Rabdare in timp sau timp in rabdare?
Pagina 1 din 4

In primul rand, inainte de a intra in problema as dori sa fac un fel de Intro' care nu are legatura cu subiectul dar cred ca utila pentru cei care NU sunt persoane dornice de publicitate ca mine, si spun asta pentru ca, am observat ca se practica intens critica "literara" pe site-uri de genul asta si nu zic ca ar fi un lucru rau, dezbaterile din punctul meu de vedere pe o anumita tema duc la formarea, mai mult sau mai putin, a unui punct de vedere cat mai aproape de adevar si, de ce nu, poate in timp a unui caracter sau mod de a gandi.....dar critica si dezbaterea sunt doua cuvinte cu sensuri si intelesuri diferite, daca se doreste a se creea un profil de atotstiutor atunci se apeleaza la critica, dar si critica poate fi de mai multe feluri si daca nu stapanesti foarte bine jocurile de cuvinte poti sa ajungi sa te balacesti intr-o spuma de noroi, improscandu-i pe cei care nu au un vocabular "elevat" de cartier sa devina irascibili, deviind astfel de la ideea initiala de a construi ceva impreuna, dezbaterea, pe de alta parte, este o forma prin care un anumit subiect propune o tema asupra caruia se pot aduce argumente pro sau contra, finalul fiind acela de a concluziona cat mai clar si pe subiect la tema dezbatuta,scopul fiind, nu de a da sfaturi subiectului ci de a se rezuma tema intr-o sinteza de argumente pro sau contra.
Deci, ca si o concluzie, cei care doresc, sau care simt ca da inteligenta afara din ei, ii rog sa se adreseze la diverse site-uri de critica specializate pe diverse teme si sa-i lase pe cei ca noi , care dorim sa facem dezbateri si atat, fara scopul de a ne arata "muschii" cranieni, in lumea asta obscura si stramta a inculturi si inadaptarii sociale.

Revenind la tema de dezbatere, poate multi dintre voi se vor intreba ce draqu mai vrea si asta, si fara sa par patetica sau pesimista as vrea sa spun ca de ceva vreme incoace, parca trezindu-ma dintr-un vis am reusit sa realizez ca, de fapt, nu am realizat mai nimic pana la varsta asta, desi oamenii din jur imi spun " pai ai un job super ok, ai o casa unde sa stai(desi nu-i a ta, dar macar e ieftina), ai si timp liber pentru activitati extra-job, ai sanatate,nu ai facut compromisuri pentru a obtine diverse favoruri,etc....." ok dar simt ca nu e de ajuns, zilele trecute m-am intors din provincie foarte dezamagita, vazand ca diversi colegi,prieteni, cunostinte, de varsta mea pana acum au reusit sa-si intemeieze o familie, poate un copil, casa lor,din astea...iar eu>>>>, ma simt exclusa din peisaj si cu cat trec anii incepe sa-mi placa viata mea de a fi singura, fara obligatii,fara griji familiale..., e mai mult o placere egoista, sadica si simt ca ajunge sa devina un viciu care pune stapanire pe cotidian, transformandu-se intr-o letargie bolnavicioasa dar cu un gust dulce de libertate.
Ai mei mereu imi spun " ai rabdare ca va veni si timpul tau" desi incep sa vad in ochii lor, parca dezamagirea ca nu am "un rost", uneori parca si frustararea din privirea lor ma darama si incep sa simt ca parca nici ei nu mai cred intr-o stabilitate a vietii mele, iar ironiile tipic familiale de genul "lasa ca-i mai bine ca tine, decat ca noi, de sarbatori atat de aglomerati cu plansete de copii, nasi,fini,etc" incep sa-mi dea accese de furie maxima, apasand la maxim pe acceleratie, parca dorind sa-mi ajung din urma un destin pe care mi l-am creeat in minte cand eram copil, dar nerealizat in timp....
Uneori imi vin in minte idei de a cauta un "sponsor" asa cum se practica, dar ma trezesc repede dandu-mi seama ca si pentru asta ai nevoie de aptitudini native,si imi amintesc vorbele parintilor mei de cand eram mica ca odata ce ai pierdut drumul te bucuri si de o poteca si acum imi dau seama la ce se refereau sau poate nu asta era sensul dat de ei atunci, dar se potriveste de minune cu situatia actuala.
Mi-am dorit o cariera, o stabilitate financiara, mi-am dorit un caracter si o personalitate puternica, sa nu depind de nimeni in viata, sa pot sa decid asupra mea oricand si la orice ora, uneori am uitat ca sunt femeie si mi-am creeat o imagine de atotputernica, dar cu ce pret?
Am fost azi sa pun si eu un bilet la loto, dar fara succes din cauza imbulzelii de la usa si asta mai mult impinsa de diversi amici care ma tot animau sa fac asta, desi eu nu cred in jocurile de noroc...dar in drum spre casa imi tot aparea un gand "la ce bun, atatia bani, daca tu cand deschizi usa, vezi totul asa cum ai lasat ca atunci cand ai plecat si nu e nimeni care sa te salute sau sa-ti faca program de plimbare,de timp liber....." si ma uimeam pe mine gandindu-ma ca tare ciudata mai sunt,cand toti din jurul meu isi doresc cu ardoare si pun acatiste pentru castigul cel mare, eu nu-mi doresc asta...si poate la asta se refera zicala aia ca banii nu aduc fericirea ...continuata probabil de una ca si Monica Columbeanu , dar o intretin....
Cum e viata voastra, exista similitudini cu a mea? va este teama de timp, mai reusiti sa aveti rabdare pentru a realiza ceva? Faceti compromisuri cu partenerul vostru in sensul ca desi nu va place de el/ea il acceptati ca sa nu ajungeti in starea mea de frustrare?

