Acum… ca sa imi prezint si eu parerea… atat din punctul meu de vedere, ce as face eu la prima intalnire, cat si cum as dori sa se comporte partenerul meu…
Ce vroiam cel mai tare este sa lamuresc problema banilor, din start, ca tot vroiati si o parere feminina in chestiunea pusa in discutie…
Ce mi s-a intamplat mie: nu am fost pusa in situatia in care a trebuit sa-mi platesc consumatia la prima intalnire, niciodata. Acum cred ca asta depinde si de fata... de cum „apare” ea, dar si de baiat, de cum e el in general in chestiuni de genul, cat si de cat de mult ii place fata la prima vedere... nu pot sa spun ca sunt de acord sau nu cu 50/50 la prima intalnire. Nu sunt nesimtitoare, de multe ori m-am oferit sa-mi platesc, din bun simt daca nu de altceva, „sucul” ca sa zic asa, dar reactia a fost de fiecare data o privire dura si un refuz scurt din cap din partea partenerului.
La prima intalnire, ca fata... as alege (radule, fata alege locul si tu ziua si ora , rushinik! pentru ca ea se decide astfel si cum se imbraca, tu – voi – va hotarati mai usor, dar eu stiu ca tu esti genul „dominant” ), in functie de baiat desigur (trebuie tinut cont si de gusturile lui), o cafenea, o terasa sau un restaurant fara pretentii (cum ar fi Cafeneaua Actorilor, recomand, care le are pe toate). Din principiu, nu as decide sa ne vedem direct acolo, ci undeva la metrou sau pe aproape... ca sa mai facem si cativa pasi si ca sa nu intru, daca ajung mai devreme (ceea ce se intampla de obicei), si sa astept singura inauntru, mi se pare cam aiurea .
Sincer, nu m-as documenta cu nimic si as astepta ca nici el sa nu o faca, imi plac surprizele, imi plac noutatile... imi place spontaneitatea... In mod sigur am mai vb cu el inainte sa ne intalnim propriu-zis, deci stiu cate ceva despre persoana altfel nu ma intalneam in veci... asa ca pe langa ce an vb pe mess sau pe mail sau pe ce vrei... acum astept sa-i vad reactiile, mimica, ochii... si mai ales sa vad daca ce-mi spusese inainte a fost doar un „speech”... chiar eu deschid subiecte vb inainte, intr-un fel (daca imi si place baiatul) ca sa ii arat ca am retinut ce mi-a spus si ca m-a interesat si ca inca ma intereseaza sa-mi spuna mai multe. Eu am o memorie fantastica, sincer, tin minte tot... si asta e un plus intr-o conversatie ca sa observ si daca se incurca in cuvinte si deci minte. Am un dispozitiv intern hi-fi pentru detectarea fisurilor, minciunilor, inselaciunilor… ca sa stiu daca si cand sa ma retrag… desi de obicei, daca exista nepotrivire fizica, daca nu simt o oarescare atractie, ma retrag inaintea sarutului… nu iau totul dramatic, daca persoana de la prima intalnire nu e cum ma asteptam (fizic), nu ii dau cu tifla in cap din prima ca nu mai am 16 ani… stam, vedem, vorbim, discutam, poate aflam ceva nou, ceva interesant… uneori, cand te intalnesti cu un tip aratos, genul de “hunk”, poate nu ai parte si de o discutie inteligenta, ci de mai multe subtilitati de seductie... nu ca ar fi ceva rau in asta... dar eu personal prefer sa stiu dinainte daca am si ceva de vorbit cu cineva (daca tot caut mai mult decat discutie, asta ca sa dau un exemplu) inainte sa ajungem si la „body language”
Deci... ne vedem, facem cativa pasi, vorbim diverse, ajungem in locul intalnirii, bem un ceai, cafea, suc etc. si sa speram ca de aici descoperim mai multe, vorbim despre noi insine, despre ce ne place, ce nu ne place, intamplari haioase, scopuri in viata... etc. Asta pentru ca e normal sa vezi daca te potrivesti... nu accept sub nici o forma la prima intalnire urmatoarele (in primul rand pt ca le simt, in al 2lea pt ca le consider nepotrivite asa din prima): sa nu-si inchipuie ca ma va duce direct la el acasa dupa intalnire indiferent cat de bine ne-am inteles, nu accept sa vina cu povesti fabricate despre el insusi, sa nu fie deschis, sa nu fie deschis subiectului sex (daca ma atrage foarte tare vreau sa stiu pe unde a mai „umblat” inainte, daca vreau ca undeva in timp sa ajung si in pat cu el – nu atat pentru protectie „corporala”, cat si pentru protectie „psiho-sociala”, nu vreau sa ajung in „gura targului” doar pentru ca mi-a placut cineva si am „mers pana la capat”), sa ma aprobe in tot ce zic (e fals si habar n-are pe ce lume traieste), sa nu-mi spuna nimic nou, sa nu pot avea cu el o discutie in contradictoriu pe o tema interesanta, controversata si care sa nu fie decaderea lui Britney Spears („cearta” de care zicea radhookoo), mai exact ca sa citez pe altii mai destepti ca mine : „Sa n-ai pareri sau idei/ Sa nu-ti doresti/ Sa nu vrei/ Sa fi bun/ Sa ai o conduita inalta/ Asteptand vacanta/ De pe lumea aialalta/ O arzi in halul asta/ Esti o victima indoctrinata”.
Vreau sa fie galant, dar chiar nu trebuie sa-mi traga scaunul cand ma asez, sa fie relaxat si deschis fatza de mine, dar nu atat de mult incat sa-si aseze „relaxat” mana pe genunchiul meu, sa fie vorbaret dar sa ma lase si pe mine sa scot 2 vorbe, sa ma asculte fara sa ma intrerupa dar sa ma completeze sau sa-si spun aparerea fara a o pune pe a mea intr-o lumina proasta, sa fie intuitiv cand vine vorba de subtilitati, sa priceapa o metafora, sa pastreze o doza de mister despre el, sa spuna ce vrea nu ce crede ca vreau eu sa aud... si lista ar fi lunga, dar principiul de baza e sa fie deschis...
Atat din partea mea...