Unii cred in destin … altii cred ca si-l pot creea!
Pagina 1 din 5

Care este adevarul? Exista o carte a vietii scrisa deja sau va trebui sa o completam noi pe parcursul vietii? Vi s-a intamplat vre-o data sa faceti un lucru, sa intrati intr-o relatie desi stiati ca nu e de voi, dar totusi a-ti facut-o fara sa va explicati de ce? Daca ar fi sa schimbati ceva in viata voastra care ar fi acel segment si in ce proportie?
In ceea ce ma priveste, nu cred ca as vrea sa schimb ceva, din actiunile mele, desi pot spune ca nu toate mi-au iesit asa cum mi-am dorit la momentul potrivit, dar cu timpul am realizat ca problema de atunci s-a transformat de fapt intr-o solutie mai tarziu si aici vin iar si intreb exista cineva care ne coordoneaza viata si ne face sa luam deciziile corecte pentru evolutia noastra? iar daca ar fi asa atunci in ce mai consta liberul arbitru, unde mai exista greseala daca nu noi alegem?
Simt ca relatiile interumane, devin din ce in ce mai tensionate, mai contractuale, daca le pot spune asa, (pe interes-vorba manelistului), care sa fie explicatia, sa fie oare faptul ca dorintele noastre nu mai pot fi satisfacute asa de usor, ca visam prea mult, ca suntem atat de dezorientati incat nu mai stim ce sa alegem sau pentru simplu fapt ca nu mai distingem viata reala de o reclama tv sau o telenovela?
Nu stiu daca voi priviti in jur dimineata in mijloacele de transport, dar eu cand fac asta, simt valul de deprimare,nemultumire, din ce in ce mai intens al oamenilor de diferite varste si nu pot crede ca indiferenta este din ce in ce mai prezenta in ochii nostri.
Daca totusi exista un destin cum se manifesta, incotro ne duce, care este scopul lui? si daca nu, atunci parca ma simt pierduta, ca nu stiu din ce sa-mi cladesc drumul, pentru ca bunul simt,morala si increderea,invatate acasa nu mai au loc in realitatea asta si parca au devenit niste cuvinte care nu mai reprezinta valoarea lor din trecut iar sensul adevarat il mai poti gasi doar in dex.
Poate ca suna chiar pesimist ceea ce am spus, desi sunt o persoana optimista, dar citind cateva topicuri din site am realizat ca sunt mult prea multe persoane care nu mai cred ca intr-o zi ar putea trai o poveste de dragoste pana la sfarsitul vietii, nu mai cred ca exista oameni care chiar spun ceea ce simt, ca nu toti traim superficial, ca in cazul barbatilor nu mai exista femei si frumoase si devreme acasa, cu verticalitate si decenta iar in cazul femeilor barbati destepti, frumosi,responsabili si familisti convinsi.
Daca este sa fac o scala a dorintelor dupa varste si sexe cam asa ar suna:
Sex. F 18 - 24 ani - curioase cu tot ce le inconjoara, visatoare si cu o mare incapacitate de a alege pe cineva cu care sa-si imparta toata viata
M 18 - 27 ani - idem F
F 25 - 30 ani - dorinta de afirmare profesionala si poate in cautarea partenerului de viata, un partener care sa poata deveni fara doar si poate tatal copiilor lor mai tarziu si aici ma refer la tot ce implica asta -responsabil,inteligent,un prieten adevarat,amant si sot.
M 28 - 35 ani - idem F ( la genul masculin :))
Cred ca in mare cam la asta se rezuma totul si bineinteles lantul poate continua cu descrierea subobiectivelor si a riscurilor aferente....
Cam atat...
O seara frumoasa!

Da, probabil ca exista deja scrisa o carte a vietii. Bine spus.

Cand eram copil, pe la vre-o 5 anisori, un vis imi revenea in somn in cateva randuri, noapte de noapte, si s-a tot repetat timp de vre-un an.

Se facea ca ma aflam intr-una nume loc, la o intersectie foarte mare, importanta, de drumuri auto si cale ferata, undeva intr-un turn, pe platforma acoperis a acestuia (era ca un fel de zgarie-nori).
Era atat de sus acel loc ... Nu se vedea nimica, era doar intunericul cel care invaluia tot spatiul, nevazand ceva undeva decat niste globuri luminoase, multicolore, de jur imprejur, pe marginea terasei. Dar stiam ca jos, la baza acelui turn era acea intersectie importanta.

