Povesti de adormit copii
Pagina 1 din 40

Toate forumurile » Femei » Povesti de adormit copii » Pagina 1 din 40


Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 >>
Sari la pagina:
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 24 Iulie 2009 la 17:41

ma gandeam sa fac un topic unde sa puteti pune povestioarele ce le ati auzit in copilarie...pot fi luate de oriunde...si postate aici...
lectura plecuta :P
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 24 Iulie 2009 la 17:43

ca intotdeauna o sa incep eu :P ...printre cele mai cunoscute pilde zen propun acest dialog scurt, atribuit inteleptului Josshu.
Un discipol il intreaba:
- Invatatorule, binevoieste si spune-mi, care este povestea adevarata a buddhismului?
- Ti-ai ispravit masa? a intrebat inteleptul.
- Da, stapane, tocmai acum.
- Atunci du-te si spala vasul
Haps Avatarul lui Haps
Citeaza Raspunde

Postat de Haps pe 24 Iulie 2009 la 21:11

mie mi s-a tot spus cand eram mic: invata la scoala ca atunci cand o sa fii mare o sa ai masini si case multe si o sa le-o tragi multor femei
victorch52 Avatarul lui victorch52
Citeaza Raspunde

Postat de victorch52 pe 24 Iulie 2009 la 21:43

De la: areku, la data 2009-07-24 17:41:39ma gandeam sa fac un topic unde sa puteti pune povestioarele ce le ati auzit in copilarie...pot fi luate de oriunde...si postate aici...
lectura plecuta :P



Pt cei care au mai multa rabdare:


Fiul cel mare al unui intelept oficial chinez de odinioara, un adolescent destinat sa preia candva, in viitor, functia tatalui sau, trebuia sa stea pe langa tatal sau pentru a invata din exemplul acestuia. Totusi, la un moment dat a cerut permisiunea de a pleca intr-o lunga calatorie initiatica, argumentand ca de la tatal sau a invatat foarte mult si ca nu prea mai are ce sa invete, si ca el considera ca posibilitatea de a invata si de la alti intelepti l-ar ajuta sa se dezvolte mai amplu si mai armonios. Tatal sau a spus ca urma sa raspunda acestei cereri in ziua urmatoare.
Meditand indelung asupra acestui subiect., inteleptul oficial si-a dat seama ca mintea fiului sau depasea cu mult asteptarile cuvenite varstei fiului; totusi, nu era inca pe deplin convins de maturitatea gandirii fiului sau, asa ca s-a hotarat sa-l supuna unui test.
A doua zi in zori, imbracat in haine de ceremonie, l-a convocat pe fiul sau in pavilionul oficial al palatului sau, unde urma ca cei doi sa stea de vorba singuri si nestingheriti, dupa ce oficialul a contramandat tot ceea ce aveau ei amandoi de facut in acea zi. Explicandu-i fiului sau ca el nu era pe deplin convins de intelepciunea gandirii sale, i-a spus ca poate pleca in calatorie doar daca reuseste sa aduca la indeplinire o insarcinare dificila.
- Uita-te in curte, de-abia a rasarit soarele. Cererea iti va fi indeplinita daca tu singur, doar cu puterea mintii tale, vei reusi – fara a folosi forta - sa ma determini sa ies in curte pana nu se face amiaza. Iti atrag atentia ca intr-o vara atat de calduroasa nici nu ma gandesc sa ies in soarele asta puternic la amiaza, asa incat ai sanse cu atat mai mari sa ma convingi cu cat reusesti s-o faci mai repede, pana-i inca racoare.
Cu o plecaciune respectuoasa, fiul sau i-a raspuns ca va medita si va incerca sa indeplineasca testul, apoi s-a asezat pe podea in fata tatalui sau, ramanand acolo cu privirea fixa atintita inainte.
Dupa mai multe ore in care statusera amandoi nemiscati, inteleptul incepuse sa se indoiasca serios de posibilitatea indeplinirii sarcinii, el nevazand nici o posibilitate, si-i parea rau ca nu-i daduse fiului sau o insarcinare mai usoara drept test, dar statea in continuare nemiscat, pentru a nu-si perturba fiul si a nu-i rapi astfel nici o farama din sansa pe care i-o oferise (in fond si din acest exemplu era de invatat o lectie, nu-i asa?!?).
Pe cand amiaza se apropia cu repeziciune, fiul iesi din nemiscare si, facand o adanca plecaciune in fata tatalui sau, ii spuse ca ACEA insarcinare, pe care o primise, era tare grea, si ca el nu credea ca ar putea-o aduce la indeplinire, dar ca, daca tatal sau ar binevoi sa iasa pana in curte, el promitea ca - desi timpul ramas era tare scurt - sa faca in asa fel incat pana la amiaza tatal sau sa intre inapoi in cladire.
Fierband de manie la gandul unei stratageme atat de stangace si intrebandu-se oare ce l-a determinat pe fiul sau sa creada ca – pentru un scop atat de nobil ca testarea fiului sau – el n-ar fi putut suporta arsita amiezii (mai ales ca nu mai erau prea multe minute pana la amiaza) si vrand sa vada PANA UNDE mergea obraznicia fiului sau, inteleptul se invoi si iesi in curte in plin soare.
In acel moment fiul sau facu in fata parintelui sau cea mai adanca si mai umila plecaciune de pina atunci si il ruga sa confirme ca inca nu era amiaza si ca el, fiul sau, nefolosind decat istetimea mintii sale, il determinase sa iasa in curte, si inca la amiaza, cand pana si inteleptul considerase ca sansele tanarului erau cele mai mici.
Zambind usurat cand a constatat contrastul intre ceea ce gandise el si starea reala de fapt, inteleptul oficial confirma ca tanarul indeplinise insarcinarea pe care o primise si ca deci acesta putea pleca in calatorie, dupa care se grabi sa scape de razele nemiloase ale soarelui, intrand inapoi in cladire.
In clipa urmatoare fiul sau se arunca la picioarele sale si, cerandu-i iertare ca il deranjeaza din nou, il ruga sa faca inca o confirmare, si anume ca, urmare a felului in care procedase tanarul, INCA nu era amiaza iar ei erau in acel moment inapoi in cladire, si ca deci tanarul indeplinise nu numai insarcinarea pe care i-o daduse tatal sau drept test, ci si promisiunea facuta de el, de tanar, in cadrul testului, deci ca isi respectase cuvantul dat si angajamentul asumat.


