Perfect ADEVARAT!

Prima experienta! Copil fiind, UNICUL meu GAND era sa dau admiterea pentru treapta intai la un liceu unde sa fac programare (software). De aceea am ales, din pacate nu Liceul de informatica din Pipera ci, liceul de matematica fizica Matei Basarab caci era foarte aproape - la cateva statii cu o singura masina directa (exista si astazi, 311) :))) Ma vedeam CU TOT SUFLETUL un programator de computere - in 1977 ('78). In timp ce TOTI colegii mei de scoala generala, care urmau sa dea la vre un liceu mai rasarit, se pregateau intensiv prin meditatii in particular la materiile de examen, la mate. si la fizica, eu - VISAM! Cand deschideam cartea - imi amintesc perfect - IN TIMPUL ORELOR, in clasa a opta, practic ''sorbeam'' cu privirea pagina si TOT ce spunea profesorul/profesoara imi notam pe marginea (alba) a paginii respective a manualului. Specific ca manualele materiilor care erau subiect de examen erau singurele care le puteam opri caci restul trebuiau predate la sfarsit de an scolii. Iar eu notam cu patos orice imi parea interesant de retinut pe marginile manualului. La examene cand m-am dus, mama ma intreba in autobuz daca ma simt bine, daca nu mi-e frica (mai tarziu mi-a marturisit ca ii era destul de teama caci realizase ca toti cei pe care ii stia, copii colegilor, cu totii avusesera meditatori! in timp ce eu NU avusesem nici un fel de pregatire suplimentara). Insa eu NU stiam despre aceste lucruri. Eu eram ATAT DE FERICITA ca-mi voi vedea cu ochii visul implinit - sa invat sa realizez programe pentru computere! Ahhh! Cat de fericita puteam fi!!! SURPRIZA? In ziua in care m-am dus din nou la liceu sa vad afisate rezultatele examenelor, chiar inainte de a pleca de acasa, am primit un telefon. Mama ma anunta ca se afisasera rezultatele, dar NU mai exista la acel liceu Sectia de informatica - pentru care credeam eu ca voi fi admisa daca voi intra. Fusese numai un singur AN, o singura serie, de proba - asa cum erau mai totate lucrurile pe vremea lui Ceasca', experimentale - iar in acel an erau admiteri doar pentru clasele obisnuite de mate-fizica si cele cu profil mecanic, la care se intra in functie de media obtinuta si bineinteles ca si de optiune. PUTEREA GANDULUI? Ei da! Drumul acela pana la liceu nu-l voi uita caci a fost ca un drum la o procesiune funerala. Nu ma mai interesa rezultatul si nimic din ceea ce ar mai fi putut sa urmeze. Ei da, intrasem a 26-a sau a 28-a pe liste dintre toti cei care participasera, sute de elevi!!! Dar apoi, in liceu eram doar o umbra! Am avut si o CORIGENTA, la chimie! Eu, cea mai buna la matematica (candva), nu mai intelegeam nimica din ceea ce facea profesorul, domnul Plavitiu. Trantea o formula pe tabla si apoi ne cerea sa deschidem Gazeta Matematica!?! Asa se ''preda'' matematica acolo, caci, bineanteles ca aveau cu totii meditatori acasa care sa le explice inca in avans lectiile ce urmau a fi facute la scoala - copii trebuiau sa fie TOTI premianti! Am reusit sa scap, sa trec de matematica si chiar si de chimie. Chimia mi-a placut - cea organica, la care am avut corigenta, caci de teama m-am apucat, in sfarsit, sa CITESC MANUALUL, si intelegand cum se formau toate acele legaturi/catene mi s-a parut frumoasa si logica ca si matematica :) CUM explicati diferenta? CINE era elevul care intrase la acel liceu si CINE era elevul care urma clasele acelui liceu??? NIMENEA nu a vazut DIFERENTA! Eram COMPLET ABSENTA. Gandurile mele NU mai erau niciunde. Mergeam tot inainte in virtutea inertiei. La fel mergeau si treburile in Romania pe vremea comunistilor - ''Tot Inainte!'', dar INCOTRO? GANDUL/DORINTA noastra ESTE TOTUL!!!!!!!! Ulterior, cand am dat examenul de admitere la facultate si m-am intalnit cu fosti colegi din acel liceu pe holurile facultatii si in salile de examen m-am simtit paralizata de teama. Gandul care mi-a acaparat toata, dar TOATA PUTEREA DE CONCENTRARE pe parcursul examenelor era doar unul: ''CUM am sa trec eu oare de aceste examene, daca participa si ei?'' (Ei fiind acei fosti colegi de la liceu, cei ''BUNI'' la toate materiile!) Si, bineanteles ca nu am intrat. In sesiunea din toamna, nu mai erau locuri decat la seral. Am dat din nou examen. In aceeasi sala de examen cu mine se afla din nou o fosta colega de liceu. CUM? Nu a intrat ('din prima!?) Ha, ha ... :))) Si cu ochii LIMPEZI (ai mintii), de data aceasta am scris subiectele dintr-o suflare. La jumatatea timpului de examinare, aveam teza gata realizata si inca si verificata si ma indreptam spre catedra sa o predau. AM INTRAT! Putera GANDULUI?!? DA, puterea gandului este MARELE SECRET. Acesta, gandul te va face sa devii/obtii exact ceea ce iti doresti - cel putin atat timp cat este vorba de propriile tale puteri. Dar, inca si mai departe, in relatiile cu ceilalti - va asigur ca DAU REZULTATE. Uneori mai tarziu decat ai vrea, poate, sau poate chiar mai devreme decat te astepti ... Dar FUNCTIONEAZA! Eu una, chiar scriind acestea, realizez CAT DE MULT AM GRESIT ... Exact pentru acest motiv, ori de cate ori NU AM REALIZAT CEVA a fost doar si numai doar pentru ca NU AM APLICAT aceasta ''cunoastere'' (nu am crezut ''in mine'') :( Ha, ha, ha ... SUCCES!