Curiozitate sau dragoste?
Pagina 1 din 1

De la: ofing, la data 2009-05-28 08:29:52Problema ta e o prostie. O negare e eului. Principiul libertatii este acela de a face ce simti. Interventia rationalului implica o conformare claustrofoba in normele impuse. Ramine frustrarea si nemultumirea. De ce traiesti? Sa te negi? Sa acumulezi frustrari? Problema ta tine de educatia primita, de lasitatea de a-ti asuma consecintele deciziilor, de o preventie aberanta tip drobul de sare. Teama, frica de a lua decizii anticipind consecintele esecului,adica o gindire negativa, suprima din start naturalul. E cazul de a-ti face o analiza profunda a filozofiei tale, a te elibera de prejudecati, a te lasa condusa de instincte. De ce exita atractia intre sexe? E un joc biochimic natural in scopul procrearii.Prima atractie, e definitorie, apoi prin cunoastere se eleveaza nivelul de compatibilitate spirituala. Deci, aceste asa zis curiozitati infrinate sunt sanse ratate.Nu trebuie sa mai plingi dupa ele. Altfel te degradezi in lasitate. Judecatile ulterioare sunt lamentar penibile. Fii libera! Face simti!

De la: DMark, la data 2009-05-28 20:52:35

De la: ofing, la data 2009-05-28 08:29:52Problema ta e o prostie. O negare e eului. Principiul libertatii este acela de a face ce simti. Interventia rationalului implica o conformare claustrofoba in normele impuse. Ramine frustrarea si nemultumirea. De ce traiesti? Sa te negi? Sa acumulezi frustrari? Problema ta tine de educatia primita, de lasitatea de a-ti asuma consecintele deciziilor, de o preventie aberanta tip drobul de sare. Teama, frica de a lua decizii anticipind consecintele esecului,adica o gindire negativa, suprima din start naturalul. E cazul de a-ti face o analiza profunda a filozofiei tale, a te elibera de prejudecati, a te lasa condusa de instincte. De ce exita atractia intre sexe? E un joc biochimic natural in scopul procrearii.Prima atractie, e definitorie, apoi prin cunoastere se eleveaza nivelul de compatibilitate spirituala. Deci, aceste asa zis curiozitati infrinate sunt sanse ratate.Nu trebuie sa mai plingi dupa ele. Altfel te degradezi in lasitate. Judecatile ulterioare sunt lamentar penibile. Fii libera! Face simti!

1 Folosesti concepte pe care le pot înţelege o mica parte din cei de pe forum .
2 Sfatul tau... tocmai ai pus un elev de clasa a 8-a sa dea BAC-ul .

De la: myoryk, la data 2009-02-23 13:06:55buna tuturor. nu sunt de mult pe acest forum dar m-am gandit sa deschid si eu nou topic pentru a afla cateva pareri/comentarii la situatia cu care ma confrunt. as putea spune ca "problema" mea dureaza de vreo 3 ani. am inceput sa vorbesc cu un baiat pe care il cunosteam de vreo 6 ani (acum sunt 9 ani) si care mi-a placut din prima clipa numai ca nu a fost sa fie nimic intre noi. eu eram o copila si vedeam lucrurile ca pe o joaca. il apreciam din multe puncte de vedere si chiar l am luat ca model in viata... am urmat aceeasi facult ca si el nu pentru a-l cuceri (caci nu am tinut asa strans legatura) ci pentru ca cei ce ma inconjurau il ridicau undeva pe un pedestal (lucru care s-a dovedit ulterior adevarat in multe privinte). in momentul in care am inceput sa fim ceva mai mult decat amici am constatat ca imi place mai mult decat ma asteptam (imi mai placuse inainte de cineva foarte mult insa din pacate am aflat ca el era o "iluzie" lucru care m-a marcat ulterior). dupa cateva intalniri el a incercat sa devenim si mai apropiati lucru care nu l am permis din teama de a nu ma "lega" cu totul de cineva asa ca am disparut pur si simplu din viata lui fara a-i da nici o explicatie. imi era frica sa mai sufar din dragoste dar prea tarziu.... deja sufeream (ma indragostisem). dupa un an si ceva am reluat legatura si m a invitat la mare... unde m am indragostit din nou de el (sunt sigura ca m am indragostit pentru ca mi-am raspuns la intrebari gen "unde mi-e jumatatea?" - raspuns: "a fost langa mine si am ratat-o"). nu s-a intamplat nimic intre noi in ciuda sentimentelor noastre tot din lipsa mea de curaj. dupa 2 luni m-am hotarat sa-i spun ce simt pentru el la care el mi-a raspuns "lasa-ma sa ma gandesc". raspuns care m a speriat si m-a facut sa ma arunc intr-o relatie cu un om mimunat (sa nu credeti ca cel de care eram indragostita nu este un om special) din partea caruia am avut tot sprijinul. insa am facut o mare greseala.... m-am bazat doar pe sentimentele lui nu si pe ale mele. intre timp primul tip a intrat si el intr o relatie care dureaza si acum. a mea s-a sfarsit la inceputul acestui an.
am tinut legatura cu cel de care am fost indragostita. mi-a spus ca nu poate spune ca este fericit in relatia pe care o are dar ca nici nu are motive suficient de serioase pentru a iesi din ea. stie ce am simtit pentru el fiindca i am spus. sunt constienta ca nu ii pot cere nimic si cu atat mai putin nu pot incerca sa-l recuceresc (nu mi-ar place sa fiu in locul prietenei lui). am momente in care imi doresc sa fie langa mine si momente in care cred ca este mai bine sa il las in pace. in ultimul timp am inceput sa nu-l mai sun dar sunt sigura ca daca trece mai mult timp fara sa-l bag in seama va gasi el motive sa o faca (destul de rar ce-i drept dar mi s-a mai intamplat).
ce parere aveti? pur si simplu ma confrunt doar cu acea curiozitate de a afla ce am pierdut sau inca mai simt ceva de odinioara pentru el?
multumesc anticipat pentru parerile voastre