Cu toata lungimea ei sper ca aceasta istorioara sa va fi trezit un zambet, si poate n-ar fi inutil sa constatam inca o data cat de intortocheat gandesc orientalii si ce modalitati subtile de rezolvare a problemelor abordeaza, precum si cata rabdare depun pt rezolvarea acestor probleme – si va rog sa constatati ca tanarul nu a afirmat categoric nimic fals (singurul lucru fals este precedat de “cred ca”).
victorch52 Avatarul lui victorch52
Citeaza Raspunde

Postat de victorch52 pe 24 Iulie 2009 la 21:46

De la: Haps, la data 2009-07-24 21:11:02mie mi s-a tot spus cand eram mic: invata la scoala ca atunci cand o sa fii mare o sa ai masini si case multe si o sa le-o tragi multor femei



Cred ca "povestea" dumitale este nu numai mult mai succinta decat a mea, dar permite si sa desprinzi din ea invataturi mai multe si - mai ales - mai importante, fiind direct aplicabile.
Pacat ca (cel putin pt mine) SI POVESTEA ASTA se dovedeste a fi fantastica...
Haps Avatarul lui Haps
Citeaza Raspunde

Postat de Haps pe 24 Iulie 2009 la 21:47

"Pt cei care au mai multa rabdare:"

chiar ca...
Fosta membra Yuppy.ro Avatarul lui Fosta membra Yuppy.ro
Citeaza Raspunde

Postat de Fosta membra Yuppy.ro pe 24 Iulie 2009 la 21:48

De la: victorch52, la data 2009-07-24 21:46:59
De la: Haps, la data 2009-07-24 21:11:02mie mi s-a tot spus cand eram mic: invata la scoala ca atunci cand o sa fii mare o sa ai masini si case multe si o sa le-o tragi multor femei



Cred ca "povestea" dumitale este nu numai mult mai succinta decat a mea, dar permite si sa desprinzi din ea invataturi mai multe si - mai ales - mai importante, fiind direct aplicabile.
Pacat ca (cel putin pt mine) SI POVESTEA ASTA se dovedeste a fi fantastica...



