Salut.Cosmin ma numesc, am 19 ani si sunt din Deva.In momente de genul asta cu totii facem asa: m-am despartit de ea, o iubesc, ea nu stiu nu ar arata asta, o vreau inapoi, pot sa ma schimb, sa fie bine, bla bla si iar bla...si totul se recurge la intrebarea "Cum?".Eh, asta fac eu acum, moment de disperare, tristete, deprimare, lipsa de pofta de mancare, exces de alcool, idei sinucigase, exces de tigari, retragere din societate + altele...toatea astea, le simt acum, si voi l-ati simtit.Voi ce-ati facut?Cum ati rezolvat problema asta in viata?Dragostea e cel mai frumos lucrul de pe planeta si cateodata cel mai dureros, iti lasa o arsura in stomac, o gaura gigantica, durere, crampe, un gol in suflet, intuneric, nimic nu poate umple golul...nimic decat..ea.Relatia mea cu aceasta fata de 20 de ani din Bucuresti a inceput de revelion.Ne-am cunosc de Craciun anul trecut dar ne-am "combinat" cum se zice acum la moda, de revelion.Am inceput anul bine.Am stat de vorba, ne-am placut, am facut dragoste, da, am facut dragoste, nu sex sau altceva (the "F" word), dragoste.Cum ea era din Bucuresti trebuia sa se-ntoarca la facultate.Ea este o fata mai speciala, cel putin asa o consider: probleme de copilarie, familiea dificila si cea mai de neinteleasa chestie la o femeie, o depenta de sex (nu conteaza partenerul..stiti cuvantul, incepe cu "c").Am trecut prin multe.La prima plecare dupa momentul magic mi-a spus:"Stii, este o relatie la distanta, toti vrem si avem pofte e ceva normal.Asa ca...atunci cand simti nevoia sa o faci, du-te si fa cu cine vrei, eu asa voi face,dar cand suntem unul langa altul, uitam de ei", iar eu am ramas...WTF??!!?.S-a dus acasa, trenul incepea sa porneasca, n-am mai apucat nici macar sa gandesc logic in momentul ala.A ajuns acasa, ea, respecta cea ce a zis.Am fost la ea acasa in Bucuresti, caracter foarte dur, inima de gheata, dar in acelasi timp placut, ca si cum ar fi o provocare.Eu ma saturasem repede de idee, asa ca i-am propus o schimbare: ori ceva real ori deloc.Si am intrat intr-o pauza de 2 saptamani.In alea 2 saptamani mi-a demonstrat ca vrea ceva serios.Inima mea imi ajunsese in gat de fericire.Timpul trece, distanta ramane la fel (415 KM).Durerea de a sta la distanta mare(mai ales din partea ei).O conving pe mama sa o primeasca la noi in vizita(mama fiind contra relatiilor mele aproape tot timpul pentru ca deja se saturase sa vada 2 fete pe saptamana).Am convins-o ca e ceva serios.1 saptamana la mine, un vis.Dragostea unul fata de celalalt crestea din secunda in secunda.Trece saptamana, trebuie sa plece,lacrimiri,dorul deja incepea,durere din cauza distantei si alte chestii de genul.Ajunge acasa..mama ei, o femeie tare ciudata aproape ca mama, impotriva relatiilor(probabil si ea se saturase sa vada atatia baieti intrand la ea in dormitor), nu credea in seriozitatea noastra, asa ca, fara sa fiu eu de acord ea fuge de acasa.Mama nu vroia sa o primeasca pe termen lung.1 luna si jumatate, sa stea pe la prieteni si prietene, amici si amice, nu puteam s-o las asa, o masa la 2 zile, paturi reci si diferite.Era o suferinta uriasa in mine.Asa ca am convins-o sa se duca din nou acasa si sa poarte o discutie serioasa cu maicasa.Discutia desigur nu a reusit, aceasta vroind sa o sechestreze in casa doar ca sa nu se mai intalneasca cu mine.Fug de acasa, ma duc la ea.Mama ei nu putea sa spuna nu si sa ma lase in strada sau sa ma trimita inapoi la Deva, m-a primit in casa ei.1 luna am stat la ea, de vorba cu maicasa(o minte dificila) nu prea am reusit dar parca parca am luminat-o putin la minte.Intre timp, mama disperata, suna, incercand sa ma convinga sa ma