Atunci cand pumnul dicteaza!
Pagina 1 din 1

De la: Letitia_Parvan, la data 2011-10-10 17:47:13In Romania nu mai esti sigur ca daca iesi pe strada te mai si intorci acasa viu.

In Romania nu mai esti sigur ca daca iesi cu masina pe sosea te mai intorci acasa intreaga.

In Romania pumnul dicteaza. Peste tot, pe strada, in parc, la munca, la scoala, in magazine sau in cluburi (sportivii mor si oamenii nevinovati mor pentru ca jeguri ale societatii traiesc printre noi. Vedeti cazul DJ-ului de la Tulcea si cazul bascketbalistului american).

De ce? Nu pentru ca autoritatile nu isi fac treaba, pentru ca cei care sunt in prima linie si cam fac treaba . Ci pentru ca intreg sistemul este corupt si corupt o sa ramana pana cand noi nu schimbam totul.

Hai sa nu mai acceptam sa ne calce in picioare, Sa nu mai acceptam sa inchidem ochii sau sa trecem strada vis-avis atunci cand vrem sa ocolim "ceva".

ce vorbesti??? doar in romania???

Dar de ce nu pomenesti si de cazul Teo Peter ? Cand el a murit in accident rutier le-a pasat oare americanilor ? S-a musamalizat cazul imediat. Cer justitiei romane sa fie corecta intotdeauna si sa-i ancheteze si pe parlamentari ori de cate ori incalca legea ! Stiu ca vorbesc singur si ca nu ma aude nimeni !

De la: adycucu_85, la data 2011-10-11 10:13:19Si inca ceva: oamenii educati nu se vor preta niciodata la legea pumnului. Ei vor gandi cu creierul ci nu cu pumnul. Oameni slabi da, ataca cu pumnul.

Educati sau cu cei 7 ani de acasa si frica de Dumnezeu ?
cunosc cazuri de doctori(educatie?)ingineri si alti titrati care acasa isi fac atmosfera cu batai de pumn in masa(si nu numai in masa)

Ma-me-mi-mo-mu…ma-me-mi-mo-mu…ce fac? Bine! Vocalize, de fapt, imi fac o gimnastica a muschilor fetei. Simt ca mi-a amortit falca de la un pumn ratacit trimis aiurea de un popa pe care l-am facut musuroi. Da, musuroi l-am facut pe tampitul ala, ca voia sa inece un copilas. Un suedez brunet era copilasul ala, ca nu-i pot spune natia pe nume, da tot suflet era si ala, ce are culoarea pielii cu ura de rasa?

Bun, ce s-a intamplat? Ma frate, din punctul meu de vedere nu s-a intamplat nimic, doar ca atunci cand prietenul meu bun Avatar a apelat la mine sa-l ajut cu o filmare la un botez, eram muci de la niste vin pe care l-am tot mutat cu furtunul dintr-o damigeana in alta. Iar eu, muci nemuci, am sarit sa-l ajut. Ca de aia sunt prietenii muci nu?

Ok, taras grapis, am luat aparatul foto si am purces la palatul nou nascutului nebotezat. Palatul, ca toate palatele, avea marmura in curte, vreo 2000 mp de termopane si mult bun gust ca sa zic asa. Da mult de tot. Cu cocosei si ingerasi pe ei. Ca sa cari tot bunul gust al alora din casa, aveai nevoie de 3-4 tiruri de la Edy Spedition. Edy…daca citesti asta, sari cu banu’ ca mut tirurile la cea mai nenorocita firma concurenta de transporturi, din cauza careia nu dormi tu noaptea.