Acum, pt ca eu am rabdare,ma intorc la lectura!
victorch52 Avatarul lui victorch52
Citeaza Raspunde

Postat de victorch52 pe 24 Iulie 2009 la 21:49

Gata, copii; Momentan "o tai", ca inca nu mi-am rezolvat corespondenta (decat in procent infim). Poate reusesc sa revin mai tarziu aici pe forum...
victorch52 Avatarul lui victorch52
Citeaza Raspunde

Postat de victorch52 pe 24 Iulie 2009 la 21:52

Pana nu plec, doar inca atat: SLAVA DOMNULUI ca citirea postarilor pe forum e facultativa, nimeni nu-i condamnat la lectura. DE ACEEA mi-am permis...
Fosta membra Yuppy.ro Avatarul lui Fosta membra Yuppy.ro
Citeaza Raspunde

Postat de Fosta membra Yuppy.ro pe 24 Iulie 2009 la 22:19

De la: Haps, la data 2009-07-24 21:11:02mie mi s-a tot spus cand eram mic: invata la scoala ca atunci cand o sa fii mare o sa ai masini si case multe si o sa le-o tragi multor femei
Si eu sunt de acord cu tine cind te referi la carucioarele de la supermarket.Ca de abia mai le inping saracele femei asa"s de grele
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 25 Iulie 2009 la 02:27

Doi croitori evrei munceau alaturi de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, intr-un cartier sarac din Londra. Croiau si coseau de dimineata pana seara, vorbind despre tot soiul de lucruri.
Unul dintre ei l-a intrebat pe celalalt:
- Iti iei concediu anul asta?
- Nu, a raspuns cel de-al doilea, dupa ce s-a gandit putin.
Amandoi au tacut. Ceva mai tarziu, cel de-al doilea a spus:
- Mi-am luat concediu in 1964.
- Ti-ai luat concediu in 1964? s-a mirat primul.
- Da.
Primul croitor, care nu-si amintea ca tovarasul lui sa fi lipsit vreodata de la lucru, l-a intrebat:
- Si unde ai fost in concediu?
- In India.
- In India?
- Da, am fost la vanatoare de tigri in Bengal.
- La vanatoare de tigri in Bengal? Tu?!


Croitorii nu mai lucrau, ci doar se uitau unul la altul. Al doilea dintre ei, cu aerul cel mai calm din lume, a inceput sa vorbeasca si iata ce a povestit:
- Am pornit in zori calare pe un elefant minunat, pe care mi-l imprumutase un print vestit. Inarmat cu patru pusti cu paturile de argint si insotit de o intreaga escorta de haitasi, am urcat pe un munte. Deodata un tigru urias s-a ridicat pe labele din spate in fata elefantului, scotand ragete inspaimantatoare; era cel mai mare tigru care fusese vazut vreodata in acel tinut din Bengal. Elefantul meu, speriat, a dat inapoi, eu am cazut in niste tufe pline de spini, iar tigrul s-a napustit asupra mea si m-a mancat.
- Te-a mancat zici?! a intrebat primul croitor, care ascultase totul cu ochii holbati de uimire.
- M-a mancat cu totul, pana la ultimul oscior.
- Ce tot insiri acolo? Nu te-a mancat niciun tigru, de vreme ce esti aici, in viata!
Atunci, cel de-al doilea croitor, luand acul si ata i-a spus primului:
- Asta numesti tu viata?
adi_tornado2004 Avatarul lui adi_tornado2004
Citeaza Raspunde

Postat de adi_tornado2004 pe 25 Iulie 2009 la 08:46

Aceasta este o converstatie adevarata care s-a petrecut la linia de ajutor a Word Perfect. Operatorul a fost concediat dupa aceasta discutie insa nimeni nu-l poate invinui.

