dupa o suferinta indelungata, m-am hotarit sa inchei ceea ce zicese a fost casnicie.deocamdata prin separare si cred foarte curind divort.prima saptamina in noua locatie a fost de cosmar.aveam motive sa cred ca facusem pasul gresit, dar dupa cum au evoluat lucrurile, e ceva ce de mult trebuia sa fac.am rupt orice legatura cu persoana de care mi-am legat viata multa vreme.da, avem si copii dar cred ca ei inteleg cel mai bine ca altfel nu se putea.pina acum 2 zile am fost irascibila dar acum mie bine.ma bucur cind leg cite o conversatie pe orice fel de tema cu peroane straine(jobul meu fiind de asa natura)si vad cu bucurie ca exista persoane care imi apreciaza pofta de viata si optimismul in ciuda taifunului care a trecut prin viata mea.deci, cind ceva nu merge rupetio fratilor ca altfel va fi prea tirziu.eu zic ca nu e niciodata tirziu sa iti costruiesti o viata frumoasa, bazata pe prietenii, plimbari in aer liber,cititul revistelor care va plac,pe scurt activitati domestice.eu ma bucur in fiecare zi ca am in jurul meu citiva prieteni care ma sustin cel putin psihic si mie mai usor sa trec cu tavalugul peste tot trecutul.mi-am resetat memoria cu privire la tot ce a fost, la casnicie,la singuratatea in care am trait alaturi de partenerul de viata, la tot raul care mi la facut.nu mai am nici un fel de resentimente fata de ce a fost, privesc cu incredere spre viitor.