urma dar privesc cu speranta viitorul.
Cine stie ...
Si acum...asa o fi cum zici tu dar vezi tu ai incercat sa vezi ce merge dar ce te faci cand ai vointa, ai ce invata, poti (psihic)sa-ti iei si 20 joburi dar simti ca totusi ceva te tine pe loc si guess what...poate ar fi mai bine in alta parte.
Cat despre omul neimplinit care tot cauta sa sti ca mie unul nu mi se pare ca ai un drum foarte coerent , profesiile tale sunt foarte" dupa ureche" si deci fara legatura cu ce se vrbeste aici...imi car la sfarsit scuze daca ar trebui sa fiti mai pe subiect , si mai la subiect!
» Afiseaza toate temele de discutii propuse de utilizatori