Operator: "Ridge Hall, asistenta cu clientul; cu ce va pot ajuta?"
Client: "Da, pai, am probleme cu WordPerfect."
Operator: "Ce fel de probleme?"
Client: "Pai, in timp ce scriam, dintr-o data mi-au fugit cuvintele"
Operator: "Au fugit?"
Client: "Da, au disparut"
Operator: "Acum ce va apare pe ecran?"
Client: "Nimic"
Operator: "Nimic??"
Client: "Este gol; nu accepta nimic din ce scriu"
Operator: "Mai sunteti pe WordPerfect, sau ati iesit din program??"
Client: "Cum sa-mi dau seama?"
Operator: "Vedeti fereastra programului pe ecran??"
Client: "Ce-i aia fereastra?"
Operator: "Nu conteaza. Puteti sa miscati cursorul pe ecran?"
Client: "Pai nu exista niciun cursor: V-am zis, nu accepta nimic din ce tastez"
Operator: "Monitorul are un beculet care sa va indice daca e deschis??"
Client: "Ce e aia monitor?"
Operator: "Este chestia aia cu ecran care arata ca un televizor pe care va arata ce scrieti. Are jos o lumina micuta care sa va arate daca este deschis??"
Client: "Nu stiu"
Operator: "Atunci, uitati-va in spatele monitorului si vedeti unde duce cablul de alimentare. Il puteti vedea?"
Client: "Da, da, cred ca da"
Operator: "Perfect. Urmariti cablul si vedeti daca este in priza"
Client: "Da, este"
Operator: "Cand erati in spatele monitorului, ati vazut ca acolo erau doua cabluri in spate, nu doar unu??"
Client: "Nu"
Operator: "Pai, sunt doua. Va rog sa va uitati din nou in spate si sa gasiti cel de-al doilea cablu"
Client: "L-am gasit"
Operator: "Urmati-l si vedeti daca capatul celalalt este introdus corect in spatele computerului"
Client: "Nu ajung"
Operator: "Bine. Dar macar puteti vedea daca este introdus bine??"
Client: "Nu"
Operator: "Chiar daca incercati sa va aplecati mai mult tot nu vedeti??"
Client: "Nu vad nu pentru ca nu ajung la el ci pentru ca e intuneric"
Operator: "Intuneric?"
Client: "Da, lumina din birou e stinsa si singura lumina pe care o am vine de pe ferestra dar nu e de ajuns"
Operator: "Pai, va rog sa deschideti lumina pentru cateva minute"
Client: "Nu pot"
Operator: "Nu puteti? De ce??"
Client: "Pentru ca e pana de curent"
Operator: "Pana......... pana de curent?!?! Aha, mda, bine, am inteles acum care e problema. Mai aveti cutia in care a venit computerul si manualele de functionare??"
Client: "Da, le tin in dulap"
Operator: "Foarte bine. Luati-le, scoate computerul din priza, impachetati-l in cutie asa cum era cuand l-ati cumparat. Apoi duceti-l la magazinul de unde l-ati luat"
Client: "Chiar? Este chiar atat de grav?"
Operator: "Da, ma tem ca da"
Client: "Bine, atunci. Ce sa le spun??"
Operator: "Spuneti-le ca sunteti prea tampit pentru a avea un computer!!!!!"
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 25 Iulie 2009 la 09:48