De la: Marchizul_de_Sade, la data 2009-04-26 14:43:32In primul rand, inainte de a intra in problema as dori sa fac un fel de Intro' care nu are legatura cu subiectul dar cred ca utila pentru cei care NU sunt persoane dornice de publicitate ca mine, si spun asta pentru ca, am observat ca se practica intens critica "literara" pe site-uri de genul asta si nu zic ca ar fi un lucru rau, dezbaterile din punctul meu de vedere pe o anumita tema duc la formarea, mai mult sau mai putin, a unui punct de vedere cat mai aproape de adevar si, de ce nu, poate in timp a unui caracter sau mod de a gandi.....dar critica si dezbaterea sunt doua cuvinte cu sensuri si intelesuri diferite, daca se doreste a se creea un profil de atotstiutor atunci se apeleaza la critica, dar si critica poate fi de mai multe feluri si daca nu stapanesti foarte bine jocurile de cuvinte poti sa ajungi sa te balacesti intr-o spuma de noroi, improscandu-i pe cei care nu au un vocabular "elevat" de cartier sa devina irascibili, deviind astfel de la ideea initiala de a construi ceva impreuna, dezbaterea, pe de alta parte, este o forma prin care un anumit subiect propune o tema asupra caruia se pot aduce argumente pro sau contra, finalul fiind acela de a concluziona cat mai clar si pe subiect la tema dezbatuta,scopul fiind, nu de a da sfaturi subiectului ci de a se rezuma tema intr-o sinteza de argumente pro sau contra.
Deci, ca si o concluzie, cei care doresc, sau care simt ca da inteligenta afara din ei, ii rog sa se adreseze la diverse site-uri de critica specializate pe diverse teme si sa-i lase pe cei ca noi , care dorim sa facem dezbateri si atat, fara scopul de a ne arata "muschii" cranieni, in lumea asta obscura si stramta a inculturi si inadaptarii sociale.

