Foarte interesant ce citesc pe aici. Fiecare din noi are de impartasit o experienta proprie, care, mai mult sau mai putin, se aseamana intre ele. Din "teste", tin sa precizez ca dupa despartire, se intampla multe tampenii - in primul rand, ajungi sa te intrebi de ce se intampla.
De aici, treci la a afla acest "de ce" de la sursa. La inceput esti fie insistent, fie disperi persoana. Si nu obtii nimic.
Trece o saptamana (in care in fiecare zi fie discuti problema pe forumuri si cu prietenii, fie te faci muci in birturi si baruri prin Lipscani - da, in Bucuresti) si reiei legatura. E deprimata, vrea sa fii langa ea. Se indoieste de ce a facut. La tine sunt sentimente si te duci la ea. Si va calmati reciproc, DAR.. fara rezultat. Se sufoca iar.
Mai trece o saptamana. Nu mananci, incepi sa slabesti si orice activitate a ta (anosta sau nu) se transforma repede in somn. Dormi mult.
Mai trece o saptamana, iar vorbesti cu ea, iar despici firul in 4. Nu e sigura, nu stie daca a facut ce trebuia, dar nici nu vrea sa se impace cu tine de frica sa nu greseasca..
Si iar trece o saptamana si brusc, te revezi cu ea, e schimbata, e mai receptiva si parca incepe sa se schimbe in gandire. Primesti sansa la care ai ravnit atat timp si pentru moment totul e bine. Dar observi ca parca e cu capul in nori. Si atunci incepe calvarul, vertigo-ul infernal - "oare, doar oare.. sa fi avut pe altcineva?"
Si uite asa, incetul cu incetul, afli cum ea a decis sa incerce si altceva, cum ala i-a dat cu flit sau varianta hollywood-iana "eu il vreau, el nu ma vrea", si cum ea s-a intors la unul care o vrea. Tu o mai vrei in conditiile astea?
Si atunci incepe suprimarea. Sentimentele dispar, se afunda parca in interiorul tau, sunt acoperite de ratiune si bati retragerea. Ai vrea sa treci peste, ai vrea sa fie totul frumos, ai vrea sa ignori. Poate poti sa o faci (erati despartiti totusi), dar ea va putea?
Normal, ca fata de tine, nu va spune niciodata adevarul, din frica de a pierde sansa cu tine (si prin asta ma refer la "ceva, candva, undeva.. in timp" si nu la prezent, pentru ca in momentul de fata nici unul nu ar accepta). Poate un adevar estompat si carpit. Gen ce ai vrea tu sa auzi, sau cat mai putin brutal cu putinta. Se joaca cu sentimentele tale, ajunge sa te minta privindu-te in ochi. Tu nu mai crezi de mult ce spune, e prea ambiguu si prea vag, isi schimba starile dupa cum bate vantul.
Puteti sa ma contraziceti.. Dar cea mai buna solutie in a scapa de ea, e sa o folosesti tot pe EA. Da, obtii confortul ala psihologic ca intr-adevar, dupa cate ai facut pentru ea, pentru tine si pentru relatia voastra, ea intr-adevar nu merita.
Oricat de multe sfaturi si experiente am impartasi aici, va exista mereu confuzie. Nu vei sti ce sa mai crezi si orice varianta e tentanta. Sfatul e sa fii circumspect, sa tratezi totul la rece si sa te gandesti bine. Daca trece prea mult timp si ai de suferit (faza cu spitalul etc..) e clar ca iti face rau toata povestea. Lasa-te de ea, nu fi incapatanat, si mergi mai departe. Oricum ar fi, numai tu vei sti cat suferi de pe urma ei. Ea nu o sa afle niciodata..