Comentarii pe articolul "Sfantul Valentin versus Dragobete"
Trimis de nicolconst la 13 Februarie 2008, ora 09:05
Vei avea curajul de a-l primii și curajul te va întări .
Vei avea credința de a-l mărturisii și credința te va preschimba .
Vei avea nădejdea de a-l înțelege și nădejdea te va lumina .
Vei avea dragostea de a-l trăi și dragostea te va face frumos.
Când și cât iubești într-atât te dăruiești celui iubit ,
într-atât îți dai sufletul tău în mâna celuilalt .
Românul s-a născut creștin, ca un acord sublim în simfonia universală a lumii.Tradiția te leagă de familie, de societate, de Națiune, de lume .
Te leagă de familia ta acel inefabil glas al conștiinței pe care nu-l poți renega și care se răzbună prin suferința ta , atunci când îl trădezi .
Trăiești în mijlocul Nației tale, pe care o simți ca pe o entitate metafizică ;nu ca pe o grupare de indivizi izolați, ci ca pe un suflet imens și unic, în care tu ești sărbătoarea și sărbătoarea trăiește prin tine .
Destinul Românului e o funcție cosmică și o conjuncție divină . Destinul creștinului român este DRAGOSTEA .
Românul se naște din Dragoste înainte de a se naște : mai întâi prin Dragostea oferită de Dumnezeu părinților ;mai apoi prin dragostea Mamei . Din leagănul vieții celor două Iubiri crește dragostea pentru aproapele său .
DRAGOBETELE sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii începând cu 24 februarie și până la mijlocul lunii martie - reflectă pe tânărul surprins în taina purpurie a purității , în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile și durerile ei.El vibrează la aceste bucurii și dureri aducând cu el legătura tainică cu Neamul și Universul .
DRAGOBETELE este un tânăr mire împodobit cu o mantie de raze țesută din străfulgerarea bucuriei divine .
DRAG - cuvânt dac , ce semnifică ,, chip frumos , chip de lumină , plăcut spiritual .
BETEL cuvânt dac , ce semnifică casa lui Dumnezeu, cel ce locuiește în Dumnezeu , ,, omul lui Dumnezeu .
DRAGOBETELE se traduce prin >.Semnificația expresiei ,, din Casă spre Acasă ,, exprimă nașterea prin tradiții, prin credință, spre definire-întoarcere Acasă prin, în Dumnezeu, la mântuire.
Ce este de fapt mântuirea ? Este calea de Acasă. Calea de la naștere spre Renaștere, prin Dumnezeu .
În tânărul ales, tradiția daco-română se răsfrânge purpuriu, așa cum se răsfrânge în Istru binecuvântarea Domnului , cu îngăduința milenară de a nu o restituii.
Credința cumpănită în el cu întreaga tradiție de port, cântec, joc, datini și obiceiuri precreștine, are aceste caractere ale sufletului divin colectiv al Nației primordiale .
În geometria ornamentală a portului național, Dragobetele, surprinde permanența creației sufletului românesc, care sub fascinația muzicii populare, devine o entitate cosmică de armonie, de înțelepciune, de frumos .
Portul național înnobilat de cântare, transcende sufletul într-o mireasmă îmbătătoare .
Dincolo de alte forme ale tradiției , sărbătoarea purcede cu îndrăzneală să evoce direct frumusețe , prietenie , dragoste .
DRAGOBETELE se reflectă în tânărul surprins, în taina purpurie a purității (jertfă), în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile și durerile ei . El vibrează la aceste bucurii și dureri pentru că în El este ceva care ne leagă și ne unifică cu Neamul și prin Neam cu Universul .
Tânărul ,prevestește primăvara vieții ,arătând limpede puterea frumuseții sale. Observându-l doar , auzi un glas care te cheamă , care te strigă din adâncul ființei tale , din strădufundurile Nației ancestrale .
Elementele FRUMOSULUI românesc au fost pre-formate de PORT, dar cântarea și jocul au adăugat sublimul .
Priviți ROMÂNUL ca un sunet în marea- muzică a lumii și veți vedea că provoacă în univers vibrația marea concordanță a tuturor armoniilor .
Ce făgăduință ademenitoare pentru setea de cunoaștere a frumosului spiritual !
