Povesti de adormit copii
Pagina 1 din 40

ca intotdeauna o sa incep eu :P ...printre cele mai cunoscute pilde zen propun acest dialog scurt, atribuit inteleptului Josshu.
Un discipol il intreaba:
- Invatatorule, binevoieste si spune-mi, care este povestea adevarata a buddhismului?
- Ti-ai ispravit masa? a intrebat inteleptul.
- Da, stapane, tocmai acum.
- Atunci du-te si spala vasul

De la: areku, la data 2009-07-24 17:41:39ma gandeam sa fac un topic unde sa puteti pune povestioarele ce le ati auzit in copilarie...pot fi luate de oriunde...si postate aici...
lectura plecuta :P

Pt cei care au mai multa rabdare:


Fiul cel mare al unui intelept oficial chinez de odinioara, un adolescent destinat sa preia candva, in viitor, functia tatalui sau, trebuia sa stea pe langa tatal sau pentru a invata din exemplul acestuia. Totusi, la un moment dat a cerut permisiunea de a pleca intr-o lunga calatorie initiatica, argumentand ca de la tatal sau a invatat foarte mult si ca nu prea mai are ce sa invete, si ca el considera ca posibilitatea de a invata si de la alti intelepti l-ar ajuta sa se dezvolte mai amplu si mai armonios. Tatal sau a spus ca urma sa raspunda acestei cereri in ziua urmatoare.
Meditand indelung asupra acestui subiect., inteleptul oficial si-a dat seama ca mintea fiului sau depasea cu mult asteptarile cuvenite varstei fiului; totusi, nu era inca pe deplin convins de maturitatea gandirii fiului sau, asa ca s-a hotarat sa-l supuna unui test.
A doua zi in zori, imbracat in haine de ceremonie, l-a convocat pe fiul sau in pavilionul oficial al palatului sau, unde urma ca cei doi sa stea de vorba singuri si nestingheriti, dupa ce oficialul a contramandat tot ceea ce aveau ei amandoi de facut in acea zi. Explicandu-i fiului sau ca el nu era pe deplin convins de intelepciunea gandirii sale, i-a spus ca poate pleca in calatorie doar daca reuseste sa aduca la indeplinire o insarcinare dificila.
- Uita-te in curte, de-abia a rasarit soarele. Cererea iti va fi indeplinita daca tu singur, doar cu puterea mintii tale, vei reusi – fara a folosi forta - sa ma determini sa ies in curte pana nu se face amiaza. Iti atrag atentia ca intr-o vara atat de calduroasa nici nu ma gandesc sa ies in soarele asta puternic la amiaza, asa incat ai sanse cu atat mai mari sa ma convingi cu cat reusesti s-o faci mai repede, pana-i inca racoare.
Cu o plecaciune respectuoasa, fiul sau i-a raspuns ca va medita si va incerca sa indeplineasca testul, apoi s-a asezat pe podea in fata tatalui sau, ramanand acolo cu privirea fixa atintita inainte.
Dupa mai multe ore in care statusera amandoi nemiscati, inteleptul incepuse sa se indoiasca serios de posibilitatea indeplinirii sarcinii, el nevazand nici o posibilitate, si-i parea rau ca nu-i daduse fiului sau o insarcinare mai usoara drept test, dar statea in continuare nemiscat, pentru a nu-si perturba fiul si a nu-i rapi astfel nici o farama din sansa pe care i-o oferise (in fond si din acest exemplu era de invatat o lectie, nu-i asa?!?).
Pe cand amiaza se apropia cu repeziciune, fiul iesi din nemiscare si, facand o adanca plecaciune in fata tatalui sau, ii spuse ca ACEA insarcinare, pe care o primise, era tare grea, si ca el nu credea ca ar putea-o aduce la indeplinire, dar ca, daca tatal sau ar binevoi sa iasa pana in curte, el promitea ca - desi timpul ramas era tare scurt - sa faca in asa fel incat pana la amiaza tatal sau sa intre inapoi in cladire.
Fierband de manie la gandul unei stratageme atat de stangace si intrebandu-se oare ce l-a determinat pe fiul sau sa creada ca – pentru un scop atat de nobil ca testarea fiului sau – el n-ar fi putut suporta arsita amiezii (mai ales ca nu mai erau prea multe minute pana la amiaza) si vrand sa vada PANA UNDE mergea obraznicia fiului sau, inteleptul se invoi si iesi in curte in plin soare.
In acel moment fiul sau facu in fata parintelui sau cea mai adanca si mai umila plecaciune de pina atunci si il ruga sa confirme ca inca nu era amiaza si ca el, fiul sau, nefolosind decat istetimea mintii sale, il determinase sa iasa in curte, si inca la amiaza, cand pana si inteleptul considerase ca sansele tanarului erau cele mai mici.
Zambind usurat cand a constatat contrastul intre ceea ce gandise el si starea reala de fapt, inteleptul oficial confirma ca tanarul indeplinise insarcinarea pe care o primise si ca deci acesta putea pleca in calatorie, dupa care se grabi sa scape de razele nemiloase ale soarelui, intrand inapoi in cladire.
In clipa urmatoare fiul sau se arunca la picioarele sale si, cerandu-i iertare ca il deranjeaza din nou, il ruga sa faca inca o confirmare, si anume ca, urmare a felului in care procedase tanarul, INCA nu era amiaza iar ei erau in acel moment inapoi in cladire, si ca deci tanarul indeplinise nu numai insarcinarea pe care i-o daduse tatal sau drept test, ci si promisiunea facuta de el, de tanar, in cadrul testului, deci ca isi respectase cuvantul dat si angajamentul asumat.