Eu? Eram acolo - SUS - absolut SINGURA. Neantul absolut al imensitatii Galaxiei, de deasupra - ca si un VID, era tot ceea ce ma inconjura si avea vre-o urma de importanta (nici de cum acea terasa-acoperis luminata pe care ma aflam).
Si eram absolut CALMA. Nu-mi lipsea nimic, nu-mi trebuia nimic. Dar tot NIMIC era tot ceea ce ma inconjura, desi atat de in inalturi

Si m-am intrebat de fiecare data, DE CE ERAM ATAT DE SINGURA?

~ ~ ~

Dupa ~40 de ani de la acel vis, situatia o pot vedea si intelege. Este intocmai ca in acel vis!

Probabil ca EXISTA deci DEJA SCRISA o CARTE A VIETII

dupa o viata traita la intensitate maxima ,pot sati spun ca este la indemana noastra sa credem in destin sau nu?dragostea se cauta nu se asteapta sa ne gaseasca .De acea de multe ori chiar dam rateuri,dar cine este puternic si hotarat sa nu se lase invins,va avea sorti de izbanda.Destinul nostru este scris chiar inainte sa ne nastem,de multe ori observam lucruri care ni se par familiare,alte ori ne vaitam ca mi s-a imtamplat tocmai mie.Este mult de discutat pe acest subiect

Buna seara Vivianne

Cred ca nu m-am facut indeajuns inteles, afirmand individul este construit sa acceada spre cat mai multe realizari in viata asta[daca nu va mai exista inca una].De acea este indicat sa cauti,sa traiesti,sa gresesti,sa o iei din nou de la inceput,indiferent cum te simti intr-un moment s-au altul al vieti tale.Daca noi oameni nu am fi cautat noul in decursul milioanelor de ani,am fi ramas la stadiul de primate{este o alta teorie de analizat}

Ai perfecta dreptate cu analiza codului genetic,dar inca suntem la inceputuri cu descoperirea lui si nu stiu cat se transmite de la individ la individ,pentru ca o generatie sa performeze.

Mi-a facut placere sa discut cu o persoana care chiar stie sa analizeze,sa fie deschisa in comunicare si mi-ar place sa mai discutam pe subiecte diferite.

De la: adnana, la data 2009-02-18 19:31:25Tot ceea ce se întâmpla in viata ta se întâmpla pentru ca este atras de tine. Totul vine către tine in virtutea imaginilor din mintea ta. Este vorba de ceea ce gândeşti. Procesele din mintea ta atrag ceea ce ti se întâmpla. Cea mai simpla modalitate de a înţelege legea atracţiei este sa mă consider un magnet. Ştiu ca magnetul este ceva care atrage. In esenţa, legea atracţiei spune ca asemănătorul atrage asemănătorul. Insa aici vorbim de procesul gândirii. Treaba noastră ca oameni este sa avem permanent in minte ceea ce vrem sa facem, sa ne clarificam scopurile. Pornind de aici, începem sa invocam una dintre cele mai mari legi ale universului care este legea atracţiei. Devii ceea ce gândeşti in majoritatea timpului dar si atragi lucrurile la care te gândeşti cel mai mult. Daca înţelegi asta vei fi dobândit fundamentul înţelegerii a tot ce se întâmpla. Principiul poate fi rezumat in trei cuvinte simple : Gândurile devin lucruri. Ce nu înţeleg cei mai mulţi oameni este ca fiecare gând are o anumita frecventa. Gândurile pot fi măsurate.Gândurile emit acel semnal electromagnetic care îndreaptă către tine ceea ce le seamănă.Legea atracţiei nu tine seama de faptul ca ceea ce gândeşti este bun sau rău sau ca iţi place ori nu. Lucrul răspunde gândurilor tale.Legea atracţiei funcţionează întotdeauna, indiferent daca crezi in ea, daca o înţelegi sau nu. Funcţionează infailibil. Indiferent daca te gândeşti la trecut, la prezent sau la viitor, daca iţi aminteşti, observi sau iţi imaginezi, dai naştere unui gând si activezi astfel legea atracţiei, care este cea mai puternica lege a universului si care răspunde gândului tău. Tot timpul se creează ceva. De fiecare data când o persoana gândeşte ceva sau insista pe o linie de gândire creează ceva. Din acele gânduri va apărea un lucru. Legea atracţiei spune ca iti va fi dat acel lucru asupra căruia te concentrezi. Legea atracţiei este evidenta oriunde in jurul tău, daca înţelegi despre ce este vorba. Tu eşti un magnet care atrage gânduri, oameni, intamplari si moduri de viata. Intr-adevăr, tot ceea aduci in existenta ta ti se întâmpla din cauza puternicei Legi a atracţiei. Nu vorbesc aici despre simple iluzii sau fantezii nebuneşti. Vorbesc din perspectiva unei înţelegeri mai adânci, a unei înţelegeri fundamentale. Fizica cuantica începe sa vorbească despre aceasta descoperire. Ea afirma ca nu poţi avea un univers fara a intra in el cu mintea. Ca mintea modelează de fapt lucrul perceput.Universul va răspunde naturii sentimentului tău interior si se va manifesta in consecinţa, pentru ca tu asta simţi. Aşa incat lucrul asupra căruia te concentrezi mental si emoţional este lucrul pe care îl atragi in viata ta, indiferent daca asta este ceea ce iţi doreşti sau nu. Intre ceea ce gândeşti, ceea ce simţi si ceea ce se întâmpla este întotdeauna o legătura. Întotdeauna. Fara nici o excepţie.
Ignoranta este cel mai teribil factor in evolutia omului.