CÂNTAREA ne e întotdeauna a doua mamă. Matrice a lumii , izvor perpetu de dor, de drag , de bine, de adevăr, de bucurie, de frumos .
FOLCLORUL românesc așterne peste lume o adiere fantastică și fascinantă.
TRADITIA poartă în ea desăvârșirea, așa cum lumea își poartă în ea propria esență .
Dacă Numele Domnului este sinonim IUBIRII ,iar numele Fecioarei MARIA se substitue Frumuseții absolute, DRAGOBETELE simbolizează Prietenia, ca model mireasmă îmbătătoare a sufletului său .
Vocația Românului-Dragobete este de a zidi prietenie, de a zidi frumusețe, de a zidi iubire .
Doina cântată de Românul-Dragobete transformă sufletul într-o harpă a paradisului, în lumina binecuvântată de Mâna Creatorului.
Cântarea Românului poartă pe note noblețea sângelui său .
Tezaur al sufletului pelasgo-daco-român , Dragobetele reprezintă duhul ce dă viață tradiției noastre naționale milenare .Suflul melodic al Universului respiră prin El . Tot ce cade în afara tradiției este sortit pieirii .Nobil și pur , Dragobetele își asumă destinul pornind de la iubire și sfârșind în iubire .
Cuvânt, cântec, joc s-au adunat în corpul tradiției, împletindu-i datina într-o nesfârșită horă .
Hora este un cuvânt pelasg primordial și atestă în pământul și în sufletele noastre permanența Thraciei-Patria lumii . Thracii au transmis acestui binecuvântat pământ , gustul niciodată desmințit al unui înalt fast domnesc, transpus în veșmânt, în port .Noi, românii, am ridicat eleganța vestimentară la treapta unui principiu moral.
Mândrețea, mândria ca atribut vestimentar s-a instaurat ca virtute.
Însuși cuvântul > înseamna la început eleganța și puritatea lumii thrace .
De aici derivă aplicațiile cuvântului DRAG ( mândru ) la eleganța vestimentară, la frumusețea portului național, la chipul făpturii, dar și încântătorul șirag de mărgăritare(apelative) ale dragostei : Drag, Drăguț, Dragoș (Descălecătorul), Dragalina, Drăguliță, Dragomir, Dragomirna , Dragobete .
Tradiția este curajul care imprimă în culori și în cânt rațiunea . De Tradiție suntem legați prin lumină și prin lumină de restul lumii .
OMUL în esența sa poate fi schimbat doar prin creștinism și muzică.
CREDINTA și CANTAREA sunt esențiale, IUBIREA este înălțătoare.
Sufletul românului își deschide izvoarele din FRUMUSETEA nemărginirii sfântului.
ROMÂNUL are atâta frumusețe câtă muzică are în suflet. Destinul Românului nu este de a trăi pentru sine, ci pentru aproapele său.
Dragostea a fost și a rămas izvorul vieții daco- românului .
DRAGOBETELE este mugurul nădejdii de astăzi și floarea (rodul ) iubirii de mâine.
>
(Fericitul Augustin).
Românul iubește ruga, floarea, lumina, poezia, muzica, dar mai presus de toate simțurile sufletului , iubește IUBIREA.
La Românul-DRAGOBETE de te vei uita vei, găsii întotdeauna,
Câtă tradiție atâta morală,
Câtă morală atâta înțelepciune ,
Câtă înțelepciune atâta omenie,
Câtă omenie atâta lumină,
Câtă lumină atâta poezie,
Câtă poezie atâta muzică,
Câtă muzică atâta credință,
Câtă credință atâta dragoste,
Câtă dragoste atâta sfințenie,
Câtă sfințenie atâta Frumusețe !
Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu
Trimis de florinus la 13 Februarie 2008, ora 14:15
Mi-a placut foarte mult acest pasaj-articol,sper sa il citeasca toti de pe acest forum pt ca asta reprezinta traditia romaneasca!! La mai multe articole;)
Minunat text, mi's mandru ca mi's Roman! No, d'amu, noi cu totii trebuie sa promovam Dragobetele, sa-l sarbatorim ca romanii, pe 24 februarie si sa nu-i mai pupam in dos pe toti nenorocitii, ca ne mai si miram dupa aia de ce ne merge atat de rau. Eu cu iubita mea nici nu bagam in seama velantains dei asta, vor sarbatori romaneste zece zile mai tarziu, pe 24. :D Ca d'aia ne-o facut Dumnezeu Romani, sa fim noi mandri in tara noastra!
