cred ca cele mai la obiect raspunsuri ar putea sa le dea cuplurile care sunt impreuna si se inteleg chiar si dupa 20, 30 sau 40 de ani de convietuire...
in ceea ce ma priveste, sunt de acord cu cei ce mizeaza pe sinceritate; cred ca este cel mai NATURAL, dar si cel mai COMOD comportament.
o minciuna, iti face mai mereu viata amara, in primul rand tie, ca trebuie s-o tii minte...asta deja devine un stres; daca dai de banuit, vei fi anchetat periodic si pe nepregatite; nu mai zic ce se intampla daca iese la suprafata...
in al doilea rand, @argus, parca tu ziceai ca trebuie ascunse numai minciunile mici; aici parca te-as contrazice: minciunile mici sunt primele cu care te dai de gol, pentru ca le consideri neimportante si nu le tii minte; in schimb, una grava, care stii ca poate pune cruce relatiei, pe-aia te chinuiesti s-o ascunzi in asa fel incat pana la urma o treci la "adevaruri", adica te convingi s-o crezi si tu.
de dorit ar fi sa nu ai asemenea lucruri de ascuns, dar daca sunt, fii macar destept si sterge urmele bine de tot.
apoi, cred ca un alt secret ar fi maleabilitatea: lasa unu de la el, azi, lasa si celalalt, maine; nu trebuie sa se mearga pe principii fixiste, ca de ex: "esti femeie, trebuie sa taci din gura (mereu)"; eu, un cuplu, il vad ca pe o echipa; e adevarat ca de cele mai multe ori, deciziile finale trebuie luate de barbat, dar in urma unor discutii in care sa fie analizate faptele si nu orgoliile.
parerea mea este ca ceea ce distruge multe relatii este lupta pt preluarea controlului, control care trebuie detinut de cel mai matur; eu mai am din cand in cand, accese de-astea de barbatie

si secretul e sa mi se dea dreptate pe moment, sa ma cred si eu sefa un pic asa, pt ca dupa aia, amandoi suntem constienti cine 'conduce vaporul", adica el; este important sa te simti din cand in cand la carma, chiar daca o faci doar asa, doar sa te infoi in pene; mai important, este ca celalalt sa-si dea seama de asta si sa-ti faca si tie "catarul", ca sa nu te simti fraier.
ei, dar asta e un capitol cu multe increngaturi si sunt multe, multe de spus; poate ii iau la un interogatoriu si pe ai mei, ca au la activ vreo 32 de ani de "munca in echipa" si se inteleg de minune; n-a fost mereu numai lapte si miere (cand eram mici, eu si my brother, mai ieseau discutii), dar de vreo 15 ani incoace, rar am mai auzit tonuri ridicate in casa.
deci, o sa revin cu pareri.