De la: DMark, la data 2009-05-30 21:22:39

De la: gabi8ma, la data 2009-05-29 22:22:16

De la: DMark, la data 2009-05-28 20:52:35

De la: ofing, la data 2009-05-28 08:29:52Problema ta e o prostie. O negare e eului. Principiul libertatii este acela de a face ce simti. Interventia rationalului implica o conformare claustrofoba in normele impuse. Ramine frustrarea si nemultumirea. De ce traiesti? Sa te negi? Sa acumulezi frustrari? Problema ta tine de educatia primita, de lasitatea de a-ti asuma consecintele deciziilor, de o preventie aberanta tip drobul de sare. Teama, frica de a lua decizii anticipind consecintele esecului,adica o gindire negativa, suprima din start naturalul. E cazul de a-ti face o analiza profunda a filozofiei tale, a te elibera de prejudecati, a te lasa condusa de instincte. De ce exita atractia intre sexe? E un joc biochimic natural in scopul procrearii.Prima atractie, e definitorie, apoi prin cunoastere se eleveaza nivelul de compatibilitate spirituala. Deci, aceste asa zis curiozitati infrinate sunt sanse ratate.Nu trebuie sa mai plingi dupa ele. Altfel te degradezi in lasitate. Judecatile ulterioare sunt lamentar penibile. Fii libera! Face simti!

1 Folosesti concepte pe care le pot înţelege o mica parte din cei de pe forum .
2 Sfatul tau... tocmai ai pus un elev de clasa a 8-a sa dea BAC-ul .

asa-i marc mama ca toti de pe aici om fi ceva analfabeti

Nu stiu unde mi-a fost mintea cand am scris aici, cred ca se regulau intre ei neuronii. Hai sa ma corectez...
1 Vroiam sa zic sa folosesti si tu cuvinte uzuale nu termeni sofisticati.
2 Ramane valabil.

p.s. alege tu pedeapsa @gabi8ma

De la: DMark, la data 2009-05-31 00:28:20

De la: gabi8ma, la data 2009-05-31 00:21:21acum nu pot sa-ti spun marc decat ca am un zambet f larg pe fata

Cred ca am facut o greseala fatala . Pot sa ma razgandesc ?!

De la: myoryk, la data 2009-02-23 13:06:55buna tuturor. nu sunt de mult pe acest forum dar m-am gandit sa deschid si eu nou topic pentru a afla cateva pareri/comentarii la situatia cu care ma confrunt. as putea spune ca "problema" mea dureaza de vreo 3 ani. am inceput sa vorbesc cu un baiat pe care il cunosteam de vreo 6 ani (acum sunt 9 ani) si care mi-a placut din prima clipa numai ca nu a fost sa fie nimic intre noi. eu eram o copila si vedeam lucrurile ca pe o joaca. il apreciam din multe puncte de vedere si chiar l am luat ca model in viata... am urmat aceeasi facult ca si el nu pentru a-l cuceri (caci nu am tinut asa strans legatura) ci pentru ca cei ce ma inconjurau il ridicau undeva pe un pedestal (lucru care s-a dovedit ulterior adevarat in multe privinte). in momentul in care am inceput sa fim ceva mai mult decat amici am constatat ca imi place mai mult decat ma asteptam (imi mai placuse inainte de cineva foarte mult insa din pacate am aflat ca el era o "iluzie" lucru care m-a marcat ulterior). dupa cateva intalniri el a incercat sa devenim si mai apropiati lucru care nu l am permis din teama de a nu ma "lega" cu totul de cineva asa ca am disparut pur si simplu din viata lui fara a-i da nici o explicatie. imi era frica sa mai sufar din dragoste dar prea tarziu.... deja sufeream (ma indragostisem). dupa un an si ceva am reluat legatura si m a invitat la mare... unde m am indragostit din nou de el (sunt sigura ca m am indragostit pentru ca mi-am raspuns la intrebari gen "unde mi-e jumatatea?" - raspuns: "a fost langa mine si am ratat-o"). nu s-a intamplat nimic intre noi in ciuda sentimentelor noastre tot din lipsa mea de curaj. dupa 2 luni m-am hotarat sa-i spun ce simt pentru el la care el mi-a raspuns "lasa-ma sa ma gandesc". raspuns care m a speriat si m-a facut sa ma arunc intr-o relatie cu un om mimunat (sa nu credeti ca cel de care eram indragostita nu este un om special) din partea caruia am avut tot sprijinul. insa am facut o mare greseala.... m-am bazat doar pe sentimentele lui nu si pe ale mele. intre timp primul tip a intrat si el intr o relatie care dureaza si acum. a mea s-a sfarsit la inceputul acestui an.
am tinut legatura cu cel de care am fost indragostita. mi-a spus ca nu poate spune ca este fericit in relatia pe care o are dar ca nici nu are motive suficient de serioase pentru a iesi din ea. stie ce am simtit pentru el fiindca i am spus. sunt constienta ca nu ii pot cere nimic si cu atat mai putin nu pot incerca sa-l recuceresc (nu mi-ar place sa fiu in locul prietenei lui). am momente in care imi doresc sa fie langa mine si momente in care cred ca este mai bine sa il las in pace. in ultimul timp am inceput sa nu-l mai sun dar sunt sigura ca daca trece mai mult timp fara sa-l bag in seama va gasi el motive sa o faca (destul de rar ce-i drept dar mi s-a mai intamplat).
ce parere aveti? pur si simplu ma confrunt doar cu acea curiozitate de a afla ce am pierdut sau inca mai simt ceva de odinioara pentru el?
multumesc anticipat pentru parerile voastre