Un pustnic foarte vestit, inzestrat cu puteri uriase, traia in singuratate, in desert.
Intr-o zi, pe cand statea nemiscat ca in fiecare zi, in acelasi loc, a vazut ivindu-se in zare un soi de rotocol de praf. Rotocolul s-a facut din ce in ce mai mare si pustnicul a deslusit chipul unui barbat care se apropia de el alergand si starnind praful.
Barbatul, care era tanar, a ajuns langa el si a ingenuncheat, gafaind. Pustnicul l-a lasat sa-si traga sufletul si l-a intrebat:
- Ce cauti?
- Stapane, a raspuns tanarul, am venit sa te ascult cantand la harpa fara coarde.
- Fie precum doresti, a spus pustnicul.
Sfantul nu s-a miscat din loc si nu a pus mana pe niciun instrument, n-a facut nimic. Pustnicul si invatacelul au ramas astfel nemiscati, fata-n fata, “o vreme”, ceea ce poate sa insemne, in functie de timpul si de cheful de vorba al povestitorilor, cateva ceasuri, cateva zile ori… cativa ani. Lucrul este de altfel lipsit de importanta.
Dupa o “vreme”, tanarul a dat, poate printr-un gest ori alta miscare sau dregandu-si glasul, semne de oboseala.
- Ce ai? l-a intrebat pustnicul.
Tanarul a sovait, apoi a inceput sa baiguie ceva de neinteles. Ca sa-l ajute, pustnicul s-a aplecat spre el:
- N-ai auzit nimic?
- Nu, a raspuns tanarul cu glas vinovat.

- Atunci, l-a intrebat pustnicul, de ce nu mi-ai spus sa cant mai tare?
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 25 Iulie 2009 la 09:50

Un discipol l-a intrebat pe maestrul sau:
- Unde ai sa fii peste o suta de ani?
- Am sa fiu bou si am sa stau pe malul unui rau, a raspuns invatatul.
Atunci discipolul l-a intrebat:
- Am sa pot veni cu tine?
- Daca vii cu mine, a raspuns inteleptul, nu uita sa iei o legatura zdravana de fân…
googoodoll Avatarul lui googoodoll
Citeaza Raspunde

Postat de googoodoll pe 25 Iulie 2009 la 12:05

prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 25 Iulie 2009 la 13:02

De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.


ai putea sa transformi una din amintiri intr o pilda?;;)..sau iti amintesti vreuna?
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 25 Iulie 2009 la 13:03

Un tanar, lovit de necaz, s-a dus la o manastire, departe, si i-a spus unui batran intelept:
- Viata m-a dezamagit. As dori sa ajung la lumina Dumnezeiasca, pentru a ma vindeca de suferinta, dar nu sunt in stare si o stiu prea bine. N-am sa pot petrece ani si ani in meditatie, austeritate si invatatura. Este peste puterile mele. Nu se afla oare o cale mai scurta, pentru unul ca mine?
Invatatorul l-a intrebat:
- Te-ai concentrat vreodata in viata ta asupra unui lucru?
- M-am nascut intr-o familie bogata. N-a trebuit sa muncesc niciodata. Ceea ce mi-a placut, intr-adevar, este jocul de sah. Imi petreceam aproape tot timpul cu jocul acesta.
Invatatorul a chemat un calugar. A fost adusa o tabla de sah si o sabie cu taisul ascutit, care stralucea in lumina soarelui. Invatatorul a asezat piesele pe tabla si i-a spus calugarului, aratandu-i sabia:
- Mi-ai jurat ascultare si credinta. A venit vremea sa mi-o dovedesti. Ai sa joci o partida de sah cu acest tanar, iar daca pierzi am sa-ti retez capul cu aceasta sabie. Daca insa castigi, am sa-i retez capul adversarului tau. Toata viata si-a inchinat-o sahului si n-a facut nimic altceva. Merita, asadar, sa i se taie capul daca pierde.
Cei doi jucatori s-au uitat la invatator si au vazut ca nu glumea. Au inceput sa joace. Din prima clipa, tanarul a simtit un firicel de sudoar curgandu-i pe spinare, pentru ca isi pusese viata in joc. Tabla de sah era lumea intreaga. Se facuse una cu ea, era el insusi o tabla de sah. A facut cateva miscari mai proaste, apoi adversarul sau, calugarul, a facut o greseala care a intors norocul de partea tanarului. Acesta a profitat si a atacat puternic. Pozitiile adversarului au slabit si au inceput chiar sa fie doborate.