Trimis de alisssa2003 la 13 Februarie 2008, ora 19:27
http://wowazanghen.myminicity.com intrati aici si vedeti daca va place
Trimis de GeorgeFilip la 14 Februarie 2008, ora 10:59
Dragobetele- Frumusetea Romanului
Comentarii pe articolul "Sfantul Valentin versus Dragobete"
Vei avea credința de a-l mărturisii și credința te va preschimba .
Vei avea nădejdea de a-l înțelege și nădejdea te va lumina .
Vei avea dragostea de a-l trăi și dragostea te va face frumos.
Când și cât iubești într-atât te dăruiești celui iubit ,
într-atât îți dai sufletul tău în mâna celuilalt .
Românul s-a născut creștin, ca un acord sublim în simfonia universală a lumii.Tradiția te leagă de familie, de societate, de Națiune, de lume .
Te leagă de familia ta acel inefabil glas al conștiinței pe care nu-l poți renega și care se răzbună prin suferința ta , atunci când îl trădezi .
Trăiești în mijlocul Nației tale, pe care o simți ca pe o entitate metafizică ;nu ca pe o grupare de indivizi izolați, ci ca pe un suflet imens și unic, în care tu ești sărbătoarea și sărbătoarea trăiește prin tine .
Destinul Românului e o funcție cosmică și o conjuncție divină . Destinul creștinului român este DRAGOSTEA .
Românul se naște din Dragoste înainte de a se naște : mai întâi prin Dragostea oferită de Dumnezeu părinților ;mai apoi prin dragostea Mamei . Din leagănul vieții celor două Iubiri crește dragostea pentru aproapele său .
DRAGOBETELE sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii începând cu 24 februarie și până la mijlocul lunii martie - reflectă pe tânărul surprins în taina purpurie a purității , în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile și durerile ei.El vibrează la aceste bucurii și dureri aducând cu el legătura tainică cu Neamul și Universul .
DRAGOBETELE este un tânăr mire împodobit cu o mantie de raze țesută din străfulgerarea bucuriei divine .
DRAG - cuvânt dac , ce semnifică ,, chip frumos , chip de lumină , plăcut spiritual .
BETEL cuvânt dac , ce semnifică casa lui Dumnezeu, cel ce locuiește în Dumnezeu , ,, omul lui Dumnezeu .
DRAGOBETELE se traduce prin >.Semnificația expresiei ,, din Casă spre Acasă ,, exprimă nașterea prin tradiții, prin credință, spre definire-întoarcere Acasă prin, în Dumnezeu, la mântuire.
Ce este de fapt mântuirea ? Este calea de Acasă. Calea de la naștere spre Renaștere, prin Dumnezeu .
În tânărul ales, tradiția daco-română se răsfrânge purpuriu, așa cum se răsfrânge în Istru binecuvântarea Domnului , cu îngăduința milenară de a nu o restituii.
Credința cumpănită în el cu întreaga tradiție de port, cântec, joc, datini și obiceiuri precreștine, are aceste caractere ale sufletului divin colectiv al Nației primordiale .
În geometria ornamentală a portului național, Dragobetele, surprinde permanența creației sufletului românesc, care sub fascinația muzicii populare, devine o entitate cosmică de armonie, de înțelepciune, de frumos .
Portul național înnobilat de cântare, transcende sufletul într-o mireasmă îmbătătoare .
Dincolo de alte forme ale tradiției , sărbătoarea purcede cu îndrăzneală să evoce direct frumusețe , prietenie , dragoste .
DRAGOBETELE se reflectă în tânărul surprins, în taina purpurie a purității (jertfă), în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile și durerile ei . El vibrează la aceste bucurii și dureri pentru că în El este ceva care ne leagă și ne unifică cu Neamul și prin Neam cu Universul .
Tânărul ,prevestește primăvara vieții ,arătând limpede puterea frumuseții sale. Observându-l doar , auzi un glas care te cheamă , care te strigă din adâncul ființei tale , din strădufundurile Nației ancestrale .