De la: myoryk, la data 2009-02-23 13:06:55buna tuturor. nu sunt de mult pe acest forum dar m-am gandit sa deschid si eu nou topic pentru a afla cateva pareri/comentarii la situatia cu care ma confrunt. as putea spune ca "problema" mea dureaza de vreo 3 ani. am inceput sa vorbesc cu un baiat pe care il cunosteam de vreo 6 ani (acum sunt 9 ani) si care mi-a placut din prima clipa numai ca nu a fost sa fie nimic intre noi. eu eram o copila si vedeam lucrurile ca pe o joaca. il apreciam din multe puncte de vedere si chiar l am luat ca model in viata... am urmat aceeasi facult ca si el nu pentru a-l cuceri (caci nu am tinut asa strans legatura) ci pentru ca cei ce ma inconjurau il ridicau undeva pe un pedestal (lucru care s-a dovedit ulterior adevarat in multe privinte). in momentul in care am inceput sa fim ceva mai mult decat amici am constatat ca imi place mai mult decat ma asteptam (imi mai placuse inainte de cineva foarte mult insa din pacate am aflat ca el era o "iluzie" lucru care m-a marcat ulterior). dupa cateva intalniri el a incercat sa devenim si mai apropiati lucru care nu l am permis din teama de a nu ma "lega" cu totul de cineva asa ca am disparut pur si simplu din viata lui fara a-i da nici o explicatie. imi era frica sa mai sufar din dragoste dar prea tarziu.... deja sufeream (ma indragostisem). dupa un an si ceva am reluat legatura si m a invitat la mare... unde m am indragostit din nou de el (sunt sigura ca m am indragostit pentru ca mi-am raspuns la intrebari gen "unde mi-e jumatatea?" - raspuns: "a fost langa mine si am ratat-o"). nu s-a intamplat nimic intre noi in ciuda sentimentelor noastre tot din lipsa mea de curaj. dupa 2 luni m-am hotarat sa-i spun ce simt pentru el la care el mi-a raspuns "lasa-ma sa ma gandesc". raspuns care m a speriat si m-a facut sa ma arunc intr-o relatie cu un om mimunat (sa nu credeti ca cel de care eram indragostita nu este un om special) din partea caruia am avut tot sprijinul. insa am facut o mare greseala.... m-am bazat doar pe sentimentele lui nu si pe ale mele. intre timp primul tip a intrat si el intr o relatie care dureaza si acum. a mea s-a sfarsit la inceputul acestui an.
am tinut legatura cu cel de care am fost indragostita. mi-a spus ca nu poate spune ca este fericit in relatia pe care o are dar ca nici nu are motive suficient de serioase pentru a iesi din ea. stie ce am simtit pentru el fiindca i am spus. sunt constienta ca nu ii pot cere nimic si cu atat mai putin nu pot incerca sa-l recuceresc (nu mi-ar place sa fiu in locul prietenei lui). am momente in care imi doresc sa fie langa mine si momente in care cred ca este mai bine sa il las in pace. in ultimul timp am inceput sa nu-l mai sun dar sunt sigura ca daca trece mai mult timp fara sa-l bag in seama va gasi el motive sa o faca (destul de rar ce-i drept dar mi s-a mai intamplat).
ce parere aveti? pur si simplu ma confrunt doar cu acea curiozitate de a afla ce am pierdut sau inca mai simt ceva de odinioara pentru el?
multumesc anticipat pentru parerile voastre