Trist, dar adevarat. Bun comentariul...valabil pentru tendintele generale ale societatii din zilele noastre. Dar, cred ca depinde de fiecare daca alege sa-si inhibe sentimentele, sa-si puna masca "mondena" SAU alege sa TRAIASCA CU ADEVARAT acceptand riscurile unei iubiri intense, pure. Pt ca, ce e mai frumos decat emotiile, pulsul accelerand cand 2 indragostiti doar se ating si se contopesc intr-un moment de dragoste, cand vine valul si ii ia(nici un tzunami nu e atat de puternic :D), cand doar te gandesti la persoana iubita si te surprinzi cu un zambet ce-ti lumineaza fatza, iar in secunda urmatoare telefonul suna si e chiar ea, cand fiecare gaseste libertatea prin celalalt, conexiunea, feelingul. Bineinteles si reversul medaliei e pe masura. In concluzie, parerea mea este ca dragostea poate sa fie si realitate, dar nu pentru oricine. Trebuie sa stii ce sa faci cu ea, cum sa traiesti iubind, sa nu-ti pierzi capul, sa ramai cu picioarele pe pamant, sa ramai intr-un ECHILIBRU, sa nu ajungi sa depinzi de partener, de dragoste..sa nu uiti sa respiri pentru ca, pana la urma, doar fara aer nu se poate trai, dar trebuie sa constientizezi asta.
Cel mai potrivit smiley...
e frumos ce zici tu, "Nemuritorule", insa mai greu este sa gasesti acea persoana care sa isi asume aceleasi "riscuri" pe care ti le-ai asuma si tu si sa sa arunce, head first, in sentimente atat de profunde.
am descoperit cu stupoare ca mai sunt foarte putini oameni care sunt incercati de sentimente de iubire, de afectiune, de moralitate, de "responsabilitate emotionala", majoritatea ne-am pierdut aceste calitati care pana ala urma ne fac oameni, ne diferentiaza de animalele care "iubesc" numai conditionat...
si trist este ca acele putine persoane foarte rar se intalnesc intre ele....