Revenind la tema de dezbatere, poate multi dintre voi se vor intreba ce draqu mai vrea si asta, si fara sa par patetica sau pesimista as vrea sa spun ca de ceva vreme incoace, parca trezindu-ma dintr-un vis am reusit sa realizez ca, de fapt, nu am realizat mai nimic pana la varsta asta, desi oamenii din jur imi spun " pai ai un job super ok, ai o casa unde sa stai(desi nu-i a ta, dar macar e ieftina), ai si timp liber pentru activitati extra-job, ai sanatate,nu ai facut compromisuri pentru a obtine diverse favoruri,etc....." ok dar simt ca nu e de ajuns, zilele trecute m-am intors din provincie foarte dezamagita, vazand ca diversi colegi,prieteni, cunostinte, de varsta mea pana acum au reusit sa-si intemeieze o familie, poate un copil, casa lor,din astea...iar eu>>>>, ma simt exclusa din peisaj si cu cat trec anii incepe sa-mi placa viata mea de a fi singura, fara obligatii,fara griji familiale..., e mai mult o placere egoista, sadica si simt ca ajunge sa devina un viciu care pune stapanire pe cotidian, transformandu-se intr-o letargie bolnavicioasa dar cu un gust dulce de libertate.
Ai mei mereu imi spun " ai rabdare ca va veni si timpul tau" desi incep sa vad in ochii lor, parca dezamagirea ca nu am "un rost", uneori parca si frustararea din privirea lor ma darama si incep sa simt ca parca nici ei nu mai cred intr-o stabilitate a vietii mele, iar ironiile tipic familiale de genul "lasa ca-i mai bine ca tine, decat ca noi, de sarbatori atat de aglomerati cu plansete de copii, nasi,fini,etc" incep sa-mi dea accese de furie maxima, apasand la maxim pe acceleratie, parca dorind sa-mi ajung din urma un destin pe care mi l-am creeat in minte cand eram copil, dar nerealizat in timp....
Uneori imi vin in minte idei de a cauta un "sponsor" asa cum se practica, dar ma trezesc repede dandu-mi seama ca si pentru asta ai nevoie de aptitudini native,si imi amintesc vorbele parintilor mei de cand eram mica ca odata ce ai pierdut drumul te bucuri si de o poteca si acum imi dau seama la ce se refereau sau poate nu asta era sensul dat de ei atunci, dar se potriveste de minune cu situatia actuala.
Mi-am dorit o cariera, o stabilitate financiara, mi-am dorit un caracter si o personalitate puternica, sa nu depind de nimeni in viata, sa pot sa decid asupra mea oricand si la orice ora, uneori am uitat ca sunt femeie si mi-am creeat o imagine de atotputernica, dar cu ce pret?
Am fost azi sa pun si eu un bilet la loto, dar fara succes din cauza imbulzelii de la usa si asta mai mult impinsa de diversi amici care ma tot animau sa fac asta, desi eu nu cred in jocurile de noroc...dar in drum spre casa imi tot aparea un gand "la ce bun, atatia bani, daca tu cand deschizi usa, vezi totul asa cum ai lasat ca atunci cand ai plecat si nu e nimeni care sa te salute sau sa-ti faca program de plimbare,de timp liber....." si ma uimeam pe mine gandindu-ma ca tare ciudata mai sunt,cand toti din jurul meu isi doresc cu ardoare si pun acatiste pentru castigul cel mare, eu nu-mi doresc asta...si poate la asta se refera zicala aia ca banii nu aduc fericirea ...continuata probabil de una ca si Monica Columbeanu , dar o intretin....
Cum e viata voastra, exista similitudini cu a mea? va este teama de timp, mai reusiti sa aveti rabdare pentru a realiza ceva? Faceti compromisuri cu partenerul vostru in sensul ca desi nu va place de el/ea il acceptati ca sa nu ajungeti in starea mea de frustrare?

ce mesajjjjjjjjjjjjj ...vrei o parere ...una sincera : esti nevorbita rau

De la: NFS_83, la data 2009-04-27 22:20:19

De la: Marchizul_de_Sade, la data 2009-04-26 14:43:32In primul rand, inainte de a intra in problema as dori sa fac un fel de Intro' care nu are legatura cu subiectul dar cred ca utila pentru cei care NU sunt persoane dornice de publicitate ca mine, si spun asta pentru ca, am observat ca se practica intens critica "literara" pe site-uri de genul asta si nu zic ca ar fi un lucru rau, dezbaterile din punctul meu de vedere pe o anumita tema duc la formarea, mai mult sau mai putin, a unui punct de vedere cat mai aproape de adevar si, de ce nu, poate in timp a unui caracter sau mod de a gandi.....dar critica si dezbaterea sunt doua cuvinte cu sensuri si intelesuri diferite, daca se doreste a se creea un profil de atotstiutor atunci se apeleaza la critica, dar si critica poate fi de mai multe feluri si daca nu stapanesti foarte bine jocurile de cuvinte poti sa ajungi sa te balacesti intr-o spuma de noroi, improscandu-i pe cei care nu au un vocabular "elevat" de cartier sa devina irascibili, deviind astfel de la ideea initiala de a construi ceva impreuna, dezbaterea, pe de alta parte, este o forma prin care un anumit subiect propune o tema asupra caruia se pot aduce argumente pro sau contra, finalul fiind acela de a concluziona cat mai clar si pe subiect la tema dezbatuta,scopul fiind, nu de a da sfaturi subiectului ci de a se rezuma tema intr-o sinteza de argumente pro sau contra.
Deci, ca si o concluzie, cei care doresc, sau care simt ca da inteligenta afara din ei, ii rog sa se adreseze la diverse site-uri de critica specializate pe diverse teme si sa-i lase pe cei ca noi , care dorim sa facem dezbateri si atat, fara scopul de a ne arata "muschii" cranieni, in lumea asta obscura si stramta a inculturi si inadaptarii sociale.