Cu toata lungimea ei sper ca aceasta istorioara sa va fi trezit un zambet, si poate n-ar fi inutil sa constatam inca o data cat de intortocheat gandesc orientalii si ce modalitati subtile de rezolvare a problemelor abordeaza, precum si cata rabdare depun pt rezolvarea acestor probleme – si va rog sa constatati ca tanarul nu a afirmat categoric nimic fals (singurul lucru fals este precedat de “cred ca”).

"Pt cei care au mai multa rabdare:"

chiar ca...

Gata, copii; Momentan "o tai", ca inca nu mi-am rezolvat corespondenta (decat in procent infim). Poate reusesc sa revin mai tarziu aici pe forum...

De la: Haps, la data 2009-07-24 21:11:02mie mi s-a tot spus cand eram mic: invata la scoala ca atunci cand o sa fii mare o sa ai masini si case multe si o sa le-o tragi multor femei

Si eu sunt de acord cu tine cind te referi la carucioarele de la supermarket.Ca de abia mai le inping saracele femei asa"s de grele

Aceasta este o converstatie adevarata care s-a petrecut la linia de ajutor a Word Perfect. Operatorul a fost concediat dupa aceasta discutie insa nimeni nu-l poate invinui.

Operator: "Ridge Hall, asistenta cu clientul; cu ce va pot ajuta?"
Client: "Da, pai, am probleme cu WordPerfect."
Operator: "Ce fel de probleme?"
Client: "Pai, in timp ce scriam, dintr-o data mi-au fugit cuvintele"
Operator: "Au fugit?"
Client: "Da, au disparut"
Operator: "Acum ce va apare pe ecran?"
Client: "Nimic"
Operator: "Nimic??"
Client: "Este gol; nu accepta nimic din ce scriu"
Operator: "Mai sunteti pe WordPerfect, sau ati iesit din program??"
Client: "Cum sa-mi dau seama?"
Operator: "Vedeti fereastra programului pe ecran??"
Client: "Ce-i aia fereastra?"
Operator: "Nu conteaza. Puteti sa miscati cursorul pe ecran?"
Client: "Pai nu exista niciun cursor: V-am zis, nu accepta nimic din ce tastez"
Operator: "Monitorul are un beculet care sa va indice daca e deschis??"
Client: "Ce e aia monitor?"
Operator: "Este chestia aia cu ecran care arata ca un televizor pe care va arata ce scrieti. Are jos o lumina micuta care sa va arate daca este deschis??"
Client: "Nu stiu"
Operator: "Atunci, uitati-va in spatele monitorului si vedeti unde duce cablul de alimentare. Il puteti vedea?"
Client: "Da, da, cred ca da"
Operator: "Perfect. Urmariti cablul si vedeti daca este in priza"
Client: "Da, este"
Operator: "Cand erati in spatele monitorului, ati vazut ca acolo erau doua cabluri in spate, nu doar unu??"
Client: "Nu"
Operator: "Pai, sunt doua. Va rog sa va uitati din nou in spate si sa gasiti cel de-al doilea cablu"
Client: "L-am gasit"
Operator: "Urmati-l si vedeti daca capatul celalalt este introdus corect in spatele computerului"
Client: "Nu ajung"