Super tare articolul asta!!! Serios! Spune-mi si mie de unde l-ai luat, ca nu cred ca e inventat de tine.Ms!

De la: kyru, la data 2009-02-18 20:10:49salutare!
mesajul de la adnana cred ca a fost si in subtitrarea filmului "the secret".recomand filmul acesta tuturor oamenilor.prima data cand l-am vizionat am simtit ceva deosebit,era un fel de "raspuns universal",adica imi raspundea la toate intrebarile pe care mi le pusesem de-a lungul vietii,am simtit o bucurie si o satisfactie imensa si vroiam ca aceste sentimente sa le impart cu cati mai multi oameni,cu toti daca era posibil.

Exact e din filmul The Secret.
Mi-a placut tare mult documentarul.
Exact ca si tine, am gasit raspuns la multe intrebari.

vivianne, ai atins un punct extrem de sensibil si foarte interesant, si sa stii ca mi'am luat si eu in seara asta filmul, o sa ma uit curand, cand o sa am niste clipe libere si cand voi fi dispusa sa accept ce se intampla in jur.
sunt insa constienta de toate actele pe care le fac si suport consecintele ulterioare lor.. da, cred in reincarnare, destin, familie, viata de dupa, dragoste sufocanta pana la adanci batranete..dar le las balta pentru ca vreau sa traiesc acum!
sunt o pers optimista, dar asta nu ma impiedica sa pun si pesimismul in fata si sa ma gandesc ca intr'o saptamana, o luna sau in cativa ani nu o sa mai am nimic din toate astea, si ma plang ca nu imi merge bine, ca ceva e in neregula cu viata mea, ca vreau una simpla cand o am zbuciumata, ca o vreau p'aia sufocanta cand sunt f calma si relaxata in viata profesionala, sentimentala, familiala...
deci tot ce nu ai, iti doresti. e firea umana si genetic..
in adolescenta te zbati si incerci sa lupti, gasindu'ti un loc stabil, dar de fapt nu cauti asta, cauti doar o masca sa ti se potriveasca pe care sa o folosesti pt a nu'ti expune adevaratele sentimente de teama ca ele vor fi ranite, o data ce acest lucru s'a intamplat, iti va lasa cicatrici..

prin pierderea unui prieten la varsta frageda, incetezi sa te mai plangi ca viata nu e buna pt tine, ca ai depresii si alte balarii, si atunci taci din gura , iti doresti sa nu mai gandesti atat de mult si pur si simplu sa traiesti. in locul lui, in locul tau, si pentru altii care au plecat cand nu le era timpul.
cand pierzi o dragoste, iesi dintr'o relatie, treci prin aceeasi stare si crezi ca toate visurile si planurile tale de viitor sunt ruinate, dar dimpotriva, pana in momentul actual era mort, o persoana moarta.. de abia atunci incepi sa traiesti cu adevarat!
pentru ca simti orice pietricica prin sandale de hartie creponata, si e ca si cum, fiecare parte buna din tine se duce treptat si suporti durerea impinsa in brat de un ac mare si gros care'ti strapunge pielea si intra in sange.

da, vad si eu oamenii din metrou, cu capetele plecate, facand aceleasi lucru zilnic, intalnesc deseori aceleasi persoane in metrou pe care nu le cunosc decat din cateva schimburi de priviri, uneori si un zambet ascuns pe sub fular sau gulerul de la palton, imi varasc nasul in mirosul partenerului din dreapta/sau stanga dupa caz si incerc sa ii ghicesc rostul.. nu e cu nimic diferit. e la fel ca mine, ca noi toti. ne trezim cu un scop: mergem la munca, ne facem treaba, de abia asteptam sa plecam, sa vina weekenedul si sa ne facem de cap. orice ar insemna asta, dormit pana la 12, club, iesitul in parc cu familia, la gratar in padure, o escapada la munca/mare/ dupa caz.. atat. in asta se masoara viata noastra.

vrem sa traim!
dar cum?
nu stim.. ne straduim doar sa supravietuim, si sunt destule cai de a face asta..

stii, mai imi zicea bunica'mea ca "de ce ti'e frica nu scapi"
tie de ce ti'e frica??