Revenind la tema de dezbatere, poate multi dintre voi se vor intreba ce draqu mai vrea si asta, si fara sa par patetica sau pesimista as vrea sa spun ca de ceva vreme incoace, parca trezindu-ma dintr-un vis am reusit sa realizez ca, de fapt, nu am realizat mai nimic pana la varsta asta, desi oamenii din jur imi spun " pai ai un job super ok, ai o casa unde sa stai(desi nu-i a ta, dar macar e ieftina), ai si timp liber pentru activitati extra-job, ai sanatate,nu ai facut compromisuri pentru a obtine diverse favoruri,etc....." ok dar simt ca nu e de ajuns, zilele trecute m-am intors din provincie foarte dezamagita, vazand ca diversi colegi,prieteni, cunostinte, de varsta mea pana acum au reusit sa-si intemeieze o familie, poate un copil, casa lor,din astea...iar eu>>>>, ma simt exclusa din peisaj si cu cat trec anii incepe sa-mi placa viata mea de a fi singura, fara obligatii,fara griji familiale..., e mai mult o placere egoista, sadica si simt ca ajunge sa devina un viciu care pune stapanire pe cotidian, transformandu-se intr-o letargie bolnavicioasa dar cu un gust dulce de libertate.
Ai mei mereu imi spun " ai rabdare ca va veni si timpul tau" desi incep sa vad in ochii lor, parca dezamagirea ca nu am "un rost", uneori parca si frustararea din privirea lor ma darama si incep sa simt ca parca nici ei nu mai cred intr-o stabilitate a vietii mele, iar ironiile tipic familiale de genul "lasa ca-i mai bine ca tine, decat ca noi, de sarbatori atat de aglomerati cu plansete de copii, nasi,fini,etc" incep sa-mi dea accese de furie maxima, apasand la maxim pe acceleratie, parca dorind sa-mi ajung din urma un destin pe care mi l-am creeat in minte cand eram copil, dar nerealizat in timp....
Uneori imi vin in minte idei de a cauta un "sponsor" asa cum se practica, dar ma trezesc repede dandu-mi seama ca si pentru asta ai nevoie de aptitudini native,si imi amintesc vorbele parintilor mei de cand eram mica ca odata ce ai pierdut drumul te bucuri si de o poteca si acum imi dau seama la ce se refereau sau poate nu asta era sensul dat de ei atunci, dar se potriveste de minune cu situatia actuala.
Mi-am dorit o cariera, o stabilitate financiara, mi-am dorit un caracter si o personalitate puternica, sa nu depind de nimeni in viata, sa pot sa decid asupra mea oricand si la orice ora, uneori am uitat ca sunt femeie si mi-am creeat o imagine de atotputernica, dar cu ce pret?
Am fost azi sa pun si eu un bilet la loto, dar fara succes din cauza imbulzelii de la usa si asta mai mult impinsa de diversi amici care ma tot animau sa fac asta, desi eu nu cred in jocurile de noroc...dar in drum spre casa imi tot aparea un gand "la ce bun, atatia bani, daca tu cand deschizi usa, vezi totul asa cum ai lasat ca atunci cand ai plecat si nu e nimeni care sa te salute sau sa-ti faca program de plimbare,de timp liber....." si ma uimeam pe mine gandindu-ma ca tare ciudata mai sunt,cand toti din jurul meu isi doresc cu ardoare si pun acatiste pentru castigul cel mare, eu nu-mi doresc asta...si poate la asta se refera zicala aia ca banii nu aduc fericirea ...continuata probabil de una ca si Monica Columbeanu , dar o intretin....
Cum e viata voastra, exista similitudini cu a mea? va este teama de timp, mai reusiti sa aveti rabdare pentru a realiza ceva? Faceti compromisuri cu partenerul vostru in sensul ca desi nu va place de el/ea il acceptati ca sa nu ajungeti in starea mea de frustrare?

ce mesajjjjjjjjjjjjj ...vrei o parere ...una sincera : esti nevorbita rau

Mai mult ca sigur .