Tanarul si-a privit adversarul pe furis, fara sa ridice capul. A vazut un chip inteligent si sincer, destul de muncit. S-a gandit la propria-i viata, searbada si neinsemnata. Si s-a simtit pe data cuprins de mila.
A facut inadins o miscare stangace, apoi inca una. Isi distrugea singur pozitiile. Avea sa piarda.
Atunci inteleptul a rasturnat tabla de sah, iar piesele s-au risipit in toate partile. Cei doi jucatori l-au privit cu uimire.
- Nimeni n-a pierdut, nimeni n-a castigat, a spus el. Nu va cadea niciun cap.
S-a intors apoi catre tanar si a grait astfel:

Este nevoie de doua lucruri. Concentrare si mila. Iar tu le-ai invatat azi pe amandoua.
googoodoll Avatarul lui googoodoll
Citeaza Raspunde

Postat de googoodoll pe 25 Iulie 2009 la 20:51

De la: areku, la data 2009-07-25 13:02:46
De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.


ai putea sa transformi una din amintiri intr o pilda?;;)..sau iti amintesti vreuna?


nu m-am considerat ever vreun invatat sau intelept sa produc pilde.
le consider oricum usor inutile, avand in vedere ca nu ne invatam minte decat dand personal cu capul de pragul de sus.
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 26 Iulie 2009 la 11:50

Intr-o zi, un om l-a rugat pe Iisus sa-i spuna care este cel mai mare nume al lui Dumnezeu.
- Nu este vrednic sa afli, i-a raspuns Acesta. De ce doresti ce nu poti dobandi?
Omul a staruit atat de tare, incat Iisus s-a lasat induplecat si i-a spus numele cel mai mare al lui Dumnezeu. Omul a plecat, cu chipul stralucind de bucurie. A pornit prin desert cu pasi repezi si a zarit deodata o groapa plina cu oase uscate.
A stat o clipa pe ganduri la marginea gropii si a hotarat sa rosteasca numele cel mai mare, pentru a-si incerca puterile. A rostit, asadar, cel mai mare nume al lui Dumnezeu si L-a rugat sa invie oasele acelea.
Oasele s-au lipit, s-au acoperit cu carne si cu piele si au inviat. Atata doar ca fusesera oasele unui leu flamand, care s-a napustit asupra omului, l-a ucis si l-a mancat.
Apoi a lasat oasele omului in groapa unde zacusera pana atunci oasele lui.
victorch52 Avatarul lui victorch52
Citeaza Raspunde

Postat de victorch52 pe 26 Iulie 2009 la 22:13

IAR nu mi-am rezolvat inca toata corespondenta, deci sunt "pe fuga"; asadar, ceva (olecuta) mai scurt:


Intr-un parc din China, pe un pod ce se arcuia elegant deasupra unui elesteu in care inotau lenes crapi aurii, stateau doi discipoli ai unui intelept, admirand pestii in timpul unei pauze de la invatatura.
Ca intr-o reverie, unul spuse incetisor:
- Ce fericiti trebuie sa fie pestii acestia!
Celalalt, mai lipsit de har si inciudat ca nu-i venea in minte nimic cat-de-cat potrivit, se rasti la primul:
- Vorbesti doar ca sa te afli in treaba! De unde poti tu, care nu esti peste, sa stii ce simt pestii?
Trezit din visare de tonul artagos si plin de ostilitate al celuilalt, primul discipol, privind printre ochii brusc ingustati, il intreba la randul sau pe un ton insinuant:
- Dar de unde poti tu, care nu esti eu, sa stii ca eu nu stiu ce simt pestii?
Fosta membra Yuppy.ro Avatarul lui Fosta membra Yuppy.ro
Citeaza Raspunde

Postat de Fosta membra Yuppy.ro pe 26 Iulie 2009 la 22:20

De la: victorch52, la data 2009-07-26 22:13:15IAR nu mi-am rezolvat inca toata corespondenta, deci sunt "pe fuga"; asadar, ceva (olecuta) mai scurt:


Intr-un parc din China, pe un pod ce se arcuia elegant deasupra unui elesteu in care inotau lenes crapi aurii, stateau doi discipoli ai unui intelept, admirand pestii in timpul unei pauze de la invatatura.
Ca intr-o reverie, unul spuse incetisor:
- Ce fericiti trebuie sa fie pestii acestia!
Celalalt, mai lipsit de har si inciudat ca nu-i venea in minte nimic cat-de-cat potrivit, se rasti la primul:
- Vorbesti doar ca sa te afli in treaba! De unde poti tu, care nu esti peste, sa stii ce simt pestii?
Trezit din visare de tonul artagos si plin de ostilitate al celuilalt, primul discipol, privind printre ochii brusc ingustati, il intreba la randul sau pe un ton insinuant:
- Dar de unde poti tu, care nu esti eu, sa stii ca eu nu stiu ce simt pestii?