*vivianne, mentionez faptul ca am specificat deja in mesajul anterior ca nu stim sa ne traim viata, presupunem ca stim facand exact aceleasi lucruri banale, crezand ca asta ne face fericiti si e de ajuns. uneori ne multumim cu putin cand noi de fapt suntem niste persoane f complexe si dorim atat de multe de la un viitor, de la restul vietii... mai ales de la persoana pe care vrem sa o iubim toata viata!
am omis un lucru data trecuta, si anume, mentionai tu ceva in primul tau mesaj legat de "ti s'a intampla sa intrii intr'o relatie si sa nu iti dai seama cum ai lasat acest lucru sa se intample?" parca ceva de genul asta era, nu mai stiu exact cuvintele folosite, n'am mai recitit, ca uite, si eu ma grabesc sa fug pe usa sa ajung la o anumita ora la birou, si nu mai suport asta! sa fiu presata de timp! pur si simplu, am 21 de ani si vreau sa merg pe strada fara sa ma uit la ceas, fara sa merg mai repede decat o fac de obicei si pentru ca nu fac asta de juma de an, o fac de multi ani incoa..
si ma ascund in ale mele escapade pe care le fac in afara bucurestiului, sau facand anumite lucruri care nu ma caracterizeaza, dar care imi plac pt ca'mi ofera satisfactie. si asta stiu sa fac, si multe alte lucruri pe care mi'as dori sa le acord si mai mult atentie...
asa ca, fiecare om traieste cum poate, de ce? pentru a supravietui! pt a merge inainte... da, frica ca maine totul va fi imposibil si nu vei mai avea puterea de a decide ce vei face, ci altul va decide in locul tau.
de ex, relatia.. sa reiau cele spuse de tine si iti dau dreptate, pentru ca am vazut multe cazuri, si inca mai am prieteni care fac asta, si intotdeauna am fost impotriva acestui lucru. de ce atunci cand o relatie vezi ca nu functioneaza cum ar trebui sa mearga de fapt, si ca nu e ceea ce cautai, esti bagat in ea cu picioarele pana in gat!?? cand stii, esti constient de faptul ca relatia actuala pe care o ai nu e deloc ce iti doresti , de ce o continui???? de frica singuratatii?? wtf!?
si pt ca mereu am fost impotriva, am preferat sa raman singura decat sa fiu intr'o relatie de dragul de a fi. intr'adevar, am avut 2 care chiar au contat mult, am avut ce invata de pe urma lor, am mers inainte, indeed, am suferit destul pt vremea aia dupa "break up", dar asta nu m'a facut decat sa fiu mai puternica cu sentimentele mele si sa imi pun o mie de intrebari, sa caut doua mii de raspunsuri.. si tot asa..
Ma cunosc pe mine, suficient de bine, tot timpul asta mi'am dedicat mie 99% din timp, pentru ca atunci cand cineva ma va intelege (si inca am speranta ca voi intalni o astfel de persoana), ii voi dedica lui 99% din timpul pe care mi'l dedic mie acum! aaah, si profit! profit de orice mi se da, si nu refuz nimic, pentru ca fiecare om traieste in felul lui. asa sunt eu..
mie teama mi'ar fi ca nu as putea sa imi vad sfarsitul imbatranind alaturi de un barbat..si ca voi fi luata prea devreme...
vivianne, sa stii ca subiectul asta poate fi dezabatut extrem de larg.. dar aici nu cred ca e deloc locul potrivit.
dupa cum bine vezi, sexul se vinde! si asta in foarte MARI cantitati..
ps: nu e prima oara cand ma bag intr'un subiect de genul asta, o faceam foarte des, pana cand de curand prietenul cu care vorbeam toate astea, s'a mutat in alt oras, la 600 km de B, pentru jumatatea lui! o fata incredibila. doua persoane exceptionale..
nu stiu de ce am banuiala ca si tu faci parte dintre ele! :-)
ne mai auzim,
te pup, Greenie