Operator: "Bine. Dar macar puteti vedea daca este introdus bine??"
Client: "Nu"
Operator: "Chiar daca incercati sa va aplecati mai mult tot nu vedeti??"
Client: "Nu vad nu pentru ca nu ajung la el ci pentru ca e intuneric"
Operator: "Intuneric?"
Client: "Da, lumina din birou e stinsa si singura lumina pe care o am vine de pe ferestra dar nu e de ajuns"
Operator: "Pai, va rog sa deschideti lumina pentru cateva minute"
Client: "Nu pot"
Operator: "Nu puteti? De ce??"
Client: "Pentru ca e pana de curent"
Operator: "Pana......... pana de curent?!?! Aha, mda, bine, am inteles acum care e problema. Mai aveti cutia in care a venit computerul si manualele de functionare??"
Client: "Da, le tin in dulap"
Operator: "Foarte bine. Luati-le, scoate computerul din priza, impachetati-l in cutie asa cum era cuand l-ati cumparat. Apoi duceti-l la magazinul de unde l-ati luat"
Client: "Chiar? Este chiar atat de grav?"
Operator: "Da, ma tem ca da"
Client: "Bine, atunci. Ce sa le spun??"
Operator: "Spuneti-le ca sunteti prea tampit pentru a avea un computer!!!!!"

Un discipol l-a intrebat pe maestrul sau:
- Unde ai sa fii peste o suta de ani?
- Am sa fiu bou si am sa stau pe malul unui rau, a raspuns invatatul.
Atunci discipolul l-a intrebat:
- Am sa pot veni cu tine?
- Daca vii cu mine, a raspuns inteleptul, nu uita sa iei o legatura zdravana de fân…

De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.

ai putea sa transformi una din amintiri intr o pilda?;;)..sau iti amintesti vreuna?

De la: areku, la data 2009-07-25 13:02:46

De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.

ai putea sa transformi una din amintiri intr o pilda?;;)..sau iti amintesti vreuna?

nu m-am considerat ever vreun invatat sau intelept sa produc pilde.
le consider oricum usor inutile, avand in vedere ca nu ne invatam minte decat dand personal cu capul de pragul de sus.

IAR nu mi-am rezolvat inca toata corespondenta, deci sunt "pe fuga"; asadar, ceva (olecuta) mai scurt:


Intr-un parc din China, pe un pod ce se arcuia elegant deasupra unui elesteu in care inotau lenes crapi aurii, stateau doi discipoli ai unui intelept, admirand pestii in timpul unei pauze de la invatatura.
Ca intr-o reverie, unul spuse incetisor:
- Ce fericiti trebuie sa fie pestii acestia!
Celalalt, mai lipsit de har si inciudat ca nu-i venea in minte nimic cat-de-cat potrivit, se rasti la primul:
- Vorbesti doar ca sa te afli in treaba! De unde poti tu, care nu esti peste, sa stii ce simt pestii?
Trezit din visare de tonul artagos si plin de ostilitate al celuilalt, primul discipol, privind printre ochii brusc ingustati, il intreba la randul sau pe un ton insinuant:
- Dar de unde poti tu, care nu esti eu, sa stii ca eu nu stiu ce simt pestii?

