NFS_83

De la: Marchizul_de_Sade, la data 2009-04-26 14:43:32In primul rand, inainte de a intra in problema as dori sa fac un fel de Intro' care nu are legatura cu subiectul dar cred ca utila pentru cei care NU sunt persoane dornice de publicitate ca mine, si spun asta pentru ca, am observat ca se practica intens critica "literara" pe site-uri de genul asta si nu zic ca ar fi un lucru rau, dezbaterile din punctul meu de vedere pe o anumita tema duc la formarea, mai mult sau mai putin, a unui punct de vedere cat mai aproape de adevar si, de ce nu, poate in timp a unui caracter sau mod de a gandi.....dar critica si dezbaterea sunt doua cuvinte cu sensuri si intelesuri diferite, daca se doreste a se creea un profil de atotstiutor atunci se apeleaza la critica, dar si critica poate fi de mai multe feluri si daca nu stapanesti foarte bine jocurile de cuvinte poti sa ajungi sa te balacesti intr-o spuma de noroi, improscandu-i pe cei care nu au un vocabular "elevat" de cartier sa devina irascibili, deviind astfel de la ideea initiala de a construi ceva impreuna, dezbaterea, pe de alta parte, este o forma prin care un anumit subiect propune o tema asupra caruia se pot aduce argumente pro sau contra, finalul fiind acela de a concluziona cat mai clar si pe subiect la tema dezbatuta,scopul fiind, nu de a da sfaturi subiectului ci de a se rezuma tema intr-o sinteza de argumente pro sau contra.
Deci, ca si o concluzie, cei care doresc, sau care simt ca da inteligenta afara din ei, ii rog sa se adreseze la diverse site-uri de critica specializate pe diverse teme si sa-i lase pe cei ca noi , care dorim sa facem dezbateri si atat, fara scopul de a ne arata "muschii" cranieni, in lumea asta obscura si stramta a inculturi si inadaptarii sociale.

Revenind la tema de dezbatere, poate multi dintre voi se vor intreba ce draqu mai vrea si asta, si fara sa par patetica sau pesimista as vrea sa spun ca de ceva vreme incoace, parca trezindu-ma dintr-un vis am reusit sa realizez ca, de fapt, nu am realizat mai nimic pana la varsta asta, desi oamenii din jur imi spun " pai ai un job super ok, ai o casa unde sa stai(desi nu-i a ta, dar macar e ieftina), ai si timp liber pentru activitati extra-job, ai sanatate,nu ai facut compromisuri pentru a obtine diverse favoruri,etc....." ok dar simt ca nu e de ajuns, zilele trecute m-am intors din provincie foarte dezamagita, vazand ca diversi colegi,prieteni, cunostinte, de varsta mea pana acum au reusit sa-si intemeieze o familie, poate un copil, casa lor,din astea...iar eu>>>>, ma simt exclusa din peisaj si cu cat trec anii incepe sa-mi placa viata mea de a fi singura, fara obligatii,fara griji familiale..., e mai mult o placere egoista, sadica si simt ca ajunge sa devina un viciu care pune stapanire pe cotidian, transformandu-se intr-o letargie bolnavicioasa dar cu un gust dulce de libertate.
Ai mei mereu imi spun " ai rabdare ca va veni si timpul tau" desi incep sa vad in ochii lor, parca dezamagirea ca nu am "un rost", uneori parca si frustararea din privirea lor ma darama si incep sa simt ca parca nici ei nu mai cred intr-o stabilitate a vietii mele, iar ironiile tipic familiale de genul "lasa ca-i mai bine ca tine, decat ca noi, de sarbatori atat de aglomerati cu plansete de copii, nasi,fini,etc" incep sa-mi dea accese de furie maxima, apasand la maxim pe acceleratie, parca dorind sa-mi ajung din urma un destin pe care mi l-am creeat in minte cand eram copil, dar nerealizat in timp....
Uneori imi vin in minte idei de a cauta un "sponsor" asa cum se practica, dar ma trezesc repede dandu-mi seama ca si pentru asta ai nevoie de aptitudini native,si imi amintesc vorbele parintilor mei de cand eram mica ca odata ce ai pierdut drumul te bucuri si de o poteca si acum imi dau seama la ce se refereau sau poate nu asta era sensul dat de ei atunci, dar se potriveste de minune cu situatia actuala.
Mi-am dorit o cariera, o stabilitate financiara, mi-am dorit un caracter si o personalitate puternica, sa nu depind de nimeni in viata, sa pot sa decid asupra mea oricand si la orice ora, uneori am uitat ca sunt femeie si mi-am creeat o imagine de atotputernica, dar cu ce pret?
Am fost azi sa pun si eu un bilet la loto, dar fara succes din cauza imbulzelii de la usa si asta mai mult impinsa de diversi amici care ma tot animau sa fac asta, desi eu nu cred in jocurile de noroc...dar in drum spre casa imi tot aparea un gand "la ce bun, atatia bani, daca tu cand deschizi usa, vezi totul asa cum ai lasat ca atunci cand ai plecat si nu e nimeni care sa te salute sau sa-ti faca program de plimbare,de timp liber....." si ma uimeam pe mine gandindu-ma ca tare ciudata mai sunt,cand toti din jurul meu isi doresc cu ardoare si pun acatiste pentru castigul cel mare, eu nu-mi doresc asta...si poate la asta se refera zicala aia ca banii nu aduc fericirea ...continuata probabil de una ca si Monica Columbeanu , dar o intretin....
Cum e viata voastra, exista similitudini cu a mea? va este teama de timp, mai reusiti sa aveti rabdare pentru a realiza ceva? Faceti compromisuri cu partenerul vostru in sensul ca desi nu va place de el/ea il acceptati ca sa nu ajungeti in starea mea de frustrare?

De la: andaa, la data 2009-04-27 22:03:55ma refeream in special la masinile de la reprezentante sau autohaus-uri

De la: Romeo86, la data 2009-01-22 22:10:30Acest topic se adreseaza barbatilor, sau baietilor care inca nu sunt barbati,iar pe fete le rog sa se abtina .Ma gandeam asa intr-o zi: ce ar fi daca toti ne-am face gay, pe de-o parte sa demonstram ceva si pe de alta parte cred ca sigur ne-am putea intelege de minune; ganditi-va am putea bea mult, am putea injura cand am vrea, am putea merge la cumparaturi impreuna si multe alte activitati pe care cu o femie pur si simplu iti este frica sa incerci.
Ce credeti ca s-ar intampla cu lumea asta? Nimic, sau pur si simplu patronii de vibratoare vor rade cu gura pana la urechi?
Hai cu parerile !!!