intorc acasa."Mami, nu vin fara Mihaela.Sa-ti spun ceva, ne-am logodit"(chiar asa am facut).Mama si-a dat seama dupaia, asa ca ne-a primit acasa si pe ea a primit-o ca fiind deja sotia mea.Bucurie din partea amandurora, lacrimi de fericire, adio distanta si durere.3 luni perfecte la mine, dar m-a lovit ceva..ceva ce este bine si rau in acelasi timp, gelozia.Imi era frica sa o pierd totusi, daca ma v-a insela asa cum a facut cu restul?Frica asta ma macina cumplit.Un pic de cearta, am vazut ca de fapt imi era frica degeaba, i-am promis ca voi scoate asta din mine.Dupa inca 3 luni, si-a implinit visul(am ajutat desigur), de a juca teatru pe scena, indiferent de sceneta.A sosit un moment in care ea trebuia sa faca o sceneta in Medias(un oras preferat de-al ei,ii plac foarte mult lucrurile si stilul mediaval).N-am putut sa merg cu ea, si asta era ocazia sa-i dovedesc ca nu mai sunt gelos si am incredere 100% in ea.Asa ca i-am spus:"Du-te draga mea, stai linistita, nu sunt gelos,du-te si fa ce-ti place".Bucuroasa ca "ii dau voie" se duce.2 zile a stat la Medias, normal ca am vorbit 40 de ore din 48 in timpul asta la telefon.Se-ntoarce acasa, obosita, franta, ii venise si ciclul, o durea burta.O duc acasa, o bag in pat la caldura.Ma suna un prieten:"Man hai sa bem o bere,am luat banii.", raspunsul meu:"Man, nu stiu, te sun eu si iti zic dace venim sau nu.". O intreb pe ea:"Puiule, ai vrea sa mergem cu el sa bem ceva?", raspunsul ei:"Nu pot sunt prea obosita.".Acuma sa spun direct dialogul, observati si voi punctele va rog."Ok, inteleg, dar, te-ai supara daca m-as duce totusi eu macar o bere sa beau pentru ca totusi...friends and stuff?".Normal ca se supara, se oftica."Du-te mno, daca tu vrei, cine sunt eu sa te tin?". "Ok, vad ca te-ai suparat, mai bine nu ma mai duc, stau cu tine.". Se supara mai tare..."Bine hai ca mergem amandoi, dar tu bei o bere si eu un suc, apoi plecam,ok?". "Da normal, ok, asa si ma gandeam.". Chem taxi-ul si mergem la bar.Ajungem acolo, tipul vesel, ne amuza si pe noi.Intre timp, ii suna telefonul si merge la baie sa vorbeasca.Acolo sta 20 de minute, moment in care gelozia a aparut din nou, nu-mi explic nici acuma cum si de ce.Se-ntoarce, o intreb:"Cine a fost la telefon?", "Pai m-a sunat mama." , n-am zis nimic, gandeam doar "Cum naiba sa fie maicasa cand deja vorbise cu ea inainte de a pleca si a zis ca merge in oras si sa nu o sune.". Am trecut peste, continuam conversatia acasa.Eh, dupa 10 minute, iar ii suna telefonul.De data asta a ramas la masa.Era un tip, vorbesc 2-3 minute,tipul o intreaba daca a ajuns cu bine acasa, asa am auzit.Cu un pic de furie o intreb:"Dar...parpanghelu asta cine e?".Nervoasa desigur de intrebare, imi raspunde ca nu e treaba mea, ca eu nu o las sa-si faca amici si chestii de genul.Mi s-a parut absurd in momentul ala, nu tin minte cand i-am zis sa nu faca ceva.Sarim peste, o intreb:"Infine, dar...ce cauta numarul lui la tine in telefon pana la urma?".Acelasi raspuns, nu-i treaba mea.Ook...deja am inceput sa fierb.Desigur conversatia asta a durat 5 ore.O cearta, una mare.Acasa, intr-un final imi zice:"Pai mi s-a parut un tip de treaba d-acolo de la Medias, e sunetistul de la teatru, si am zis ca daca e sa treaca prin Deva sa mergem cu el la o bere.". Logic ca de nervi, n-am mai crezut-o, adica abia dupa 5 ore imi asta.Asa ca, cu impinsaturi si cu forta i-am luat telefonul, si l-am sunat pe tip.Logic ca nu i-am zis din start ca si cocalaru:"Bah fraiere cine esti ca te omor!", frumos si calm vorbescul tipul.Adevarul a fost ca, el chiar nu avea gandurile care le credeam eu, avea deja prietena de mult timp si nu este