Dragobetele- Frumusetea Romanului

Vei avea curajul de a-l primii şi curajul te va întări .
Vei avea credinţa de a-l mărturisii şi credinţa te va preschimba .
Vei avea nădejdea de a-l înţelege şi nădejdea te va lumina .
Vei avea dragostea de a-l trăi şi dragostea te va face frumos.
Când şi cât iubeşti într-atât te dăruieşti celui iubit ,
într-atât îţi dai sufletul tău în mâna celuilalt .

Românul s-a născut creştin, ca un acord sublim în simfonia universală a lumii.Tradiţia te leagă de familie, de societate, de Naţiune, de lume .
Te leagă de familia ta acel inefabil glas al conştiinţei pe care nu-l poţi renega şi care se răzbună prin suferinţa ta , atunci când îl trădezi .
Trăieşti în mijlocul Naţiei tale, pe care o simţi ca pe o entitate metafizică ;nu ca pe o grupare de indivizi izolaţi, ci ca pe un suflet imens şi unic, în care tu eşti sărbătoarea şi sărbătoarea trăieşte prin tine .
Destinul Românului e o funcţie cosmică şi o conjuncţie divină . Destinul creştinului român este DRAGOSTEA .
Românul se naşte din Dragoste înainte de a se naşte : mai întâi prin Dragostea oferită de Dumnezeu părinţilor ;mai apoi prin dragostea Mamei . Din leagănul vieţii celor două Iubiri creşte dragostea pentru aproapele său .
DRAGOBETELE – sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii începând cu 24 februarie şi până la mijlocul lunii martie - reflectă pe tânărul surprins în taina purpurie a purităţii , în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile şi durerile ei.El vibrează la aceste bucurii şi dureri aducând cu el legătura tainică cu Neamul şi Universul .
DRAGOBETELE este un tânăr –mire împodobit cu o mantie de raze ţesută din străfulgerarea bucuriei divine .
DRAG - cuvânt dac , ce semnifică ,, chip frumos” , „chip de lumină’’ , plăcut spiritual .
BETEL – cuvânt dac , ce semnifică „casa lui Dumnezeu”, „ cel ce locuieşte în Dumnezeu ”, ,, omul lui Dumnezeu ’’ .
DRAGOBETELE se traduce prin >.Semnificaţia expresiei ,, din Casă spre Acasă ,, exprimă naşterea prin tradiţii, prin credinţă, spre definire-întoarcere Acasă prin, în Dumnezeu, la mântuire.
Ce este de fapt mântuirea ? Este calea de Acasă. Calea de la naştere spre Renaştere, prin Dumnezeu .
În tânărul ales, tradiţia daco-română se răsfrânge purpuriu, aşa cum se răsfrânge în Istru binecuvântarea Domnului , cu îngăduinţa milenară de a nu o restituii.
Credinţa cumpănită în el cu întreaga tradiţie de port, cântec, joc, datini şi obiceiuri precreştine, are aceste caractere ale sufletului divin colectiv al Naţiei primordiale .
În geometria ornamentală a portului naţional, Dragobetele, surprinde permanenţa creaţiei sufletului românesc, care sub fascinaţia muzicii populare, devine o entitate cosmică de armonie, de înţelepciune, de frumos .
Portul naţional înnobilat de cântare, transcende sufletul într-o mireasmă îmbătătoare .
Dincolo de alte forme ale tradiţiei , sărbătoarea purcede cu îndrăzneală să evoce direct frumuseţe , prietenie , dragoste .
DRAGOBETELE se reflectă în tânărul surprins, în taina purpurie a purităţii (jertfă), în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile şi durerile ei . El vibrează la aceste bucurii şi dureri pentru că în El este ceva care ne leagă şi ne unifică cu Neamul şi prin Neam cu Universul .
Tânărul ,prevesteşte primăvara vieţii ,arătând limpede puterea frumuseţii sale. Observându-l doar , auzi un glas care te cheamă , care te strigă din adâncul fiinţei tale , din strădufundurile Naţiei ancestrale .
Elementele FRUMOSULUI românesc au fost pre-formate de PORT, dar cântarea şi jocul au adăugat sublimul .
Priviţi ROMÂNUL ca un sunet în marea- muzică a lumii şi veţi vedea că provoacă în univers vibraţia –marea concordanţă a tuturor armoniilor .