De la: daria_ta, la data 2009-07-26 22:20:12

De la: victorch52, la data 2009-07-26 22:13:15IAR nu mi-am rezolvat inca toata corespondenta, deci sunt "pe fuga"; asadar, ceva (olecuta) mai scurt:


Intr-un parc din China, pe un pod ce se arcuia elegant deasupra unui elesteu in care inotau lenes crapi aurii, stateau doi discipoli ai unui intelept, admirand pestii in timpul unei pauze de la invatatura.
Ca intr-o reverie, unul spuse incetisor:
- Ce fericiti trebuie sa fie pestii acestia!
Celalalt, mai lipsit de har si inciudat ca nu-i venea in minte nimic cat-de-cat potrivit, se rasti la primul:
- Vorbesti doar ca sa te afli in treaba! De unde poti tu, care nu esti peste, sa stii ce simt pestii?
Trezit din visare de tonul artagos si plin de ostilitate al celuilalt, primul discipol, privind printre ochii brusc ingustati, il intreba la randul sau pe un ton insinuant:
- Dar de unde poti tu, care nu esti eu, sa stii ca eu nu stiu ce simt pestii?

Hmm...eu las corespondenta pe maine dimineata! Noapte buna tuturor!

dragutz...asta imi aminteste de un citat...E atat de usor sa vezi in adancul oamenilor si nu ti ajuta la nimic...

Doi calugari tineri au facut impreuna juramantul de a nu se atinge niciodata de vreo femeie. Era un juramant neclintit, pe care l-au tinut vreme indelungata.
Intr-o zi, cand se aflau intr-o calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat sa o ajute sa treaca si ea peste apele involburate. Trebuia neaparat sa treaca dincolo, i-a lamurit ea, pentru a venit in ajutorul tatalui sau, care era bolnav. Fiind singura si neputincioasa, nu indraznea sa incerce.
Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo.


Cel de-al doilea a luat femeia in brate si, tinandu-se de o franghie, a dus-o pana la urma pe malul celalalt. Femeia i-a multumit si s-a indepartat in graba.

Cei doi calugari si-au vazut de drum. Au mers in tacere vreme de mai bine de un ceas. Deodata, primul calugar, care nu-si mai putea stapani mania, a pornit sa-si mustre tovarasul:
- Cum de ti-ai putut calca juramantul? Juramantul sfant pe care l-am facut impreuna? Nu te simti oare coplesit de rusine? Cum ai putut sa o iei in brate pe femeia aceea?

- Ia te uita, i-a raspuns celalalt. Te mai gandesti inca la ea?

asta a fost tare-dar f adevarata
situatii cu de astia se intalnesc la tot pasul

De la: Greenie, la data 2009-07-30 10:01:31

De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.

Legat de amintirile cu tata,
tin minte(fotografic) ca aveam nu mai mult de 2-3 ani cand ma ridica tata in palma lui si ma tinea in picioare si vedeam lumea intreaga la spusele lui, mai sus de atat nu puteam urca...
Acum, "sa vad lumea intreaga" a luat noi proportii....

Dureros pt mine...am exact aceeasi amintire...doar ca il "vad" si pe el razand...
Au trecut atat de multi ani de cand nu mai este...

De la: Greenie, la data 2009-07-30 10:06:53
Daria, nu ma intrista asa de dimineatza..
Ce pot sa spun in astfel de momente?
Sa ne dea Dumnezeu tuturor sanatate si putere de munca si ... sa fim bine, sa ne fie bine!

Hai sa alergam pe un camp cu flori, poate retraim si mai intens copilaria!