Locatia e una selecta, o comuna din preajma Bucurestiului, la nord, da sa ma picati cu ceara daca va zic mai mult. Ma simt vanat. Haituit. Nu ma mai urc pe motocicleta pana n-o verific in service daca are bombe. Nu stiu cat o sa mai rezist asa, de aia m-am hotarat sa scriu asta. Casa copilului si a neamului sau, e o casa simpla. Recunosc, am luat spaga ca sa scriu ca e simpla. De fapt e un morman de caramida si ciment care face o umbra de 1km. Oamenii locului vorbesc despre doua emisfere in comuna lor. Una in care soarele straluceste si lucrurile se desfasoara normal, iar alta in care e vesnic intuneric iar oamenii sunt capiati de cap si nu mai stiu cand sa se culce si cand sa se scoale. Partea intunecata se afla in zona umbrita de casa unde trebuia sa filmam. Acolo nici iarba ciorii nu creste. In zona aia cresc doar ferigi si muschi de copac iar liliecii sunt ca fluturii din zona luminata de soare. Am mai remarcat doua chestii. Bucataria lor de vara era cat apartamentul meu iar cotetul cainelui Beckenbauer era cat bucataria noastra cu tot cu holul de la intrare. Lasand toate astea la o parte, ma vad nevoit sa spun ca Beckenbauer merita si el macar o placa de marmura acolo, da-o-ncolo de treaba, doar apara domeniul. Adica nu poti sa pui marmura peste tot iar la Beckenbauer in cotet sa arunci la prosteala doar gresie din aia ieftina. Cainele ala arata bine de tot. Un pittbull mai frumos si mai mare ca ala n-am mai vazut de mult. Era incarcerat in cotetul ala imens si se tot uita cu jind la persoanele pe care nu le putea identifica dupa miros. Avea de toate in cotet, nu zic nu, am vazut banane, struguri de masa cu bobul mare, tot felul de alte bunataturi, da stiu cu siguranta ca el ravnea la cu totul altceva, un picior de om, pe care sa-l apuce si sa nu-i mai dea drumul, miscand violent capul stanga –dreapta pana rupea tot. Asa a fost dresat de mic. Apropos de numele ales, era un mare nonsens. Prea lung, greu de pronuntat la nevoie si destul de enervant pentru caine am eu impresia. Probabil suedezii bruneti s-au inspirat din filmele americane cu cainele Beethoven si au decis sa-l boteze pe al lor dupa alta celebritate. Cum mult mai aproape le-a fost fotbalul decat muzica simfonica, au ales sa-i spuna Beckenbauer, numai ca nimeni n-apuca vreodata sa-i spuna numele intreg. Se apropiase un suedez din familie mai aproape de cotet iar cainele a sarit pe plasa de sarma de la intrare, gata s-o rupa. Suedezul s-a dat cativa metri inapoi si cu apele siroaie pe el s-a rastit la animal:

- Bec…Becke…Bee…Beeee..stai beee cuminte ca sunt io Ferdinand a lu Carjan, ce ai beeee? Ti-am dat o pruna acu doua luni, ai uitat? Ce caine prost sa moara mama! Beckenbauer a auzit si ultima remarca a lui Ferdinand si aproape ca reusise sa rupa plasa aia iar acum se chinuia sa iasa afara. Ferdinand s-a prins de poanta si s-a urcat in 1 secunda si 23 de sutimi intr-una din cele 23 de masini parcate in curte, stabilind noul record al comunei, de unde striga la stapani sa zideasca usa de la cotetul fiarei cu caramida si mortar, ca plasa aia nu mai e sigura.

Apropos de marimea domeniului, din surse demne de incredere am aflat ca tinea cat vedeai cu ochii, vreo 30000 de mp, iar aia ar fi pus gardul asa ca sa fie gard si sa-l vada si ei cand ies dimineata la cafea pe terasa, undeva mai aproape de casa, marginind in asa fel, o curte de vreo 10000 de mp. Avatar ma vede ca sunt varza dar nu are ce face. Stie ca nimeni in zona noastra nu face poze mai frumoase ca mine, chiar daca nu sunt extrem de treaz. Intram in casa ca sa filmam si sa pozam evenimentul prin care copilasul urma sa fie imbracat cu hainute chinezesti si turcesti urate cu spume. Camasuta alba era atat de teapana incat io personal aveam impresia ca la o miscare gresita va decapita copilul. Urmau apoi piesele de o rezistenta inutila pentru un copilas atat de mic: cravata si vesta. Il faceau aia ospatar de mic, cred. Cu toate acareturile puse pe el, copilul parea sef de sala la Caru cu Bere.

L-am filmat cu placere totusi. I-am zis lui Avatar sa faca el poze ca aparatul foto nu are un zoom la fel de puternic ca o camera video. N-a inteles de ce aveam eu atata nevoie de zoom dar bine ca nu m-a intrebat, pentru ca in halul in care eram, i-as fi spus cu voce tare motivul, sa auda toate rudele copilului, si probabil la ei, sinceritatea mea n-ar fi fost la fel de apreciata ca la noi romanii, si am fi devenit amandoi niste teci pentru sabiile lor de pe pereti. Pe scurt, incercand sa-l imbrace pe copil, o groaza de bunaciuni creole se tot aplecau deasupra bebelusului, lasandu-ma sa ma inec in nurii lor dezgoliti in care ma holbam cu zoom cu tot de sus in jos si viceversa.