Ce făgăduinţă ademenitoare pentru setea de cunoaştere a frumosului spiritual !
CÂNTAREA ne e întotdeauna a doua mamă. Matrice a lumii , izvor perpetu de dor, de drag , de bine, de adevăr, de bucurie, de frumos .
FOLCLORUL românesc aşterne peste lume o adiere fantastică şi fascinantă.
TRADITIA poartă în ea desăvârşirea, aşa cum lumea îşi poartă în ea propria esenţă .
Dacă Numele Domnului este sinonim IUBIRII ,iar numele Fecioarei MARIA se substitue Frumuseţii absolute, DRAGOBETELE simbolizează Prietenia, ca model –mireasmă îmbătătoare a sufletului său .
Vocaţia Românului-Dragobete este de a zidi prietenie, de a zidi frumuseţe, de a zidi iubire .
Doina cântată de Românul-Dragobete transformă sufletul într-o harpă a paradisului, în lumina binecuvântată de Mâna Creatorului.
Cântarea Românului poartă pe note nobleţea sângelui său .
Tezaur al sufletului pelasgo-daco-român , Dragobetele reprezintă duhul ce dă viaţă tradiţiei noastre naţionale milenare .Suflul melodic al Universului respiră prin El . Tot ce cade în afara tradiţiei este sortit pieirii .Nobil şi pur , Dragobetele îşi asumă destinul pornind de la iubire şi sfârşind în iubire .
Cuvânt, cântec, joc s-au adunat în corpul tradiţiei, împletindu-i datina într-o nesfârşită horă .
Hora este un cuvânt pelasg –primordial şi atestă în pământul şi în sufletele noastre permanenţa Thraciei-Patria lumii . Thracii au transmis acestui binecuvântat pământ , gustul niciodată desminţit al unui înalt fast domnesc, transpus în veşmânt, în port .Noi, românii, am ridicat eleganţa vestimentară la treapta unui principiu moral.
Mândreţea, mândria ca atribut vestimentar s-a instaurat ca virtute.
Însuşi cuvântul > înseamna la început eleganţa şi puritatea lumii thrace .
De aici derivă aplicaţiile cuvântului DRAG ( mândru ) la eleganţa vestimentară, la frumuseţea portului naţional, la chipul făpturii, dar şi încântătorul şirag de mărgăritare(apelative) ale dragostei : Drag, Drăguţ, Dragoş (Descălecătorul), Dragalina, Drăguliţă, Dragomir, Dragomirna , Dragobete .
Tradiţia este curajul care imprimă în culori şi în cânt raţiunea . De Tradiţie suntem legaţi prin lumină şi prin lumină de restul lumii .
OMUL în esenţa sa poate fi schimbat doar prin creştinism şi muzică.
CREDINTA şi CANTAREA sunt esenţiale, IUBIREA este înălţătoare.
Sufletul românului îşi deschide izvoarele din FRUMUSETEA nemărginirii sfântului.
ROMÂNUL are atâta frumuseţe câtă muzică are în suflet. Destinul Românului nu este de a trăi pentru sine, ci pentru aproapele său.
Dragostea a fost şi a rămas izvorul vieţii daco- românului .
DRAGOBETELE este mugurul nădejdii de astăzi şi floarea (rodul ) iubirii de mâine.
>
(Fericitul Augustin).

Românul iubeşte ruga, floarea, lumina, poezia, muzica, dar mai presus de toate simţurile sufletului , iubeşte IUBIREA.
La Românul-DRAGOBETE de te vei uita vei, găsii întotdeauna,
Câtă tradiţie atâta morală,
Câtă morală atâta înţelepciune ,
Câtă înţelepciune atâta omenie,
Câtă omenie atâta lumină,
Câtă lumină atâta poezie,
Câtă poezie atâta muzică,
Câtă muzică atâta credinţă,
Câtă credinţă atâta dragoste,
Câtă dragoste atâta sfinţenie,
Câtă sfinţenie atâta Frumuseţe !

Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu

Minunat text, mi's mandru ca mi's Roman! No, d'amu, noi cu totii trebuie sa promovam Dragobetele, sa-l sarbatorim ca romanii, pe 24 februarie si sa nu-i mai pupam in dos pe toti nenorocitii, ca ne mai si miram dupa aia de ce ne merge atat de rau. Eu cu iubita mea nici nu bagam in seama velantains dei asta, vor sarbatori romaneste zece zile mai tarziu, pe 24. :D Ca d'aia ne-o facut Dumnezeu Romani, sa fim noi mandri in tara noastra!

Superb!