Hmm...eu las corespondenta pe maine dimineata! Noapte buna tuturor!
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 27 Iulie 2009 la 10:46

De la: daria_ta, la data 2009-07-26 22:20:12
De la: victorch52, la data 2009-07-26 22:13:15IAR nu mi-am rezolvat inca toata corespondenta, deci sunt "pe fuga"; asadar, ceva (olecuta) mai scurt:


Intr-un parc din China, pe un pod ce se arcuia elegant deasupra unui elesteu in care inotau lenes crapi aurii, stateau doi discipoli ai unui intelept, admirand pestii in timpul unei pauze de la invatatura.
Ca intr-o reverie, unul spuse incetisor:
- Ce fericiti trebuie sa fie pestii acestia!
Celalalt, mai lipsit de har si inciudat ca nu-i venea in minte nimic cat-de-cat potrivit, se rasti la primul:
- Vorbesti doar ca sa te afli in treaba! De unde poti tu, care nu esti peste, sa stii ce simt pestii?
Trezit din visare de tonul artagos si plin de ostilitate al celuilalt, primul discipol, privind printre ochii brusc ingustati, il intreba la randul sau pe un ton insinuant:
- Dar de unde poti tu, care nu esti eu, sa stii ca eu nu stiu ce simt pestii?


Hmm...eu las corespondenta pe maine dimineata! Noapte buna tuturor!


dragutz...asta imi aminteste de un citat...E atat de usor sa vezi in adancul oamenilor si nu ti ajuta la nimic...
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 27 Iulie 2009 la 10:47

Dorind sa arate, ca atatia altii, de ce lumea este facuta asa cum o vedem, egipteanul Goha, zis Goha cel sarac cu duhul, i-a intrebat intr-o zi pe cei din jur:
- Stiti voi oare de ce Allah cel Atotputernic nu le-a daruit aripi camilei si elefantului?
- Nu, nu stim, au raspuns ei razand. Ai sa ne spui insa tu si asa vom afla.
- Fireste ca am sa va spun.


Daca elefantul si camila ar avea aripi, n-ar putea zbura pentru ca aripile nu i-ar putea tine in vazduh si atunci s-ar prabusi peste florile din gradina si le-ar strivi!
areku Avatarul lui areku
Citeaza Raspunde

Postat de areku pe 28 Iulie 2009 la 00:57

Doi calugari tineri au facut impreuna juramantul de a nu se atinge niciodata de vreo femeie. Era un juramant neclintit, pe care l-au tinut vreme indelungata.
Intr-o zi, cand se aflau intr-o calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat sa o ajute sa treaca si ea peste apele involburate. Trebuia neaparat sa treaca dincolo, i-a lamurit ea, pentru a venit in ajutorul tatalui sau, care era bolnav. Fiind singura si neputincioasa, nu indraznea sa incerce.
Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo.


Cel de-al doilea a luat femeia in brate si, tinandu-se de o franghie, a dus-o pana la urma pe malul celalalt. Femeia i-a multumit si s-a indepartat in graba.

Cei doi calugari si-au vazut de drum. Au mers in tacere vreme de mai bine de un ceas. Deodata, primul calugar, care nu-si mai putea stapani mania, a pornit sa-si mustre tovarasul:
- Cum de ti-ai putut calca juramantul? Juramantul sfant pe care l-am facut impreuna? Nu te simti oare coplesit de rusine? Cum ai putut sa o iei in brate pe femeia aceea?