Dupa ce mi-am facut damblaua, m-am trezit ingramadit intr-o Dacie pe care scria Remat, dar care fugea cu 5 insi in ea prin toate gropile spre biserica. Ca m-am vazut cand in pom cand in vreo casa cu etaj nu se mai pune, dar dupa ce am scapat de un tir pe care l-am vazut facandu-ne tabla zincata cutata extra H12(sa nu luati de la Dedeman ca e scumpa) am aterizat in poarta bisericii cu tot cu parbrizul Daciei prin care am iesit. Ca al dracu ambitios ce sunt, am stat in fata, motivand celor care voiau sa-mi ia locul ca eu vomit daca stau in spate. Stiti cat am vomitat pe locul din fata? De 5 ori mai mult! Mortii ei de Dacie!

Am intrat primul in biserica ca asa fac eu de obicei. Intru sa vad daca totul e ok. Cameramanul sau fotograful sunt elemente de baza la un botez sau o nunta. Adica baieti de baieti. Nu stiu ce mai puteam verifica eu tinand cont de faptul ca insasi prea luminata mea persoana nu era deloc in apele ei. M-am uitat intr-o icoana mai lucioasa asa si ce am vazut nu mi-a placut deloc. Paream obosit rau, dar nici icoana aia nu era asa de clara si mai era si linsa de tot satul, probabil de aia aratam ca o portie de spaghete cu fructe de mare.

Cand l-am vazut pe popa am stiut ca o sa am o problema. Eu sau poate chiar el, ca nici eu nu ma las asa cu una cu doua. Poti sa ma pui jos, nu zic ca nu poti, da si daca nu m-ai omorat si te intorci cu spatele si am caramizi la indemana esti o persoana destul de nenorocoasa in viata. Popa nu mi-a placut. Nici nu arata a popa. Pentru mine, care citesc mult, popa parea a fi un terorist irlandez deghizat in slujitorul Domnului. Acu pe bune, ce popa roscat si cu parul cret ati vazut voi vreodata? I-am dat tarcoale prêt de cateva minute si cand am ajuns in fata lui i-am facut semnul ala cu degetele indreptate cand inspre ochii mei cand inspre ai lui, semn ca il tin sub observatie. Popa s-a multumit sa ridice din sprancene a mirare maxima dar si eu mi-am dat seama repede ca se simtea in primejdie. Stiu ca a facut cruce cu limba pe ascuns si a mai si zis ceva de mine in gand, da nu-i bai, il astept sa greseasca si l-am terminat.

Incepe botezul. Chestiile clasice…ptiu ptiu ptiu de 3 ori, lepadarea in masa de Satana, intrebari si raspunsuri gen scoala de copii cu grave turbulente pe sistem nervos: Te-ai lepadat? M-am lepadat! Te-ai lepadat? M-am lepadat! Te-ai lepadat? M-am lepadat! Ca la prosti. Tin minte ca odata, tot treaz fiind, am lasat dracu camera jos si l-am batut pe popa pe umar:

- Bre…popo…s-a lepadat, las-o-n durerea ei ca a zis de 3 ori, nu auzi sau ce?

Dupa cum citea popa din cartea aia mare si groasa mi-am dat seama ca era paralel cu slujba si strain total de fisa postului respectiv. Citea pe sarite, ca si cum se grabea si dadea paginile cate 2-3 odata ca si cum avea miere pe degete si se lipeau foile de ele. In final a mai si cascat de cateva ori. Era total rupt de cele sfinte si extrem de apropiat in schimb de cele lumesti, si cand zic asta ma refer la faptul ca sulfa greu cand a bagat mamica sub patrafir, iar aia a iesit de acolo rosie in obraji si cu un zambet demn de coperta revistei FHM Romania. Bai si cat m-am rugat de ea sa zambeasca la sedinta foto din curtea palatului. Am crezut ca e pe stop sau are barbatul la parnaie de nu zambeste. Pentru mine asta era déjà confirmarea banuielilor. Ce nu stiam eu era cand va ataca popa si cum. Ca unde, stiam. In biserica. Doamne, io ma mir cateodata de mine cat de parspicace sunt. Cand eram toti pe punctul de a adormi, popa a scapat ceva pe jos si am tresarit in grup. Era si frumos afara, cald, soare, pasari care ciripeau. Cum sa nu dormi mai ales cand insasi popa te imbie la asa ceva?