"esti nevorbita rau "....hmmm....si cum reusesti sa-ti dai seama de asta ....poate ne impartasesti din aptitudinile tale para-psihologice si in felul asta pot spune ca nu a trecut ziua in van si am mai invatat ceva

oricat de infantil ti se pare,apreciez astfel de mesaje si nu pentru ca ai spus ca iti place "omul", ci pentru ca iau nota de critica din finalul lui si mai ales felul in care stii sa faci asta.

De la: Marchizul_de_Sade, la data 2009-04-28 10:53:20"ai face bine sa alegi ce vrei tu,nu ce vor altii"
Niciodata nu am ales ce au vrut altii,poate si din cauza asta sunt considerata "oaia neagra", pentru ca intotdeauna am fost o rebela si am facut numai ce am vrut eu...mesajul meu nu a fost dilema de a alege intre bani, cariera si stabilitate familiala ci am vrut sa relev faptul ca oricat de puternica as fi, la un moment dat imi dau seama, desi o recunosc rar si de cele mai multe ori tacit, ca am nevoie de cineva,ca sunt situatii care ma depasesc si ca nu inteleg de ce imi vine greu sa spun ca uneori ca am nevoie de ajutor (nu psihiatric :P) ....nu scriu pe forumul asta sau altele pentru ca as avea nevoie de un sfat ci pentru ca sunt convisa ca sunt persoane ca si mine care trec prin aceleasi experiente.Povestea este un fapt real, dar nu asta ma defineste pe mine ca persoana, este doar o mica parte din ceea ce sunt eu ca individ.....

iubito ... nush de ce, dar asa imi vine sa iti spun. Ai dreptate, nu esti singura tipa puternica si cu toate bifele puse a propos de cariera, bani etc
Cel care ti-a spus ca esti nevorbita, nu s-ar putea sa o fi nimerit putin? Foarte bine ca scrii pe forum - poate fi un soi de exorcizare :), dar eu zic, asta pentru ca si fac, sa vorbesti cu cei care iti sunt aproape si te iubesc. Pentru ca ei te cunosc cel mai bine. Cand ma pandalizez si nu imi mai place de mine, ma duc la "psihanalizat" la prieteni, aia care ma stiu si in fata carora nu pot coafa situatia. Ei ma si consoleaza, dar ma si pleznesc cand e cazul, iar la final am capul mai usor si apare si solutia.
Nu trebuie sa iti faci o familie etc doar ca sa fii inclusa in peisajul conventional al altora. trebuie sa afli de ce ai ales peisajul tau (poate pentru ca pe asta l-ai luat de-a gata), dar mai ales afla de ce ramai il el asa cum zici tu egoist ...
Toata lumea are nevoie de cineva alaturi... m-am prins si eu la un moment dat. Si atunci am facut revolutie ... am lasat-o mai moale cu serviciul, am fost mult mai atenta la cei din jurul meu si o gramada de alte chestii bune ca in povesti, iar acum imi place din nou de mine. Si, in plus, mi-am folosit puterea si m-am uitat in ochii unui barbat, i-am spus ca am nevoie de el si ca il omor daca n-o sa ma iubeasca. Si o face, ne mai poticnim, nu curge doar lapte si miere, dar nici nu imi pare rau dupa viata netraita.