De la: Greenie, la data 2009-02-19 08:47:04*vivianne, mentionez faptul ca am specificat deja in mesajul anterior ca nu stim sa ne traim viata, presupunem ca stim facand exact aceleasi lucruri banale, crezand ca asta ne face fericiti si e de ajuns. uneori ne multumim cu putin cand noi de fapt suntem niste persoane f complexe si dorim atat de multe de la un viitor, de la restul vietii... mai ales de la persoana pe care vrem sa o iubim toata viata!
am omis un lucru data trecuta, si anume, mentionai tu ceva in primul tau mesaj legat de "ti s'a intampla sa intrii intr'o relatie si sa nu iti dai seama cum ai lasat acest lucru sa se intample?" parca ceva de genul asta era, nu mai stiu exact cuvintele folosite, n'am mai recitit, ca uite, si eu ma grabesc sa fug pe usa sa ajung la o anumita ora la birou, si nu mai suport asta! sa fiu presata de timp! pur si simplu, am 21 de ani si vreau sa merg pe strada fara sa ma uit la ceas, fara sa merg mai repede decat o fac de obicei si pentru ca nu fac asta de juma de an, o fac de multi ani incoa..
si ma ascund in ale mele escapade pe care le fac in afara bucurestiului, sau facand anumite lucruri care nu ma caracterizeaza, dar care imi plac pt ca'mi ofera satisfactie. si asta stiu sa fac, si multe alte lucruri pe care mi'as dori sa le acord si mai mult atentie...
asa ca, fiecare om traieste cum poate, de ce? pentru a supravietui! pt a merge inainte... da, frica ca maine totul va fi imposibil si nu vei mai avea puterea de a decide ce vei face, ci altul va decide in locul tau.
de ex, relatia.. sa reiau cele spuse de tine si iti dau dreptate, pentru ca am vazut multe cazuri, si inca mai am prieteni care fac asta, si intotdeauna am fost impotriva acestui lucru. de ce atunci cand o relatie vezi ca nu functioneaza cum ar trebui sa mearga de fapt, si ca nu e ceea ce cautai, esti bagat in ea cu picioarele pana in gat!?? cand stii, esti constient de faptul ca relatia actuala pe care o ai nu e deloc ce iti doresti , de ce o continui???? de frica singuratatii?? wtf!?
si pt ca mereu am fost impotriva, am preferat sa raman singura decat sa fiu intr'o relatie de dragul de a fi. intr'adevar, am avut 2 care chiar au contat mult, am avut ce invata de pe urma lor, am mers inainte, indeed, am suferit destul pt vremea aia dupa "break up", dar asta nu m'a facut decat sa fiu mai puternica cu sentimentele mele si sa imi pun o mie de intrebari, sa caut doua mii de raspunsuri.. si tot asa..
Ma cunosc pe mine, suficient de bine, tot timpul asta mi'am dedicat mie 99% din timp, pentru ca atunci cand cineva ma va intelege (si inca am speranta ca voi intalni o astfel de persoana), ii voi dedica lui 99% din timpul pe care mi'l dedic mie acum! aaah, si profit! profit de orice mi se da, si nu refuz nimic, pentru ca fiecare om traieste in felul lui. asa sunt eu..
mie teama mi'ar fi ca nu as putea sa imi vad sfarsitul imbatranind alaturi de un barbat..si ca voi fi luata prea devreme...
vivianne, sa stii ca subiectul asta poate fi dezabatut extrem de larg.. dar aici nu cred ca e deloc locul potrivit.
dupa cum bine vezi, sexul se vinde! si asta in foarte MARI cantitati..
ps: nu e prima oara cand ma bag intr'un subiect de genul asta, o faceam foarte des, pana cand de curand prietenul cu care vorbeam toate astea, s'a mutat in alt oras, la 600 km de B, pentru jumatatea lui! o fata incredibila. doua persoane exceptionale..
nu stiu de ce am banuiala ca si tu faci parte dintre ele! :-)
ne mai auzim,
te pup, Greenie

De ce nu va ganditi voi doar la ceea ce vrei sa faci intr-o zi, si va ganditi ca maine, poimaine imbatranesc si viata mea s-a terminat!

NU asta este frumusetea vietii! Daca vrei ca azi sa te plimbi in parc, sau vrei sa culegi flori, sau vrei sa admiri padurea ... pur si simplu fa-o! nu astepta sa te impinga nimeni de la spate!