genul.Logic ca m-a luat un plans disperant si mi-a cazut cerul in cap.Mi-am cerut scuze pentru comportamentul meu, am mai stat vorba, am spus tot pe fata, care era problema, i-am spus ca imi e frica, m-a inteles, am trecut peste si ne-am pus sa dormim.Next day:ne trezim la 2 dupa-amiaza.Imi spune: "Buna dimineata.", ii raspund: "Buna dimineata puiule.", ma intreaba daca e mama acasa, raspuns ca da.Ma duc in bucatarie sa pregatesc "micul dejun"(la ora 2 dupa-amiaza), ma intorc in camera sa o chem, ea se imbraca si isi facea gentile.Din nou un moment cumplit, ma apuca plansul, o intreb de ce pleaca? Imi spune ca din cauza mea, ca sunt gelos si chestii de genul.Am incercat sa o opresc, dar nu am putut.Intr-un final, termina de facut gentile, ma saruta si imi spune ca ii pare rau.Pleaca, mama o conduce la gara cu taxi-ul.Cumplit de aceasta distrugere, i-au berea din frigider, ma afund in fotoliu, i-au perna in brate, plang,beau si fumez ca un orb.Dupa 30 de minute ma suna, imi spuna ca trenul are intarziere, imi spune din nou ca ii pare rau si ca ma iubeste,apoi inchide.Revin la ce faceam adineauri.Imi suna telefonul din nou.Cuplul cu care vorbisem si o bage la teatru..."Ce faci Cosmin?"..."Rau fac!".."De ce plangi?A plecat deja?"..."Da, a plecat, ne-am despartit"."Foarte bine ca a plecat, daca ai stii ce-a facut...".Ramasesem socat, ce putea sa faca, mi-a povestit ce-a facut, era ca o nebuna, obsedata sa fie in centrul atentiei, facea orice, urla nici nu stiu, facea pe nebuna, iar la un moment dat dispare din peisaj, n-o mai vede nimeni, iar dupa 15 minute era afara plangand ca disperata.Ei nu stiu de ce a plans, le-am zis faza cu sunetistul si eu au zis ca ala n-are nici o treaba, ea se baga in seama cu toti, si a nimerit cu fiul directoarei de la Medias, acesta i-ar fi promis ceva, dar ei nu stiu ce.O sun si o intreb daca e adevarat, imi spune ca..si atat, incerca sa evite subiectul si pana la urma am inchis.Ajunge acasa, vorbim incerc sa ma impac cu ea, credeam ca eu sunt de vina la tot ce s-a intamplat...dupa 2 zile imi recunoaste, si-a tras-o cu tipul (fiul directoarei), si motivul pentru care toata lumea o vedea plangand era ca intre timp abia si-a dat seama de cea ce face si a fugit si a inceput sa planga..acuma fie intre noi, daca e adevarat sau nu, nu stiu, dar in mare o cred.Deja au trecut 3 saptamani, tot ea e cea care nu stie daca sa ne impacam sau nu, eu o iert, pentru ca stiu ca n-o va face din nou, o data zice ca nu vrea, dupaia zice ca nu stie, dupaia zice ca da, e foarte confuza.Dar si acuma vorbim, chiar in momentul asta ce eu scriu ii instalez ei Warcraft 3 cu team viewer.Ne intelegem bine, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, dar de 4 zile nu mi-a mai spus ca ma iubeste, chiar daca eu ziceam, ea imi raspundea cu "Te pup".Lucrul asta ma doare, imi e frica sa nu faca vreo prostie, imi e frica daca o pierd.Am aflat ca intre timp, ea a incercat sa se-npace cu niste fosti de ai ei, care desigur ei stiind cum este ea, nu o mai v-or, si toata lumea o refuza.Dar nu m-ai intrebat pe mine deloc.Acum sunt si eu sunt confuz, nu pot sa raman amic sau confident cu ea, sa stam la distanta, sentimentele sa fie aceleasi iar ea sa nu mai vada asta, sa-ncerc sa ma ascund, si dintr-o data sa-mi povesteasca de "prietenul" ei, nu as muri sa aud asa ceva.Iar acum vine intrebarea stupida: "Ce este de facut?O iubesc foarte mult, si o vreau inapoi..sunt in stare sa fac orice pentru ea.". Astept sfaturi, idei, propuneri, actiuni, orice chiar si intrebari, va voi raspunde la nelamuriri
daca da, atunci ma bag si eu la o "terapie" 
Promotia zilei pe Kuponiada.ro