Sfaturi ...
1. o fi sunat a sfat ce am scris, dar intentia mea era sa te fac sa privesti lucrurile din alt unghi ... cred ca ai facut-o ...
2. la prieteni nu ma duc dupa sfaturi, de precizia lor am nevoie! nu ma lasa sa o dau cotita cu mine insami. iar solutia imi apartine numai mie.
Si a propos de prieteni - probabil ca ai tai sunt doar amici cu care ai multe in comun, in afara de incredere.
Ma gandesc, nu dau cu parul, ca problema pusa de tine in discutie tine tocmai de incredere. Nu ai avut incredere niciodata sau ti-a fost inselata. Sau nu ai incredere in tine in peisajul privat si asta te face vulnerabila. Eu cred ca esti un ghem de dragoste si daruire. Nu-l mai tine ascuns, scoate-l la vedere!
Chestiunea sta asa! Suntem destepte, ne facem treaba si ne castigam banii! 8 - 10 ore pe zi. Restul, daca continuam sa fim destepte si deschise, inseamna timp pentru trait, bine sau rau, cu bucurii sau suturi in fund.

NO COMMENT!!!, poate pentru prima data pe un forum ....TOUCHE....ai luat ghemul!, mai incercam odata?

De la: Marchizul_de_Sade, la data 2009-04-28 15:27:10se pare ca facem un trio de minune.....ma stimuleaza astfel de discutii poatem facem un toppic impreuna...sau un Debate pe un subiect anume!!! faceam asta in facultate si era chiar interesant

hai ca ma dau si eu un pic in barci si imi exprim parerea... obiectiva sper eu... si fara concluzie finala pentru ca, pur si simplu, iti apartine...

- dupa cuvintele pe care le folosesti, tonul (intre ghilimele) si virgulele multe de la re-re-re-exemplificari si adaugiri intru claritatea imaginii pe care vrei sa ne-o descrii deduc ca esti o tipa citita, educata si fff introspectiva - ma regaseam si eu in asta acum cativa ani

- daca e sa-ti vorbesc din perspectiva mea de acum cativa ani, ti-as spune ca mi se pare ca inca e bine sa te bucuri de viata si sa te cunosti mai bine pe zi ce trece, sa poti sa citesti la orice ora, sa poti sa dai televizorul pe ce program vrei, sa dai muzica, cat de tare sau incet vrei, sa nu speli farfuria din chiuveta in seara asta ci sa o lasi pe maine dimineatza etc. etc. etc. si ti-as mai fi zis: BRAVO TIE!!!

- daca e sa-ti vorbesc acum, dupa ce m-am mai schimbat, dupa ce viata mea s-a mai schimbat, dupa ce m-am "dedublat" si nu mai sunt eu cea mai importanta... as zice ca e trist ca ai atatea de zis si nu ai cu cine sau nu ai gasit cu cine sa stai de vorba, e trist simplul fapt ca te gandesti la asta... cred ca tinzi mai mult sper meditatie, sper visare in viata personala decat spre actiune sau macar acceptarea unei actiuni facuta inspre tine...

- nu am idei preconcepute despre nimeni si cu atat mai putin despre straini... (inca ) dar daca la 28 de ani gandesti cum gandeam eu la 18-19... poate ca timpul a trecut rabdator peste tine, asteptand sa te schimbi sau sa treci la un alt nivel...

- poate, prin firea ta, cel mai bun lucru pentru tine ar fi sa ramai asa cum esti... daca asta te face fericita... dar un lucru iti spun sigur... poate, sa speram ca nu daca va fi cazul, vei regreta ca te-ai maritat sau ca ai stat cu un barbat prea mult timp si nu merita... dar NICIODATA nu vei regreta ca ai facut un copil... DACA vei stii cum sa-l cresti...

cam atat pot eu sa-ti spun... multa bafta!

Cu siguranta mai sunt si pesoane care iti impartasesc parerea cum ca desi te crezi puternic si plin de avant ai nevoie de cineva care sa-ti fie alaturi.Intr-o oarecare masura sunt si eu in situatia ta,desi sunt mai tanar fiind inca student, uneori simt lipsa cuiva care sa-mi fie alaturi pentru ca nu intotdeauna se intampla sa fiu implicat intr-o relatie si pe deasupra nici nu sunt amatorul relatiilor platonice, doar asa de dragul de a fi 2 la numar.Incerc sa-mi fac curaj si imi spun ca situatia prin care trec si in care am nevoie de sprijinul EI e doar temporara si ca in curand poate lucrurile se vor schimba. La mine merge, inca.