Intram in biserica cu acelasi avant cu care se fac autostrazile la noi. Femeile pregatesc copilul pentru botez. I se scoate armura de pe el si e lasat in sfarsit sa respire si sa se miste normal. Atunci am vazut prima sclipire ciudata in ochii popii. Eu ma tot clatinam cand pe un picior, cand pe celalalt. Nici n-am bagat de seama cum printre rudele copilului si-a facut loc o baba care se sprijinea intr-un toiag. Baba s-a apropiat de copil si a strambat din nas. Pe moment nu am stiut ce nu i-a placut la copilul ala. Chiar am vrut sa ma iau de ea dar cand m-am apropiat si eu de el, mi-am dat seama ca facuse caca si femeile incercau sa-l stearga balacindu-se in curisorul lui. Baba se agata de cel mai apropiat invitat la botez pe care il trase de maneca:

- Ia zi maica, care e popa? Ca vreau sa-l intreb daca mai are tamaie din aia parfumata din Grecia.

- Popa e aici in fata matale, nu-l vezi? Are patrafirul pe el. Sigur popa e, doar n-o fi Gigi Becali. Baba se uita chioras spre popa si se apleca spre cel care i l-a aratat:

- Daca asta e popa atunci eu sunt Bianca Dragusanu la bara. Uita-te si tu la el, nu vezi ce roscat e? Pariez pe toata tamaia aia din Grecia ca e terorist irlandez deghizat in popa. Crezi ca daca sunt batrana nu ma mai uit si eu la C.I.S. Miami? Apoi baba privi fix spre popa iar cand acesta din urma ii intalni privirea, batrana rosti fara voce, doar miscand gura si buzele catre popa: Te-ro-ris-tu-le ir-lan-dez! Popa isi facu cruce ca si cum tocmai i-a cerut un foc Satana si se adresa la fel de lent ca si pana atunci mamicii copilului:

- Si acum mamica…luati-l in brate! Bai nene, mamica era o blonda ca iarba, bine lucrata, dotata, si foarte fitoasa, asa ca am ramas toti ca-n Matrix asteptand sa vedem cine e norocosul pe care-l ia aia in brate. Dupa cateva minute se trezi popa sa ne calmeze:

- Pe copil, fiarelor! Apoi se duse catre mamica si-i lua copilul din brate.

O vreme popa tinu copilul deasupra capului cum tin fotbalistii straini un trofeu pe care il castiga doar ei iar ai nostri niciodata. Incepu sa bodoganeasca ceva foarte straniu ca rezonanta. De data asta chiar nu intelegeam ce zice. Era o limba straina. Nimeni nu ginea o iota, doar baba misca dinntr-un picior stanga-dreapta odata cu cu bastonul, semn ca nu se mai putea baza pe el. De la distanta, am crezut ca baba stie ce zice popa si danseaza pe cuvintele alea, motiv pentru care m-am dus spre ea cantand:

- One for the money, two for the show, sa mor de nu-mi place, babo stilul tau! Se pare ca doar eu credeam ca baba danseaza. Aceasta ridica amenintator bastonul catre mine si zise:

- Piei de aici Satano ca-ti crap capul, mai am treaba de facut prin batatura! Ma retrag frumusel la locul meu si ma uit cum popa infunda copilul cu capul in cazanul cu apa. Tinand copilul la fund cu amandoua mainile, popa se uita spre mine ranjind. Asta era…poate ca popa credea ca ineaca Antichristul si scapa omenirea de la o mare nenorocire. Dar sa mor daca suedezul ala mic si brunet era Antichristul, am fost la el in casa, nimic nu semana cu ce am vazut eu in filme. Avea bratara de aur la mana si lant cu cruciulita la gat. Daca si asta era Antichrist atunci eu eram exorcist. Prin urmare am actionat imediat. Mai intai mi-am lasat camera jos, incet, ca sa nu se prinda popa. Eram destul de informat despre cat rezista un copil sub apa si ma incadram in timp. Daca era Antichrist era si mai bine, ca Antichristii rezista si mai mult sub apa unde si vorbesc porcos. Apoi mi-am labartat cele doua degete de la o mana, aratatorul si degetul futacios, formand un V letal, pe care i l-am infipt popii in ochi. Exact ca Bruce Lee. Popa lasa copilul in cazan sa se balaceasca si urland de durere, apuca sfesnicul cu lumanarile aprinse pe care, cu o miscare dibace de luptator ninja, mi-l proiecta in cap. Da io ce faceam? Stateam asa de lemn Tanase sa-l iau in freza? Spagat nu mai faceam si eu? Chiar asa de prost sa fi fost? Van Damme…auzi aici poveste nu ce intamplari de revista Arici Pogonici faci tu. Deci, cad in spagat, sfesnicul trece pe deasupra mea si se infige in Altar care se aprinde. Lumea sare sa stinga focul iar eu ma ridic mandru din spagat si-i troznesc o Cruce a Rastignirii in moalele capului teroristului ala irlandez. Popa in cadere trimite un pumn absolut intamplator in falca mea, cred ca nici el nu visa sa ma atinga, asa eram de iute, dar m-a atins, si cateva momente am cantat niste psalmi de durere. Si uite asa, ne-am mai incaierat noi cateva minute bune. Ca repede mai trece timpul cand e veselie. Zburau vasele sfinte de-o parte si de alta, dar tot eu am iesit in avantaj, ca am avut si Sfantul Chivot de partea mea, si cu el l-am zapacit pe popa.