Elementele FRUMOSULUI românesc au fost pre-formate de PORT, dar cântarea și jocul au adăugat sublimul .
Priviți ROMÂNUL ca un sunet în marea- muzică a lumii și veți vedea că provoacă în univers vibrația marea concordanță a tuturor armoniilor .
Ce făgăduință ademenitoare pentru setea de cunoaștere a frumosului spiritual !
CÂNTAREA ne e întotdeauna a doua mamă. Matrice a lumii , izvor perpetu de dor, de drag , de bine, de adevăr, de bucurie, de frumos .
FOLCLORUL românesc așterne peste lume o adiere fantastică și fascinantă.
TRADITIA poartă în ea desăvârșirea, așa cum lumea își poartă în ea propria esență .
Dacă Numele Domnului este sinonim IUBIRII ,iar numele Fecioarei MARIA se substitue Frumuseții absolute, DRAGOBETELE simbolizează Prietenia, ca model mireasmă îmbătătoare a sufletului său .
Vocația Românului-Dragobete este de a zidi prietenie, de a zidi frumusețe, de a zidi iubire .
Doina cântată de Românul-Dragobete transformă sufletul într-o harpă a paradisului, în lumina binecuvântată de Mâna Creatorului.
Cântarea Românului poartă pe note noblețea sângelui său .
Tezaur al sufletului pelasgo-daco-român , Dragobetele reprezintă duhul ce dă viață tradiției noastre naționale milenare .Suflul melodic al Universului respiră prin El . Tot ce cade în afara tradiției este sortit pieirii .Nobil și pur , Dragobetele își asumă destinul pornind de la iubire și sfârșind în iubire .
Cuvânt, cântec, joc s-au adunat în corpul tradiției, împletindu-i datina într-o nesfârșită horă .
Hora este un cuvânt pelasg primordial și atestă în pământul și în sufletele noastre permanența Thraciei-Patria lumii . Thracii au transmis acestui binecuvântat pământ , gustul niciodată desmințit al unui înalt fast domnesc, transpus în veșmânt, în port .Noi, românii, am ridicat eleganța vestimentară la treapta unui principiu moral.
Mândrețea, mândria ca atribut vestimentar s-a instaurat ca virtute.
Însuși cuvântul > înseamna la început eleganța și puritatea lumii thrace .
De aici derivă aplicațiile cuvântului DRAG ( mândru ) la eleganța vestimentară, la frumusețea portului național, la chipul făpturii, dar și încântătorul șirag de mărgăritare(apelative) ale dragostei : Drag, Drăguț, Dragoș (Descălecătorul), Dragalina, Drăguliță, Dragomir, Dragomirna , Dragobete .
Tradiția este curajul care imprimă în culori și în cânt rațiunea . De Tradiție suntem legați prin lumină și prin lumină de restul lumii .
OMUL în esența sa poate fi schimbat doar prin creștinism și muzică.
CREDINTA și CANTAREA sunt esențiale, IUBIREA este înălțătoare.
Sufletul românului își deschide izvoarele din FRUMUSETEA nemărginirii sfântului.
ROMÂNUL are atâta frumusețe câtă muzică are în suflet. Destinul Românului nu este de a trăi pentru sine, ci pentru aproapele său.
Dragostea a fost și a rămas izvorul vieții daco- românului .
DRAGOBETELE este mugurul nădejdii de astăzi și floarea (rodul ) iubirii de mâine.
>
(Fericitul Augustin).
Românul iubește ruga, floarea, lumina, poezia, muzica, dar mai presus de toate simțurile sufletului , iubește IUBIREA.
La Românul-DRAGOBETE de te vei uita vei, găsii întotdeauna,
Câtă tradiție atâta morală,
Câtă morală atâta înțelepciune ,
Câtă înțelepciune atâta omenie,
Câtă omenie atâta lumină,
Câtă lumină atâta poezie,
Câtă poezie atâta muzică,
Câtă muzică atâta credință,
Câtă credință atâta dragoste,
Câtă dragoste atâta sfințenie,
Câtă sfințenie atâta Frumusețe !
Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu
» Afiseaza toate temele de discutii propuse de utilizatori