DEGEABA TE ASEZI SA SCRII...DACA NU TE RIDICI SA TRAIESTI

Titlul e o maxima, o vorba de duh scrisa de altcineva mai smecher decit mine. Titlul textului meu off course! N-am intrat sa contrazic textul nesemnat, il iau ca pe o minge ridicata la fileu. Puse cap la cap seamana cu un decalog al looserului profesionist fara frontiere. Nu respira, nu-ti face prieteni, haleste viermii inainte sa te haleasca ei. Cu cat ii termini tu mai repede cu atat iminenta unei morti deja anuntate, in care ranjesti fasolea la geam in asteptarea pensiei frauduloase nu te mai macina atata. Problema e alta. Viata e...si aici se blocheaza google-ul, pagini intregi de definitii mai mult sau mai putin pompoase sau simandicoase. Accentele sau starea de spirit, cultura sau religia isi dau mana peste mari si tari in gasirea unei formule care sa multumeasca pe toti. Ce e viata? Nici eu nu stiu stati linistiti. Probabil ca primul meu impuls e sa respir fara sa-mi bat capul ce respir, atita timp cat nu-mi jeneaza traheea si plamanii. Cu aer in pieptu-mi de arama voi incerca sa miros ceva frumos, sa gust ceva bun, sa vad ceva frumos, sa traiesc emotii de toate felurile pentru ca apoi sa le pot impartii in bune si de evitat, sa comunic cu cineva sau sa produc ceva(urasc expresia a muncii) care sa-mi dea mai apoi posibilitatea sa fac tot ce am spus mai sus. Daca am 7 ani, n-o sa-mi fac atitea griji, parintii se ocupa de inteligenta Telcu sau de aerul respirabil, pe mine ma intereseaza masinuta mea cu pedale. La 14 ani voi simti prima frustrare cind cea pe care am pus ochii sta in banca cu altcineva, la 18 ani sint varza cu carne dupa cea care mi-a scurtcircuitat imaginatia, la 23 poate o am linga mine ca sotie, la 26 sint tatic, la 34 am probleme conjugale din cauza banilor dar tot nu ma gindesc la viermi si la cazane cu smoala. Prieteni o sa cautam mereu. Nu santem facuti sa traim izolati. Unii ne inseala asteptarile, altora le inselam noi asteptarile, nimic nu e sigur si nimic nu e batut in cuie. Gasim si pe cine cautam, rabdare doar.Si pe noi ne va gasi cine trebuie. Plangem sau radem, suferim sau suntem fericiti, iubim sau uram, facem ce vrem sau facem ce trebuie, toti mergem in aceeasi directie. Probabil ca viata este doar un job...mai bine sau mai prost platit, dar cred ca fiecare trebuie sa incerce sa schimbe ceva mai repede decat sa se gandeasca la retragere. Pentru ca retragerea vine si daca nu te gandesti la ea.Oamenilor le-a fost data puterea de a discerne, capacitatea de a filozofa si mai ales timp ca sa gandeasca muuuuult de toooot. Si de multe ori a gandi prea mult nu e bine. Frumusetea vietii sta in necunoscut. Surprizele de tot felul iti amintesc ca esti un simplu trecator care paseste doar o singura data prin viata. Nu tot ce nu ne convine tine de viata asta grea. Daca suntem corecti cu noi insine o sa ne dam seama ca de foarte putine ori nu am avut de ales iar daca am ales prost nu e vina altcuiva. Sincer, ma bucur de soare, de o bere rece, de o fata frumoasa sau de zambetul curat al unui copil si mai putin ma streseaza ideea de inteligenta Telcu, coca-cola care-mi termina ficatul, prietenii falsi sau sefii care asteapta sa fie periati. Oglinda in care ma uit ar sfarsi tragic daca ar reflecta moaca vreunui Brad Pitt si nu a mea, de prisos sa mai spun ca aceeasi soarta ar avea la cea mai mica impresie ca face misto de mine, nu le am cu periajele sefilor, de la prieteni stiu exact la ce sa ma astept si nu ma astept la prea multe:))) iar alergator de curse lungi nu prea ma vad. Traiesc iar asta imi omoara tot timpul. Aproape ca nu mai am timp nici sa aberez gandind la viermii care se ling pe bot in asteptarea mea! M-ie viermilor...aveti de asteptat!:)))

Right!
Suntem ca acele unui ceasornic: ne invartim diferit, dar tresarim la bataia aceleiasi ore! N-am spus-o chiar eu, dar mi s-a nimerit ....manusa!