La intoarcere am nimerit in aceeasi Dacie zburdalnica, fara parbriz de data asta, in care pe bancheta din spate discutau doua suedeze mai tinerele asa. Una din ele o intreba pe cealalta:

- Auzi fa? Ce faci de ai slabit in halul asta?

- Am divortat fa, de aia am slabit. Nu mai mananc…intelegi? Am ,,intentionat” actiune da divort fa!

- Zau fa? Ai ,,intentionat” tu actiune da divort? Fa sa fac spume daca nu ,,intentionez” si eu actiune da divort fo doua luni, sa mai dau jos de pe mine ca prea m-am ingrasat si eu!

Am ajuns la restaurant cu masina politistilor comunitari la care fusesem sa dau declaratii. M-au gasit vinovat si m-au amendat pentru confuzie extrem de grava, articolul 3 paragraf 4 care spune clar ca nu toti roscatii sunt teroristi irlandezi iar la aliniatul 2 zice la fel de clar, ca orice roscat absolvent de studii teologice poate profesa in meseria de popa la fel ca si satenii, brunetii, blonzii sau rasii in cap. Stiti ceva? Nu platesc nimic. Fac colectie de amenzi neplatite. Raman la parerea ca ala era terorist irlandez. Lumea vede frecvent icoane care plang si eu nu pot sa vad o data in an un terorist irlandez deghizat in popa? Ma lasi? Unde e democratia pentru care am luptat la revolutie? De fapt hai s-o lasam balta, cine stie pe unde mai e democratia aia cand nimeni nu stie unde e revolutia?

La restaurant se rasturnase o garnitura de tren plina cu kitsch-uri traditionale. Placat cu lemn, restaurantul dadea impresia de cabana de munte si tarc de oi la un loc. Asta la prima vedere. La a doua am crezut ca e arca lui Noe, doar potopul mai lipsea. Undeva intr-un colt erau lautarii. Grasi si cu camasi albe si pantaloni negri. Pantofii aveau varful ascutit. Solista lor era o cucoana de la tara, mutata la oras, coafata modern ca Maria Ciobanu, cu un coc imens in crestet si o coada lunga pe spate, ai carei laudatori, sfarsisera in mod tragic intr-un groaznic accident, motiv pentru care, ramasa singura in calea perspectivei, incepu sa se laude ca la balamuc:

- Buna seara dragi invitati! Ma numesc doamna cantecului romanesc de petrecere Ionela si multumesc pe aceasta cale, mamei copilului, care a avut incredere in mine si m-a invitat sa va cant, iar eu, ca de obicei, n-o voi dezamagi, si-i voi face cel mai tare program pe care il poate face cea mai buna cantereata in viata. Dupa acest mic moment de glorie, solista se intoarse catre lautari si le porunci:

- Un re major maestre! Cand a zis ea re major, toata suflarea prezenta la fericitul eveniment, inclusiv eu si Avatar, incepuram sa ne dam coate:

- Ce ti-am zis io? Re major…e tare tipa! Ne faceam unii la altii cu ochiul si semne de good job. Solista se apuca de cantat. Prima impresie a fost ca se putea si mai rau. Putea sa vina o furtuna si sa ia acoperisul iar copacii sa cada peste noi. Putea sa vina un cutremur si sa ne zguduie din temelii plus bonus, aceiasi copaci sa ne cada in cap odata cu acoperisul. Puteam sa luam foc de la zecile de lumanari aprinse pe mese sau pur si simplu, cel mai rau pe lumea asta, putea aia s-o dea in si bemol cu noi si muream inecati in dezamagire. Ca senzatia era ca toti eram absolventi de conservator, atat de bine stiam noi ce e aia un re major. Daca te uitai pe la mese la fiecare inceput de melodie, cand solista urma sa ordone cate un ,,re” sau un ,,la” instrumentistilor, toti aveam mainile inclestate pe furculite. O miscare gresita de-a solistei, un simplu ton sau un semiton mai hacana si declansam apocalipsa. Nu stiu daca mai scapa vreun lautar viu. Asta e riscul cel mai mare la nuntile sau botezurile suedezilor bruneti. Toti se nasc cu portativul in sange si nimeni nu accepta ca lautarii platiti regeste sa falseze.