dupa cuvintele pe care le folosesti, tonul (intre ghilimele) si virgulele multe de la re-re-re-exemplificari si adaugiri intru claritatea imaginii pe care vrei sa ne-o descrii deduc ca esti o tipa citita, educata si fff introspectiva - ma regaseam si eu in asta acum cativa ani

- daca e sa-ti vorbesc din perspectiva mea de acum cativa ani, ti-as spune ca mi se pare ca inca e bine sa te bucuri de viata si sa te cunosti mai bine pe zi ce trece, sa poti sa citesti la orice ora, sa poti sa dai televizorul pe ce program vrei, sa dai muzica, cat de tare sau incet vrei, sa nu speli farfuria din chiuveta in seara asta ci sa o lasi pe maine dimineatza etc. etc. etc. si ti-as mai fi zis: BRAVO TIE!!!

- daca e sa-ti vorbesc acum, dupa ce m-am mai schimbat, dupa ce viata mea s-a mai schimbat, dupa ce m-am "dedublat" si nu mai sunt eu cea mai importanta... as zice ca e trist ca ai atatea de zis si nu ai cu cine sau nu ai gasit cu cine sa stai de vorba, e trist simplul fapt ca te gandesti la asta... cred ca tinzi mai mult sper meditatie, sper visare in viata personala decat spre actiune sau macar acceptarea unei actiuni facuta inspre tine...

- nu am idei preconcepute despre nimeni si cu atat mai putin despre straini... (inca ) dar daca la 28 de ani gandesti cum gandeam eu la 18-19... poate ca timpul a trecut rabdator peste tine, asteptand sa te schimbi sau sa treci la un alt nivel...

- poate, prin firea ta, cel mai bun lucru pentru tine ar fi sa ramai asa cum esti... daca asta te face fericita... dar un lucru iti spun sigur... poate, sa speram ca nu daca va fi cazul, vei regreta ca te-ai maritat sau ca ai stat cu un barbat prea mult timp si nu merita... dar NICIODATA nu vei regreta ca ai facut un copil... DACA vei stii cum sa-l cresti...



lumineaza-ma te rog asupra unui aspect, daca faci un copil iti creste IQ ul ca eu cam asta am inteles, ca pe tine la 21 de ani viata te-a cam "conjugat" .... .....oricum ..eu am o intrebare tu ai recitit ce ai scris? ca esti in afara toppicului cu totul, nu prea ai legatura cu subiectul....

"poate, prin firea ta, cel mai bun lucru pentru tine ar fi sa ramai asa cum esti... daca asta te face fericita... dar un lucru iti spun sigur... poate, sa speram ca nu daca va fi cazul" ...

la ultima fraza cer explicatii suplimentare , ca desi, sunt bruneta ma simt cam blonda in fata orgasmului tau intelectual si pot afirma ca atunci cand am citit ce ai postat tu, mi-am ars retina intelectuala si singurul neuron a fugit tragandu-se de par tipind ca nu mai vrea sa gandeasca sau mai explicit a fugit intr-un cotlon al creierului, asemenea unei blonde infrigurate, care a auzit ca in coltul camerei sunt 90 grade

- Am citit ce ati scris pe aici si am vazut ca ati atins un punct extrem de important ... cel al increderii.
Incredere in prieteni, incredere in amici ... de ce nu incredere in oameni in general. Am scris cu ceva timp in urma un eseu in care am atins acest aspect ... cel al increderii, cu toate ca eu vorbeam in acel eseu despre onestitate si integritate. Am s-o postez si aici ... cu rugamintea ca cei pe care nu ii intereseaza acest aspect al vietii sa sara doar peste aceasta postare.


