smeutzu

De la: Dynamo, la data 2009-02-24 12:10:04Nu exista femeia perfecta....o tipa care ar tinde spre perfectiune ar fi una ,cu personalitate,inteligenta si relativ frumoasa. Din pacate asa ceva nu exista ,iar daca exista sunt luate...

Referitor la femei,cel mai bine se potriveste citatul asta: ,,Femeile sunt ca locurile de parcare,alea bune sunt luate,iar alea libere sunt doar pentru handicapati''.

Iar,ca baiat,cu cat esti mai complet,cu atat e mai greu sa gasesti o tipa care sa te satisfaca din toate punctele de vedere.

De la: piticstyle, la data 2009-02-24 11:33:41Femeia ideala pentru mine ar trebui sa fie astfel:

- sa aiba un scop in viata
- sa gandeasca pozitiv
- sa aiba respect pentru toate lucrurile din jur, de la cel mai mic la cel mai mare
- sa nu existe pentru ea cuvintele inferior sau superior

De la: Greenie, la data 2009-02-12 20:24:32

De la: smeutzu, la data 2009-02-11 21:28:43

De la: OviAdrian, la data 2009-01-04 17:00:33Si totusi ramane o intrebare...
Cum scoti pe cineva din suflet incercand sa pastrezi doar amntirile placute, sa treci peste tot ce este urat si sa te poti gandi la persoana respectiva fara resentimente...
Sa ai taria de caracter sa-oti spune in fata cu sinceritate:
"Te iubesc, dar daca pentru tine s-a terminat totul... iti multumesc pentru tot ce a fost frumos si iti doresc tot binele din lume"
Ar fi un mod ideal de a gandi, dar mie, vine in minte doar simpla intrebare: DE CE?

Este putin dificil, dar merge...dupa o relatie, in care m-am implicat fara sa imi dau seama si am realizat ca inima face multe lucruri pe care ratiunea nu le intelege, la un moment dat am pus punc, din varii motive, unul dintre ele fiind gandul k imi va fi mai usor. Am suferit , aproape 2 ani, il vedeam in tot ce ma inconjura, cand nu stiam de el incercam sa aflu, am incercat sa fac ceva sa ne impacam, ne mai vedeam din cand in cand. La un moment dat, am realizat ca il urcasem pe un piedestal si il vedeam doar asa cum imi doream eu. Cu timpul iesind si in calitate de amici cu gasca, am inceput sa ii vad si partile rele, parti pe care in timpul relatiei nu voiam sa le accept.
A mai trecut ceva timp, si am realizat ca si fara el pot sa merg inainte.
Acum privesc in urma si zambesc, nu imi pare rau,daca as putea da timpul inapoi la fel as face. Recunosc l-am iubit, dar acum desi sunt singura de cand ne-am despartit, nu ii mai duc lipsa, nu il mai simt in aerul pe care il respir...mi-e bine....si nu ma intrebati cum am reusit, doar s-a intamplat(fara a scapa de tot ceea ce a lega de el)....deci, daca vrei se poate.

Concluziile la toata intamplarea asta:

- nu plang ca s-a terminat, zambesc k s-a petrecut ( nu imi apartin cuvintele, dar se potrivesc a dracu' de bine);
- nu mai am aceeasi incredere in oameni cum aveam inainte de el, dar cu timpul probabil se va gasi cineva interesat sa imi castige increderea, k eu sunt dispusa sa o acord, dar nu asa la voia intamplarii;
-iubirea nu vine hodoronc-tronc, vine tiptil, da vine bine;
-trebuie sa inveti sa traiesti cu anumite lucruri sau intamplari pe care nu ai cum sa le schimbi;

Va tin pumnii si va urez bafta, cu alte cuvinte succesuri!!!

ce bine zici fatuco!
same old story HERE!


pff.. nici ca nu puteam fi de acord cu tine!

De la: blackdawn, la data 2009-02-12 16:05:49

De la: smeutzu, la data 2009-02-11 21:28:43

De la: OviAdrian, la data 2009-01-04 17:00:33Si totusi ramane o intrebare...
Cum scoti pe cineva din suflet incercand sa pastrezi doar amntirile placute, sa treci peste tot ce este urat si sa te poti gandi la persoana respectiva fara resentimente...
Sa ai taria de caracter sa-oti spune in fata cu sinceritate:
"Te iubesc, dar daca pentru tine s-a terminat totul... iti multumesc pentru tot ce a fost frumos si iti doresc tot binele din lume"
Ar fi un mod ideal de a gandi, dar mie, vine in minte doar simpla intrebare: DE CE?

Este putin dificil, dar merge...dupa o relatie, in care m-am implicat fara sa imi dau seama si am realizat ca inima face multe lucruri pe care ratiunea nu le intelege, la un moment dat am pus punc, din varii motive, unul dintre ele fiind gandul k imi va fi mai usor. Am suferit , aproape 2 ani, il vedeam in tot ce ma inconjura, cand nu stiam de el incercam sa aflu, am incercat sa fac ceva sa ne impacam, ne mai vedeam din cand in cand. La un moment dat, am realizat ca il urcasem pe un piedestal si il vedeam doar asa cum imi doream eu. Cu timpul iesind si in calitate de amici cu gasca, am inceput sa ii vad si partile rele, parti pe care in timpul relatiei nu voiam sa le accept.
A mai trecut ceva timp, si am realizat ca si fara el pot sa merg inainte.
Acum privesc in urma si zambesc, nu imi pare rau,daca as putea da timpul inapoi la fel as face. Recunosc l-am iubit, dar acum desi sunt singura de cand ne-am despartit, nu ii mai duc lipsa, nu il mai simt in aerul pe care il respir...mi-e bine....si nu ma intrebati cum am reusit, doar s-a intamplat(fara a scapa de tot ceea ce a lega de el)....deci, daca vrei se poate.

Concluziile la toata intamplarea asta:

- nu plang ca s-a terminat, zambesc k s-a petrecut ( nu imi apartin cuvintele, dar se potrivesc a dracu' de bine);
- nu mai am aceeasi incredere in oameni cum aveam inainte de el, dar cu timpul probabil se va gasi cineva interesat sa imi castige increderea, k eu sunt dispusa sa o acord, dar nu asa la voia intamplarii;
-iubirea nu vine hodoronc-tronc, vine tiptil, da vine bine;
-trebuie sa inveti sa traiesti cu anumite lucruri sau intamplari pe care nu ai cum sa le schimbi;

Va tin pumnii si va urez bafta, cu alte cuvinte succesuri!!!

am o curiozitate, c-am cat timp ai stat dupa ce v-ati despartit fara sa-l cauti deloc si fara sa vorbesti cu el?zile , saptamani?

De la: taalex, la data 2008-07-09 08:40:59problema mea e ca eu nu inteleg deloc femeile