- Ia te uita, i-a raspuns celalalt. Te mai gandesti inca la ea?
terros Avatarul lui terros
Citeaza Raspunde

Postat de terros pe 30 Iulie 2009 la 08:39

asta a fost tare-dar f adevarata
situatii cu de astia se intalnesc la tot pasul
terros Avatarul lui terros
Citeaza Raspunde

Postat de terros pe 30 Iulie 2009 la 08:40

asta a fost tare-dar f adevarata
situatii cu de astia se intalnesc la tot pasul
Fosta membra Yuppy.ro Avatarul lui Fosta membra Yuppy.ro
Citeaza Raspunde

Postat de Fosta membra Yuppy.ro pe 30 Iulie 2009 la 10:01

De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.


Legat de amintirile cu tata,
tin minte(fotografic) ca aveam nu mai mult de 2-3 ani cand ma ridica tata in palma lui si ma tinea in picioare si vedeam lumea intreaga la spusele lui, mai sus de atat nu puteam urca...
Acum, "sa vad lumea intreaga" a luat noi proportii....
Fosta membra Yuppy.ro Avatarul lui Fosta membra Yuppy.ro
Citeaza Raspunde

Postat de Fosta membra Yuppy.ro pe 30 Iulie 2009 la 10:04

De la: Greenie, la data 2009-07-30 10:01:31
De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.


Legat de amintirile cu tata,
tin minte(fotografic) ca aveam nu mai mult de 2-3 ani cand ma ridica tata in palma lui si ma tinea in picioare si vedeam lumea intreaga la spusele lui, mai sus de atat nu puteam urca...
Acum, "sa vad lumea intreaga" a luat noi proportii....


Dureros pt mine...am exact aceeasi amintire...doar ca il "vad" si pe el razand...
Au trecut atat de multi ani de cand nu mai este...
Fosta membra Yuppy.ro Avatarul lui Fosta membra Yuppy.ro
Citeaza Raspunde

Postat de Fosta membra Yuppy.ro pe 30 Iulie 2009 la 10:06

De la: daria_ta, la data 2009-07-30 10:04:37
De la: Greenie, la data 2009-07-30 10:01:31
De la: googoodoll, la data 2009-07-25 12:05:11prima mea amintire din copilarie, deci momentul devenirii eului propriu si personal :D, e vag localizat in timp, pe la 2-3 ani si consta intr-o plimbare pe munte, pe gatul tatalui meu.
imediat am decretat ca acela e cel mai bun loc, confortabil si panoramic.
una din imaginile ramase vii este insa o pajiste cu iarba inalta , care mi se parea pe vremea aia magica, probabil din perspectiva proportiilor: era aproape cat mine de inalta si fosnitoare. magica.


Legat de amintirile cu tata,
tin minte(fotografic) ca aveam nu mai mult de 2-3 ani cand ma ridica tata in palma lui si ma tinea in picioare si vedeam lumea intreaga la spusele lui, mai sus de atat nu puteam urca...
Acum, "sa vad lumea intreaga" a luat noi proportii....


Dureros pt mine...am exact aceeasi amintire...doar ca il "vad" si pe el razand...
Au trecut atat de multi ani de cand nu mai este...


Daria, nu ma intrista asa de dimineatza..
Ce pot sa spun in astfel de momente?
Sa ne dea Dumnezeu tuturor sanatate si putere de munca si ... sa fim bine, sa ne fie bine!
Fosta membra Yuppy.ro Avatarul lui Fosta membra Yuppy.ro
Citeaza Raspunde

Postat de Fosta membra Yuppy.ro pe 30 Iulie 2009 la 10:09

De la: Greenie, la data 2009-07-30 10:06:53
Daria, nu ma intrista asa de dimineatza..
Ce pot sa spun in astfel de momente?
Sa ne dea Dumnezeu tuturor sanatate si putere de munca si ... sa fim bine, sa ne fie bine!


Hai sa alergam pe un camp cu flori, poate retraim si mai intens copilaria!
Publicitate Kuponiada.ro

Postat foarte recent

Alege una din gentile David Jones Summer (White sau Black) la doar 32 lei in loc de 90 leiPromotia zilei pe Kuponiada.ro
Alege una din gentile David Jones Summer (White sau Black) la doar 32 lei in loc de 90 lei
Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 >>
Sari la pagina:

Intra in contul tau

Info
X
info