excesul de oameni pe planeta

O gandire foarte profunda in articolul "Tu de ce esti aici?" Am putea spune chiar prea profunda analizand faptul ca articolul este scris de un tanar de 20 de ani (dupa cum este mentionat si in articol). Mai degraba as fi mizat pe faptul ca articolul este scris de Dr. Cristian Andrei dar se pare ca mai exista azi alte minti lumiate printre noi care au fost inspirati din documentare de genu "What the bleep do we now?", "Zeitgeist", "Zeitgeist Adendum" si altele de genu unde ne este explicata lumea dincolo de ochii nostri. Sunt de acord ca omul isi face singur viata si ca aceasta complacere in penibilitate caracterizeaza pe multi poate chiar prea multi. Dar pot sa imi iau libertatea de a spune ca in istoria omenirii, inca de la inceputuri s-au putut distinge natiunile conducatoare si natiunile care au putut fi conduse. La fel si in clasele sociale de azi avem indivizi din clasa conducatoare si indivizi din clasa asuprita sau cei care sunt condusi. Poti face ce vrei in viata chiar daca esti conducator sau condus dar faptul ca depindem unul de altul si ca nu traim singuri face ca, in zilele noastre, ecoul mintii tale sa se opreasca in craniul propriu. Suntem indivizi liberi dar suntem sclavii propriului nostru sistem si asta face ca gandirea noastra sa nu rasune. Desigur putem analiza la nesfarsit de ce si cum au reusit savantii din timpuri apuse sa lase urme in istoria nostra sa nascoceasca inventii cu a caror utilitate s-a imbunatatit traiul pamantenilor dar nu trebuie uitat faptul ca vremurilea acelea mass media nu insemna televizor si radio ci doar cate un ziar amarat. Oamenii aveau timp pentru a reflecta asupra vietii lor asupra ceea ce vor sa faca, cum sa isi imbunatateasca viata lor si cum sa o faca mai placuta pe a vecinului. Niciodata nu e prea tarziu sa iesi din monotonia vietii si niciodata nu e prea tarziu sa scapi de fobia "ca nu esti destul de bun sa faci ceva". Dar puteti fii siguri ca acel nicodata este acum ptr ca daca te trezesti la 80 de ani ca vrei sa faci o schimbare atunci cred ca...poate...e prea tarziu.