Citeam intr-o carte de dezvoltare personala si leadership, ca liderul evolueaza pe o fundatie de INCREDERE. Adica trebuie sa prezinte incredere. Daca prezinti incredere esti credibil. Iar onestitatea, cinstea si intregritatea sunt componentele necesare pentru obtinerea increderii..
In fiecare zi auzim despre promisiuni incalcate, inselaciune, musamalizarea adevarului, renuntarea la principii. Mark Twain spunea: “intotdeauna sa facem ce este drept. Asta ii va face pe unii recunoscatori iar pe ceilalti ii va lasa cu gura cascata.”
Cinstea si integritatea sunt printre cele mai frecvent amintite valori.
Insa unii cred ca acestea sunt ca si hainele. Le imbraci si le dezbraci asa cum vrei … cum ai interesul. Poti sa te comporti diferit la servici, in afaceri, acasa ca si cum cinstea ar fi diferita in functie de ipostaze sau context sau circumstante.
Eu cred ca cinstea este ca si sarcina. Ori esti un om cinstit, onest, integru … ori nu esti. La fel cum ori esti gravida ori nu esti. Nu se poate sa fii putin gravida sau partial gravida. Esti sau nu esti! … Esti cinstit sau nu esti cinstit. Nu se poate sa fii intr-un fel acasa si altfel in afaceri. Intr-un fel cu familia si altfel cu strainii. Daca esti schimbator, inseamna ca joci acest rol cand vrei, cand iti comvine … rolul cinstitului.
Daca doar joci acest rol din cand in cand … atunci cand esti privit sau cand crezi ca este comvenabil … ar putea crea comfuzie in interiorul tau; ceva inauntrul tau ar putea intreba “cine sunt eu cu adevarat?” … pentru ca cinstea nu este schimbatoare! …
Adevaratul nostru caracter se arata dupa modul in care rezistam la lacomie si frica. Alegerile pe care le facem in momentele tensionate scot la iveala profunzimile caracterului nostru.
Bunica mea, o femeia extraordinara, cea care pot spune ca m-a crescut de fapt pana la o anumita varsta … imi spunea deseori ca fiecare om porneste din sine. De aici pot zice ca un mod de a ne masura propriul nivel al cinstei si integritatii este acela de a determina cat ii credem pe ceilalti … daca ii credem. Noi vedem lumea asa cum suntem.
Daca noi suntem corecti, nici nu ne trece prin cap ca cel cu care vorbim ar putea fi altfel. Se poate sa mai fim inselati cateodata. Insa continua sa crezi in oameni, pentru ca adevaratii oameni de valoare vor aparea, iar acestia vor aprecia integritatea si corectitudinea noastra. Cu siguranta ca atunci vom fi cu mult mai rasplatiti.
Daca noi avem comvingerea ca ceilalti sunt in majoritate necinstiti si nu-si tin cuvantul … dezvaluie mai mult caracterul nostru decat al lor. Multi nici nu-si dau seama cum recunosc oamenii cu caracter indoielnic, de ce ii evit. Ei “binevoitorii” care sunt “realisti” … ei STIU ca toata lumea vrea doar sa profite, ca toti umbla numai sa faca nereguli si inselatorii, ei stiu ca toata lumea minte. Da , da … ai dreptate zic, dar tocmai cu acesti “realisti” nu vreau sa am de-a face, exact pe ei vreau eu ii evit!
Stiti care sunt cele mai mari riscuri pe care ti le asumi cand minti? … Riscul NU este ca ceilalti sa nu te creada. Riscul este ca ai putea ajunge TU sa nu mai crezi pe nimeni! …
Si inca ceva ... prefer sa ma astept la ce este mai bun, mai corect ... si sa ma insel sau sa fiu inselat ... decat sa ma astept la ce este mai rau ... si sa am dreptate! ... dar voi? ...

De la: supermiki, la data 2009-04-29 08:39:56 - Mark Twain spunea: “intotdeauna sa facem ce este drept. Asta ii va face pe unii recunoscatori iar pe ceilalti ii va lasa cu gura cascata.”

Si inca ceva ... prefer sa ma astept la ce este mai bun, mai corect ... si sa ma insel sau sa fiu inselat ... decat sa ma astept la ce este mai rau ... si sa am dreptate! ... dar voi? ...

In replica la Mark Twain - "Nu lasa propirul simt moral sa te impiedice in a face ceea ce trebuie" - personaj al lui Asimov

Si eu am ales increderea in ceilalti nu numai din printzip, dar si pentru asa viata este muuult mai usoara. Si rasplata a venit. Unii oameni ma considera cam fraiera si cam idealista, dar altii, dupa ce o vreme m-au privit piezis, ma catalogheaza ceva de genul "o gura de aer proaspat" Pe primii ii ignor, de ultimiii ma bucur.

da, lucrurile exacte nu prea au farmec, potrivirile in schimb...

Promotia zilei pe Kuponiada.ro
Alege una din gentile David Jones Summer (White sau Black) la doar 32 lei in loc de 90 lei