Toti stim sa ne plangem si sa discutam in stanga si in dreapta, toti vrem sa fim ascultati, toti vrem sa ne spunem off-urile, dar nu asta este solutia!

VREI CEVA CU ADEVARAT, ATUNCI FA TOTUL POSIBIL CA SA ITI ATINGI OBIECTIVUL! In viata sunt lucrui ALBE si NEGRE, nu si GRI. Daca e NEGRU il indepartezi si apoi vopsesti in ALB.

Vrei ceva, du-te si iti ia! Nu astepta sa vina cineva pe strada ta si sa iti aduca sub nas! Ok, exista si posibilitatea destul de mare ca sa ai esec dupa esec, dar daca renunti degeaba ai mai incercat! Lupti, cazi, te scuturi de praf, iar lupti, iar cazi, iar te scuturi de praf ... ajugi sa si obosesti ... iti incarci bateriile si o iei de la capat!

TOTI PUTEM SA DAM BIR CU FUGITII SI SA NU NE ASUMAM RESPONSABILITATEA PENTRU ACTIUNILE FAPTELOR / VORBELOR NOASTRE!

Dupa acest lung email plictisitor, concluzia este urmatoarea: Incepe sa lupti pentru ceeae ce vrei, insista, si in final obtine rezultatele vrute!

DEX-ul...hmmm...parca am auzit de el! Numai ca viata nu se traieste ca in carte si, cu atat mai putin, "ca la carte"! In schimb, viata fiecaruia dintre noi poate fi un subiect de carte, cu bune si rele, cu tristeti si bucurii, cu sperante si dezamagiri, cu iubiri curate si implinite, cu iubiri furate, interzise iar uneori...imposibile!Iar asta tine, cred eu, si de DESTIN!

De la: Simply_i, la data 2009-02-19 14:15:14

De la: ionut_savu68@yahoo.com, la data 2009-02-18 18:49:52Buna seara Vivianne

Cred ca nu m-am facut indeajuns inteles, afirmand individul este construit sa acceada spre cat mai multe realizari in viata asta[daca nu va mai exista inca una].De acea este indicat sa cauti,sa traiesti,sa gresesti,sa o iei din nou de la inceput,indiferent cum te simti intr-un moment s-au altul al vieti tale.Daca noi oameni nu am fi cautat noul in decursul milioanelor de ani,am fi ramas la stadiul de primate{este o alta teorie de analizat}

Ai perfecta dreptate cu analiza codului genetic,dar inca suntem la inceputuri cu descoperirea lui si nu stiu cat se transmite de la individ la individ,pentru ca o generatie sa performeze.

Mi-a facut placere sa discut cu o persoana care chiar stie sa analizeze,sa fie deschisa in comunicare si mi-ar place sa mai discutam pe subiecte diferite.

CONCLUZIA ta nu ar fi - ca si a mea, de fapt - ca EXISTA ''o carte a destinului''?

Chiar Biblia este o astfel de carte, la nivelul omenirii. Ceea ce este scris in ea s-a intamplat, se intampla si va avea loc cu certitudine, INDIFERENT DE DECIZIILE NOASTRE.

... indiferent de DECIZIILE noastre???

Indiferent de deciziile noastre LUMEA SE VA SFARSI! Doar ca IN FUNCTI DE DECIZIILE NOASTRE, fiecare dintre noi VOM TRECE INTR-O NOUA VIATA - mai buna, SPIRITUALA (!), sau una mai rea, PUR MATERIALA (!) in care ne vom ''manca ficatii'' !?!?!?

DESTINUL este gata scris, DACA AVEM DE TRAIT 5, 10 SAU 77 ani ESTE SCRIS DINAINTE de a putea lua noi o decizie! Insa DECIZIILE NE APARTIN, in sensul ca acele cai ce le vom urma de-alungul labirintului acestei vieti ... doar noi putem sa facem pasii aceia pentru noi, si nimeni altcineva.

EU de exemplu, oricat am cautat, si orice persoana as fi gasit, CUM sa o determin sa ia niste decizii? Aceste DECIZII ii apartin! Daca unii dintre noi putem sa iertam greseli ce altii ni le-au facut, si sa mergem mai departe, cum sa-i faci pe altii insa sa-si ierte propriile greseli - CUM? Doar ei se pot impaca cu ei insisi, iar asta cere TIMP. La fel cum si noua ne trebuie timp...