Dupa o ora de chinuri si nasteri premature din plamanii bine dezvoltati ai solistei, aceasta anunta triumfator prima spaga:

- Stimati invitati, dragi prieteni, am un anunt important, s-a facut si safteaua in sfarsit. Traiasca Nelu lui Ciurlicu si toata familia lui inclusiv maicuta care l-a facut! Pentru cine nu stie, Nelu lui Ciurlicu e un suport pe care se sprijina soarele pe cer. E smecherul smecherilor si cel mai bazat om din comuna. Da bani cu camata neoficial si are tarabe cu flori in piata oficial. Se zvoneste ca si Dumnezeu, intr-o pasa mai proasta ashea, s-a imprumutat la Nelu lui Ciurlicu iar acesta, intr-un moment de marinimie, i-a pus dobanda mica, ceea ce la el nu o sa vezi vreodata asa ceva. Asa vorbeste lumea, asa va zic si eu, mint ei, mint si eu!

Vin invitatii. Unul cate unul. Sunt intampinati cu paine de casa si miez de nuca prajit iar o fata tine in mana o tavita cu cescute cu tuica fiarta. Daca aveau si sorici sa mor daca nu ma cazam la intrarea in restaurant. Dupa ce restaurantul s-a umplut, au inceput sa vina felurile de mancare. Stiam ca vom manca pentru ca solista avea grija sa ne informeze prompt, de parca eram toti de la scoala ajutatoare si nu intelegeam ca daca ti se pune in fata o farfurie cu ceva de mancare, e ca sa mananci.

- Anunt important, urla ea in microfon, se serveste aperitivul! Maestre, zise ea peste umar unuia dintre lautari care cica era maestro, un la minor, sa facem o hora asezata, ca pentru masa!

Hora asezata avu darul sa ne aseze definitiv la locurile noastre, ceea ce nici Ceausescu n-a reusit in ’89, desi ne tot implora de la balcon. Ca sa fiu praf definitiv, comand si eu un whiskey desi déjà lucram intens la bardaca cu vin alb de pe masa. Ca sa nu uit vreo impresie de pe aici, am cerut ospataritei o coala de hartie si un pix cu care am inceput sa notez tot, fapt care pana la urma era sa-mi fie fatal, ca m-au observat suedezii. Iar la ei sa scrii, e ca si cum le luai toti mortii in discutie. Uite, tocmai se apropie unul de masa mea:

- Ce faci camero? Io mi-am dat imediat seama in ce situatie ma aflam asa ca am raspuns:

- Desenez!

- Desenezi?

- Da, desenez!

- Ma crezi prost? Crezi ca eu nu vad ca nu faci sabii sau case mari? Faci altceva…scrii!

- Nu scriu zau, desenez, iar apropos de parerea mea despre tine, nu are rost, e mult de spus, se ia darul pana termin eu. Oricum, desenez in engleza de aia probabil ca nu intelegi.

- Pai zi ma asa de la inceput, ca mai aveam putin si te luam la omor aiurea. Apoi in timp ce se indeparta de la masa mea zise ca pentru el:

- Prosti rau romanii astia sa fac spume!

In timp ce lumea infuleca aperitive si dadea pe gat sticlele cu J&B, solista incasa fara numar fara numar din dedicatii:

- De la Nelu lui Ciurlicu sa traiasca, s-au primit cinci sute de mii de lei. Sa facem o cantare pentru fratiorii lui Nelu lui Ciurlicu, pentru Adrian a lu’ Oaie, pentru Mexicanu’ si pentru Faraonu’, crema si spuma Romaniei! Si incepe cantecul:

,, A le le le le le, saruta-ti-as buzele

A le le le le la, saruta-ti-as gurita!”

Femeile dau motoare pe ringul de dans, barbatii le fac ,,felii” cu palma, e debandada totala, muzica e la maxim, lautarii sunt in picioare, solista il ia de gat pe Nelu lui Ciurlicu care se uita urat pe mine si pe Avatar si urla la noi sa-l pozam si sa-l filmam ca la balamuc numai pe el, de parca Nelu a fost botezat, nu copilul ala. Eu nu prea eram de acord sa-l filmez numai pe ala asa ca ma mai mutam si pe la altii din ring, si ma gandeam ca ce bine era daca aveam si eu o ciunga s-o mestec ca sa par mai profi asa. Telepatie sau nu, mi-a dat Nelu lui Ciulicu un Five Turbulence cu pumnul in cap de mi-au sarit irisii pe stroboscop. Am vrut sa mor cu el de gat si sa dau foc la nunta dar am fost salvat de solista, care isi daduse seama ca lucrurile se precipita si a dat dovada de un eroism cum numai la Ecaterina Teodoroiu am mai vazut, riscandu-si viata ca sa anunte ca face o cantare si pentru micutul proaspat botezat. Nelu lui Ciurlicu se abtine cu greu sa n-o joace in picioare pe nesimtita de solista dar sar doi prieteni pe el si-l potolesc. In final am asistat si la cantarea pentru micut:

,, Au draga meaaaaaaaa, ce-am iubit acu’ un an nu mai face nici un ban!” Clar, asta e cantec pentru micutii botezati, cu trimitere la cursul euro. Chestie cu care trebuie sa recunosc ca sunt de acord. Toate s-au scumpit!

- Atentie…se serveste pestele! Traiasca Nelu lui Ciurlicu! M-am uitat la Avatar si i-am zis din priviri:

- Mancam peste! Am eu o banuiala! La masa n-am mai scris asa de mult pentru ca a venit o ospatarita si mi-a zis ca mi se pregateste ceva la iesirea din restaurant. Ma uit la fetele celor de la mese incercand sa dibuiesc de unde venea pericolul, dar n-am reusit sa aflu, asa de discreti erau in a-si arata sentimentele fata de camera si aparatul foto. Mananc pestele cu sughituri. Dupa alte reprize de dans in care vioara intai a fost Nelu lui Ciurlicu, care avea niste miscari dibace dobandite in Spania, prin care si-a aruncat toti contracandidatii la titlul de dansatorul serii din ring, s-a anuntat din nou o repriza de balotat:

- Atentie stimati invitati, traiasca Nelu lui Ciurlicu, se serveste fripturaaaaaa! Cu un ochi vanat, am totusi puterea sa-l provoc pe Avatar la un pariu:

- Ce zici Avatare, facem un pariu? Ce crezi ca mancam acum? Eu zic ca mancam friptura, tu ce zici? Ironia mea fina nu a avut efectul scontat asupra lui Avatar care mi-a replicat total lipsit de respect:

- Du-te dracu de tampit, daca ne omoara ala din cauza ta nu mai vorbesc cu tine toata viata!

In timp ce se consumau halcile de carne, sala se umplu de zgomot de oase frante in dinti, de sugeri de degete, ragaituri si galgaituri de bauturi date pe gat. Intre dumicati, lumea vorbea despre bursa cuprului, despre cat mai e laleaua la Rotterdam si mai ales, toti se holbau la un televizor dat pe Money Channel, sa vada informatii despre indicele Dow Jones, ca sa stie daca, si de unde mai cumpara ferigi pentru decoratiuni. Chestia asta m-a frapat si asa am ajuns sa agat o suedeza bruneta si focoasa ca s-o intreb de ferigile alea bagaboante. Fata se uita la mine si zise:

- Bai camero, geana la mine, cel mai sigur acuma luam ferigile din Ecuador! Ma intelegi ce zic? E mai ieftine acolo! Ma uit la focoasa si mi-am dat imediat seama ca vrea sa ma adoarma cu informatii false, dar nu asta ma macina pe mine, ma asteptam sa-si protejeze sursa de marfa intr-un fel sau altul, dar de unde mortii ei stia ea de Ecuador?

La un semn deschisa-i calea, si s-apropie de microfon, un lautar atat de gras dupa vorba dupa port. Simtind el acalmia din restaurant, lautarul lua sarmaua in dinti si baga una de-a noastra, romaneasca, sa mearga vinul. Cantecul propunea spre dezbatere, vesnica dilema universal existentiala a poporului roman, care de cand se stie s-a simtit furat si oprimat iar cand a dat de bine, a devenit suspicios si neincrezator. Maestre…muzica te rog!

