Trimis de mihaitza2 la 26 Octombrie 2009, ora 13:42
foarte frumos!
am si eu o povestioara...
acum vreo 3 ani eram (nu neg ca si acum) un pusti rebel care credea ca viata e usoara, ca poate fi traita asa cum vrea el in conditiile pe care si le doreste, langa persoana care ii place etc..
povestea e mai lunguta si implica unele aspecte foarte personale... sa spunem doar ca persoana langa care eram nu se intelegea bine cu oamenii care ma stiu de-o viata, cu parintii.. cu totii. ca o consecinta a acestui lucru si eu incepusem sa vad lucrurile diferit, situatia s-a agravata pana cand am pierdut toti prietenii, sprijinul celor apropiati, al parintilor, al tuturor... asa ca iata-ma intr-o seara de primavara devreme mergand pe bd Nicolae Titulescu, agale, trist, dupa ce ma certasem cu tatal meu care a sacrificat multe pentru ingratul de mine, ramas singur pe lume, fara un ban in buzunar, fara mancare, fara absolut nici o speranta, cand, langa fosta primarie a sectorului 1 cineva ma striga, cu o voce plina de durere si speranta in acelasi timp. O batranica statea in fata primariei, desi nu mai era nimeni pe strada, iar frigul iti intra adanc in suflet, cu un cosulet in fata. afara era intuneric, nu i-am distins fata foarte bine dar s-a uitat la mine, mi-a intins niste bani, si mi-a spus ca sunt de pomana pentru fiul ei care a murit si care era cam de-o seama cu mine....
nu stiu daca constientizati situatia mea dar in momentul ala simteam ca lumea a luat o turnura apocaliptica pentru mine, insa aparitia unei batrane, seara, pe un frig ingrozitor care ma strigat, mi-a povestit de baiatul ei, de faptul ca l-a iubit, m-a facut sa realizez ca viata e altceva... a fost miracolul meu in acel moment disperat.
Va multumessc Doamna, indiferent cine ati fi...
frumos!
Comentarii pe articolul "Miracolele care ni se intampla in viata"
am si eu o povestioara...
acum vreo 3 ani eram (nu neg ca si acum) un pusti rebel care credea ca viata e usoara, ca poate fi traita asa cum vrea el in conditiile pe care si le doreste, langa persoana care ii place etc..
povestea e mai lunguta si implica unele aspecte foarte personale... sa spunem doar ca persoana langa care eram nu se intelegea bine cu oamenii care ma stiu de-o viata, cu parintii.. cu totii. ca o consecinta a acestui lucru si eu incepusem sa vad lucrurile diferit, situatia s-a agravata pana cand am pierdut toti prietenii, sprijinul celor apropiati, al parintilor, al tuturor... asa ca iata-ma intr-o seara de primavara devreme mergand pe bd Nicolae Titulescu, agale, trist, dupa ce ma certasem cu tatal meu care a sacrificat multe pentru ingratul de mine, ramas singur pe lume, fara un ban in buzunar, fara mancare, fara absolut nici o speranta, cand, langa fosta primarie a sectorului 1 cineva ma striga, cu o voce plina de durere si speranta in acelasi timp. O batranica statea in fata primariei, desi nu mai era nimeni pe strada, iar frigul iti intra adanc in suflet, cu un cosulet in fata. afara era intuneric, nu i-am distins fata foarte bine dar s-a uitat la mine, mi-a intins niste bani, si mi-a spus ca sunt de pomana pentru fiul ei care a murit si care era cam de-o seama cu mine....
nu stiu daca constientizati situatia mea dar in momentul ala simteam ca lumea a luat o turnura apocaliptica pentru mine, insa aparitia unei batrane, seara, pe un frig ingrozitor care ma strigat, mi-a povestit de baiatul ei, de faptul ca l-a iubit, m-a facut sa realizez ca viata e altceva... a fost miracolul meu in acel moment disperat.
Va multumessc Doamna, indiferent cine ati fi...
» Afiseaza toate temele de discutii propuse de utilizatori