Fiecare lucru isi are timpul sau.
Se pare ca exista o matrice a timpului in fiecare celula, in fiecare lucru, in fiecare relatie.
Doar ca nu trebuie sa ne temem, de si pentru absolut NIMIC

Bune sau rele, fiecare lucru are un rost, doar ca NOI vom alege propriu-ne drum in propriu DESTIN

aha ok deci tu aici spui defapt ca eu de exemplu am de trait sa zicem 74 de ani da ?...daca mi se nazare intr`o zi pe la 45 sa imi tai venele sau sa ma arunc de pe bloc in CAP...ca sa fie moarte sigura...ce zici de asta ?...e destinul nu ?...nu va mai bazati pe destin...cei care fac asta sunt slabi de inger si nu e bine ...iar simply_i tu de unde stii ca ce e scris in biblie e adevarat ? biblia s-a scris acum mult timp si din punctul meu de vedere inseamna NIMIC...nu sunt ateu...dar eu cred DOAR in Dumnezeu..nu in biserica..nici in preoti violatori care cand stai in casa cu o ruda moarta si sa zicem ca ai o situatie financiara mai proasta..daca nu ii dai bani asa te lasa si nu iti inmormanteaza ruda...religiile sunt doar un mod prin care cei de "sus" ne controleaza...ganditi-va daca nu ar fi fost ideea asta de biserica sa mearga lumea sa se roage..cati oameni s-ar sinucide pe zi ?..pentru ca nu mai stau cu gandul la "lasa ca ma duc la biserica si ma rog..si Dumnezeu ma ajuta"...cam asta e parerea mea...buh-bye :>

intamplarea face ca am primit o "lovitura emotionala" tocmai cand nu m-am asteptat si mi-a fost aproape imposibil sa imi revin... dar dupa aceasta traire am devenit un alt om si acuma pot sa zic ca sunt fericit EU cu MINE! Am constientizat ceea ce sunt eu in acest moment, ceea ce vreau sa fiu, si cum sa ajung sa fiu ceea ce vreau sa fiu.

Toate cele zise mai sus le aplic in viata de zi cu zi! Uneori imi iese, iar alteori nu ... dar daca dau gres atunci incerc din nou ... si tot asa... practica e mama invataturii ;) nu este usor, dar nici imposibil!

PS: un sut in fund reprezinta un pas inainte, si chiar daca intalnesti un dezavantaj incearca sa il transformi intr-un avantaj desi nu intotdeauna se poate acest lucru.

"Eu cred că suntem singuri în Univers şi trebuie să descoperim noi înşine un sens în viaţă” Yalom

As vrea sa va multumesc tuturor celor care a-ti participat la discutia asta,ma bucur sa vad ca mai exista oameni care au curajul sa intervina, cu o parere si in alt gen de discutie, decat cele sexuale....indiferent de opiniile voastre, eu le respect.....

Incercati sa va imaginati ca intr-o zi Dumnezeu ar veni in fata voastra si v-ar intreba:"Ce iti doresti?" - ce a-ti raspunde?

De cate ori am avut speta asta in minte si am incercat sa imi induc starea din acel moment, am realizat ca toate "nevoile" mele, dorintele, care pareau candva din cele mai arzatoare, ar pali,nu ar mai avea nici o valoare, e ca si cand ne aducem aminte de dorintele noastre din copilarie si radem in sinea noastra, de cat de nesimnificative erau.....
Cred ca, alergam toata viata dupa himere si dupa implinirea unor vise care de fapt nu ne vor implini si nu ne vor inalta niciodata spiritul!
Dar, deasemeni, foarte adevarat, este si faptul ca, visul iti creaza un tel, o dorinta de a merge inainte oricat de greu ar fi, te face sa vezi doar maretia muntilor, nu si drumul pe care il ai de urcat pana in varful lui....
Dar, cel mai puternic sentiment dintre toate cate exista si cel care ne opreste din fuga dupa himere, dandu-ne un tel real si chiar, implinindu-l sa nu mai cauti altul,este iubirea pentru TOT CE ESTE;
Doar acest sentiment este in stare sa iti implineasca viata atat de mult, incat, tu, incetezi sa existi, sa doresti, sa cauti,sa vrei, pentru ca deja TU esti toate acestea.
Eu I-as raspunde, ca asta imi doresc,... sa imi dea capacitatea de a iubi intr-atat incat inima mea sa nu mai doara dupa himere!

“Cât dor, câtă suferinţă! O durere care e acolo, zumzăie neîntrerupt sub membrana subţire a existenţei”.Yalom

http://www.youtube.com/watch?v=MEgCQJ3gnEA

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată... "
(I Corinteni. 13, 8), Apostolul Pavel

O seara frumoasa tuturor!