,,Draga meaaaaa, mandra esti, frumoasa esti, de ce dracu ma iubesti?” Incep sa se arunce banii pe scena. Ca de obicei in situatii de genul asta, scot pachetul de ciunga din buzunar si bag vreo 5-6 gume in gura mestecandu-le de zor. Dupa ce fac un cocolos mare de tot, il scot si-l impart in 3-4 bucatele egale. Lipesc apoi bucatelele respective de talpile adidasilor mei si dau fuga in ring sa filmez risipa de bani. Intentionat il filmez pe Nelu lui Ciurlicu, ca doar nu aveam draci pe mine sa risc bunatate de afacere cu aroganta care ma caracterizeaza uneori. Calc pe banii aia mai mari si-l filmez pe Ciurlicu. Remarc inca o data asemanarea dintre poporul roman si cel suedez brunet. Noi avem Omul cu Sobolani si zdranganeala aferenta, ei au Omul cu Sacosile de Bani si ritmurile lor. Ma retrag apoi englezeste cand se termina melodia, si ma duc direct la toaleta unde-mi desprind de pe talpile adidasilor o suma frumusica de bani. Mi-era totusi frica sa nu fie descoperita smecheria mea si sa fiu linsat de aia, cand aud vocea lui Nelu lui Ciurlicu in microfon si dau fuga sa vad ce s-a intamplat. Credeam ca vrea ala sa ma dea in urmarire generala prin statie si cautam disperat ferestre deschise prin care sa sar. Nu se intamplase insa nimic, alarma falsa. Nelu luase microfonul ca sa arate el invitatilor de ce e in stare. De prisos sa mai spun ca nu a fost nevoie sa-mi faca semn sa-l filmez. Eram gramada pe el. Nelu trase aer in piept si se pravali peste noi:

- Pentru toti cei care are copii….si-i iubeste! Aici a lovit in plin. Toata suflarea suedarimii intra pe ring si Nelu incepe jalea:

- Toata viata am riscat, averi la copii sa fac, mai doamne! Lasand la o parte antipatia mea pentru Nelu lui Ciurlicu, am simtit ca empatizez cu suedezii care plangeau si aruncau cu bani in el. Nu aveam cu ce sa arunc in Nelu lui Ciurlicu, in restaurant nefiind permis accesul cu bolovani, caramizi sau fier forjat. Cu toate astea, lacrimam si eu si pentru prima data in viata l-am urat pe tata care n-a riscat nimic la viata lui ca sa-mi faca si mie avere.

Cand era jalea mai mare, s-a auzit un strigat din multime:

- Irinooooooo! Nu mai puteam de bucurie, eram sigur ca cineva a zarit-o pe Irina Loghin si nu va spun ca in secunda aia am inceput sa cred in Dumnezeu si i-am promis in gand ca macar duminica o sa merg la biserica. Daca era Irina Loghin, sigur era si chihuahua ala al ei atarnat de fusta, Fuego, pe care mi-am jurat sa-l zapacesc cu bataia cand il prind. Fuego si cantecele lui despre maicute erau problemele mele de mult nerezolvate. Dar acum gata, e al meu. Speram doar sa nu ma omoare Nelu lui Ciurlicu inainte sa-l crap eu pe Fuego.

N-am avut noroc nici de data asta sa dau de Fuego, nu era Irina Loghin, asa ca mi-am vazut mai departe de botez. Se strange darul. Bani multi de tot. Solista plecase acasa de mult, fiind informata ca Nelu lui Ciurlicu vrea s-o fure la miezul noptii si s-o faca imparateasa lui. Adusese si un cal alb pe care-l priponise la intrarea in restaurant, vegheat indeaproape de un echipaj de la politia rutiera, mituit sa lase in pace traficul si sa vada de cal. Unul din lautari avea acum microfonul si anunta cine da banu’ intr-un fel original la ei:

- De la bunicul al copilului…sa traiasca!

- De la nasul al copilului sa traiasca!

- De la varul lui copilului sa traiasca! Si bineinteles, traditionalul de acum:

- De la Nelu lui Ciurlicu al copilului…sa-i dea Dumnezeu sanatate! Botezul se termina cum altfel, decat in acordurile celebrelor melodii de neuitat: Buzunarul de la spate si Nu mai vreau pantofi de lac!

Pentru ca am ajuns teafar acasa, chiar daca inca ma mai doare falca de la pumnul popii terorist si ochiul stang de la cel al lui Nelu lui Ciurlicu, profit de aceasta ocazie ca sa-mi fac reclama:

Fotograf neautorizat si cameraman si mai neautorizat, execut silit nunti si botezuri la cele mai avantajoase preturi. Posed aparatura de ultimul hal si sunt rezistent la stress. Alex…fotograful de valoare al lui copilului tau!



P.S. Saxon. Fuego…tot te prind!

Sa nu exageram, pt. simplu fapt ca sa asezat asa zisa frik in noi, teama fata de cel mai "tare in pumn." Dupa parerea mea, in ziua de azi , frik se manifesta fata de cel cu bani sau cu pistol. Deci e mai rau!!!

Letitia_Parvan la noi e bine ,daca vrei sa vezi adevarate acte de cruzime spune .... apropo nu-ti place pleaca draga intr-o tara mai "civilizata"

Promotia zilei pe Kuponiada.ro
Alege una din gentile David Jones Summer (White sau Black) la doar 32 lei in loc de 90 lei