De la: vivianne_sand, la data 2009-02-19 22:04:35"Eu cred că suntem singuri în Univers şi trebuie să descoperim noi înşine un sens în viaţă” Yalom

As vrea sa va multumesc tuturor celor care a-ti participat la discutia asta,ma bucur sa vad ca mai exista oameni care au curajul sa intervina, cu o parere si in alt gen de discutie, decat cele sexuale....indiferent de opiniile voastre, eu le respect.....

Incercati sa va imaginati ca intr-o zi Dumnezeu ar veni in fata voastra si v-ar intreba:"Ce iti doresti?" - ce a-ti raspunde?

De cate ori am avut speta asta in minte si am incercat sa imi induc starea din acel moment, am realizat ca toate "nevoile" mele, dorintele, care pareau candva din cele mai arzatoare, ar pali,nu ar mai avea nici o valoare, e ca si cand ne aducem aminte de dorintele noastre din copilarie si radem in sinea noastra, de cat de nesimnificative erau.....
Cred ca, alergam toata viata dupa himere si dupa implinirea unor vise care de fapt nu ne vor implini si nu ne vor inalta niciodata spiritul!
Dar, deasemeni, foarte adevarat, este si faptul ca, visul iti creaza un tel, o dorinta de a merge inainte oricat de greu ar fi, te face sa vezi doar maretia muntilor, nu si drumul pe care il ai de urcat pana in varful lui....
Dar, cel mai puternic sentiment dintre toate cate exista si cel care ne opreste din fuga dupa himere, dandu-ne un tel real si chiar, implinindu-l sa nu mai cauti altul,este iubirea pentru TOT CE ESTE;
Doar acest sentiment este in stare sa iti implineasca viata atat de mult, incat, tu, incetezi sa existi, sa doresti, sa cauti,sa vrei, pentru ca deja TU esti toate acestea.
Eu I-as raspunde, ca asta imi doresc,... sa imi dea capacitatea de a iubi intr-atat incat inima mea sa nu mai doara dupa himere!

“Cât dor, câtă suferinţă! O durere care e acolo, zumzăie neîntrerupt sub membrana subţire a existenţei”.Yalom

http://www.youtube.com/watch?v=MEgCQJ3gnEA

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată... "
(I Corinteni. 13, 8), Apostolul Pavel

O seara frumoasa tuturor!

ok deci chestia asta pe care o spune Irvin Yalom are doua intelesuri...primu` ar fi faptul ca suntem singuri in Univers ca si civilizatie...si al doilea ca suntem singuri la modul "neajutorati"...daca se refera la faptul ca suntem singuri in univers ca si civilizatie ..nu ii dau dreptate...sunt probabil sute de miliarde de galaxii in univers...in fiecare galaxie e cel putzin o planeta...mi se pare absurd sa spui ca suntem singuri cand sansele ca o alta civilizatie sa existe sunt de 99,9%...daca cumva gresesc si este vorba de cel de-al doilea inteles...ii dau dreptate...iar vivianne...spiritul se poate inalta la nivele la care nici nu ai crezut ca exista...doar ca din pacate pentru a-ti duce spiritul acolo trebuie sa te droghezi sau sa faci ca mine sa iei niste pastile carora nu le pot spune numele ca nu vreau sa fac reclama negativa gen pe site :))...senzatia e inexplicabila oricum si pur si simplu vedeam lumea asa cum nu e...absolut nimik nu ma putea face sa`mi schimb starea de fericire maxima si gandirea cum ca nimeni nu`mi vrea raul si toata lumea e buna...din pacate efectul a durat doar 6 ore dupa care am indurat o insomnie grava de vreo 2 zile...dar nu`i panica...se poate intampla oricui.. :)

cypcy?? sa fie vorba de oradea? sau merg in zona iasului? :-)
el a plecat la arad... drum lung pana acolo, sper sa ajung si eu vara asta p'acolo si in toata zona vestului (salbatic) haha

stateam si ma gandeam cat de dispusa as fi sa fac schimbarea asta radicala pentru un barbat, daca as putea sa ma mut intr'un alt oras la sute de km de casa/familie/prieteni.. sa am o viata cu el.
cred ca as fi f dispusa sa fac asta in cazul in care EL ar fi totul pt mine si reciproca sa fie valabila! :-)

ps: nimic nu e ceea ce pare, asa'i?
:-)

Promotia zilei pe Kuponiada.ro
Alege una din gentile David Jones Summer (White sau Black) la doar 32 lei in loc de 90 lei